Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, January 28, 2007

MESAJ

Foto : Am văzut lumina !



Motto :"Adevărul este de neînlocuit. Reaua voinţă îl poate ataca , neştiinţa îl poate transforma în obiect de batjocură, dar în final , învinge întotdeauna ."

- Winston Churchill -

I




Pentru început, vreau să vă spun că sunt doar un om obişnuit. Adică, tot ceea ce am eu în aceasta lume nu e chiar atât de deosebit. Sunt mulţi oameni care au aceleaşi însuşiri, poate chiar în grad mai mare! Ceea ce mă deosebeşte este doar mesajul pe care îl aduc, sau, mai bine-zis, punerea acestor însuşiri în slujba acestui mesaj. Poate părea puţin lucru, în ochii multora, dar depinde din ce unghi priveşti!

Acum, vă veţi întreba care este acest mesaj. Sunt sigura că, auzind simplitatea lui, mulţi vor strâmba din nas. El sună astfel : " Întoarce-ţi-vă la Scripturi, şi, în primul rând, la Evanghelii ."

"Dar, asta ştiam deja!" vor replica multi."Scrie peste tot, şi avem destui preoţi şi predicatori care ne spun acelaşi lucru!" Da , e adevărat ce veţi spune. Ştiu că sunteţi sufocaţi de lozinci. Dar, după cum scrie undeva: "Evanghelia nu stă în cuvânt, ci în putere." Simţiţi această putere în vieţile voastre? Aplicaţi, în toate imprejurările vieţii , sfaturile ei ?

Parcă simt un moment de pauză! Apoi, replicile şoptite, cu un fel de jenă (faţă de ei , pentru că ma ascultă, şi faţă de mine, pentru că le spun asemenea platitudini) ale intelectualilor rasaţi : "Doamna aceasta ne ia drept copii tâmpiţi! Nu ştie că noi am trecut de mult prin Evanghelii (sau nici n-am trecut, pentru că le ştim din auzite), şi avem cunoştinţe vaste de filosofie, psihologie, sociologie, ş.a.; că suntem profesori, doctori docenţi, laureaţi ai nu ştiu căror premii, sau mari ocultişti, cunoscători ai unor profunde adevăruri spirituale? Ce ne tot zice ea acolo? Acest mesaj e bun pentru cei neinstruiţi, ca să aibă şi ei un scop în viaţă, şi eventual, să-şi îndure mai uşor sărăcia. De altfel, el pare a proveni de la o persoană prea puţin instruită, care n-a găsit altceva mai bun de spus ca să atragă atenţia ."

Sincer, nu vreau să supăr sau să dezamăgesc pe nimeni! Nici nu sunt omul care să vrea să iasă în faţă, dar aceasta nu aveţi de unde să o ştiţi. Nici nu este important sa mă cunoaşteţi pe mine, omul, pentru că eu sunt doar o voce. Dar, întrucât pentru oameni de genul descris e importantă persoana, vă voi spune câteva cuvinte despre mine (deşi am zis că nu o voi face).

Sunt medic generalist, iar preocupările mele extra - program sunt filosofia, religiile si tot ce ţine de sfera spiritualităţii. Încă din liceu, pe lânga romane citeam şi filosofie (am început cu Schrodinger). Chiar am vrut sa dau la Psihologie, care avea drept materie opţională la admitere Filosofia. În facultate, pe lânga preocupările profane legate de vârsta şi anturaj, frecventam cu regularitate biblioteca. Atunci am acumulat multe comori din filosofia esoterică universala. Am frecventat chiar şi un curs organizat.

Nu învăţam toate acestea doar din orgoliu, sau ca să mă aflu în treabă, ci pur şi simplu simţeam că nu pot altfel, că trebuie să ştiu. E adevărat că aceste cunoaşteri nu m-au ferit de greşeli, şi ştiu că nu sunt decât o picătura în ocean faţă de Înţelepciunea Divină. Dar, m-au ajutat să îmi descopăr sensul vieţii, deşi a fost nevoie de mai mult ca să înţeleg că era într-adevăr acela .

Prin anul V am avut o experienţă ocultă personală, care mi-a dovedit fără drept de apel ca El există, şi se implică în vieţile noastre, deşi nu în felul în care credem noi. Până atunci, nu pot să spun că eram o adevărată credincioasă! Am avut chiar o perioadă de ateism, care s-a transformat in agnosticism. În cele din urma , ajunsesem la o concepţie apropiată de budism: Îl vedeam pe Dumnezeu ca pe un fel de Forţă universală care susţinea lumea, dar nu se implica direct in problemele ei .

Şi, în anul V, după cum spuneam, scepticismul meu intelectual a primit o lovitura definitivă. Deşi acea experienţă a avut şi părţi negative, care m-au făcut să realizez că drumul spre ţintă e plin de iluzii şi capcane ascunse, mi-a rămas un extraordinar bun câştigat: regăsirea credinţei .

Şi, mi-a mai ramas şi ţelul spiritual pe care m-am străduit apoi să îl urmez toată viaţa! Viaţa mea nu a mai fost pur şi simplu a mea, ci doar un mijloc pentru a mă apropia de Dumnezeu.

Ştiu că am facut multe greşeli, că, din punctul de vedere al multora, nu sunt vrednică să port mesajul pe care vi l-am spus. Am fost, în multe privinţe, un om obişnuit, cu limitele şi slăbiciunile lui. Am trecut prin momente de amară deznădejde, când mă certam până şi cu Dumnezeu. Am avut o familie, care s-a destrămat şi din vina mea, pentru că aproape niciodată nu e doar vina unuia. Ba chiar, vina mea a fost mai mare, pentru că eu eram mai conştientă de rolul meu, şi de ceea ce voia Dumnezeu de la mine. N-am crezut suficient când trebuia să cred, şi m-am descurajat prea uşor, în ciuda ajutorului divin. Din nesocotinţa mea, am aruncat unele daruri ale Divinităţii. Am judecat şi am osândit atunci când nu trebuia să o fac. Uneori, m-am văzut mai bună decât alţii. Alteori, am vorbit fără rost, sau am fost preocupată de fleacuri, în loc să îmi amintesc de scopul meu. Şi câte şi mai câte am făcut, de care nu-mi amintesc acum !

O parte din greşeli probabil că le-am plătit, altele mi-au fost iertate. Dar, îmi dau seama că mila divină a fost mai mare decat capacitatea mea de a ispăşi. A existat o singura condiţie: să le inţeleg. De fapt, aceasta a fost şi dorinţa mea. Am dorit atât de mult să înţeleg ce mi se întampla, încât El mi-a oferit întotdeauna căi. Nu spun că El nu a vrut şi să nu îmi mai repet greşelile, dar aceasta n-a fost întotdeauna posibil, chiar şi având sprijinul Lui .

Dar, să mă întorc la povestea mea. Aşadar, dupa terminarea facultăţii, m-am hotărât să găsesc o cale sigură de a ma apropia de El. Mi s-a părut că o descopăr întâi in Radiestezie şi Inforenergetică, apoi în Terapie Radiantă şi Reiki. A fost o perioadă pe care am considerat-o propice din punct de vedere spiritual, deşi spre sfârşitul ei mi s-a destrămat şi familia. Îl simţeam pe Dumnezeu aproape, vorbeam cu El, şi El îmi răspundea prin semne, şi situaţii de viaţa. Dacă aţi citit " Alchimistul " de Paulo Coelho, veţi inţelege! Am primit şi răspunsuri directe la rugăciuni, aşa nevrednică cum eram. Aceste raspunsuri apăreau in viaţa mea ca adevărate minuni - nu neaparat în lucruri mari, dar uneori şi lucrurile mici ale existenţei devin importante.

Apoi, a venit un alt moment de cotitură al vieţii mele. A fost momentul când am reînceput (de fapt, de-abia acum am început cu adevărat) studiul Bibliei. Pentru aceasta trebuie să-i mulţumesc unei colege şi prietene pe care o stimez, şi care mi-a propus să mă înscriu la acest studiu prin corespondenta .

Trebuie să recunosc că, iniţial, am simţit cam în felul intelectualilor descrişi în deschiderea acestui mesaj. Adică, mi se părea că ştiam deja destule, şi Dumnezeu îmi trimitea semne, şi nu prea mai aveam ce învăţa de acolo. Ba chiar, mă temeam să nu fie un studiu scolastic şi dogmatic, in genul unor predici lozincarde. Dar, pentru că voiam să fiu deschisă , şi să nu manifest orgoliu, am acceptat .

Şi aşa, a început o nouă etapă a vieţii mele, care a dărâmat tot ceea ce construisem până atunci! Cu adevărat, am simţit cuvintele Epistolei I către Corinteni a Sf. Apostol Pavel:" Căci înţelepciunea lumii acesteea este nebunie înaintea lui Dumnezeu, pentru că scris este :`El prinde pe cei inţelepţi în nebunia lor` " Şi, pe măsura ce citeam, simţeam că îmi vorbea Cineva printre rânduri. Nu era o simplă părere, pentru că, urmând sfaturile date, mi-am rezolvat probleme importante din viaţa personală. Şi aceasta în condiţiile în care sfaturile biblice le contraziceau pe cele omeneşti, şi chiar logica situaţiilor de viaţă prin care treceam. Cred că, pentru un om aşa-zis normal, care ştie că pe Dumnezeu Îl găseşti mai mult la Biserică, a urma ceva ce contrazice logica umană arată fie un curaj nebunesc, fie de-a dreptul nebunie. Şi totuşi, aşa am făcut, chiar dacă uneori mă mai îndoiam şi eu!

Dar, pe langă faptul ca simţeam linişte în suflet, şi aveam şi alte senzaţii minunate, vedeam şi în viaţă rezolvarile pe care mi le descria Biblia. "Şi cât de departe sunt cerurile de pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre, şi cugetele Mele de cugetele voastre. " (Isaia 55-9)

Sfatul meu sincer este, deci, să citiţi (sau sa recitiţi) Biblia, sau cel puţin Noul Testament. Dar cu atenţie, cu sufletul, şi nu doar intelectual! Acest sfat este în principal (deşi nu numai) pentru practicanţii disciplinelor spirituale. Chiar daca aveţi un grad mai înalt, sau tocmai de aceea !

Ca să mă refer la Reiki, pe care îl cunosc mai bine, vă voi spune că ştiu că se pot afla răspunsuri şi altfel: meditatii cu simboluri, sau aplicare de simboluri din Karuna, sau în orice alt mod ştiţi dv. Dar, eu vă rog, totuşi, să recitiţi Biblia, sau măcar să vă rugaţi , şi să o deschideţi apoi în câteva locuri. Veţi vedea că răspunsurile primite sunt uluitoare, şi diferă întrucâtva de cele aflate prin alte metode. Dar ce reflectă, de fapt, această diferenţă? Aici e miezul problemei, dragii mei! Ştiu că voi trezi multe suspiciuni şi reacţii negative, dar trebuie să o spun: diferenţa reflectă gradul în care ştiinţele spirituale (Reiki fiind doar una dintre ele) s-au îndepărtat de adevărul Scripturilor. Cum scrie într-un loc: "Cine va scoate sau va adăuga foarte puţin din cuvintele acestei Cărţi, şi va învăţa astfel pe cei mici, foarte mic se va chema in Împărăţia lui Dumnezeu."

Ca să exemplific, mă voi referi în primul rând la învăţăturile privind latura materială a vieţii. Ce ni se spune nouă, în Reiki şi în alte discipline spirituale? Cu cât un om înaintează pe drumul evoluţiei spirituale, el trebuie să-şi rezolve problemele materiale. Cu alte cuvinte, cu cât va fi mai sus în ierarhia spirituală, va avea şi banii necesari - fapt reflectat şi de preţurile ascendente ale cursurilor de diferite grade.

Oare, chiar aşa să fie ? Să vedem ce spune Biblia: " Iubirea de avere e rădăcina tuturor relelor" ( Timotei 6.10 ); "Nu vă adunaţi comori pe pământ" ( Matei 6.19 ) ; " Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt in ea " ( Ioan 2.4 ) ; " Toate acestea păgânii lumii le caută. Ştie Tatăl vostru că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte vi se vor da pe deasupra ."

Avem şi exemple: Iov, Iosif, proorocii, Iisus însuşi şi apostolii - ce averi aveau ei? Sau, dacă au avut (unii dintre ei) au trebuit să le piardă, tocmai pentru a câştiga spiritual. Sau, le-au câştigat dupa ce au trecut întâi prin mari nevoinţe, şi nu pentru a le folosi în scop personal, ci tot dupa voia Divinităţii .

"Lasă tot ce ai, ia-ţi crucea ta, şi urmează-mi Mie!" Aşadar, reiese că vârfurile spiritualităţii, adică exemplele ce trebuie urmate, nu au căpătat în mod obligatoriu averi pe măsura ce avansau pe calea spre Dumnezeu. Aceasta depindea de destinul lor individual, şi mai ales, de hotărârea Lui. Fiindcă, El este un Dumnezeu personal, şi nu doar o Forţă Universală, cum e văzut în budism (unde nici nu există, de fapt, conceptul de "Dumnezeu"), şi poate hotărî pe parcursul vieţii cuiva când, dacă şi ce să îi dea. El este un partener şi un supraveghetor atent al celor ce vor să se apropie de El. Nu trebuie să credem că noi suntem lăsaţi de capul nostru, "să ne rezolvăm problemele materiale."

Mai pe scurt: adevăraţii oameni ai spiritului nu au neapărat existenţa materială asigurată tot timpul. Acelasi lucru reiese şi din Pateric, şi din Vieţile Sfinţilor.

Mi s-ar putea replica, totuşi, că dacă aceia ar fi voit, fiind atât de aproape de El, El le-ar fi dat. Desigur, dar în ce scop le-ar fi dat? În primul rând, un sfânt adevărat sau un om de spiritualitate nu îşi poate dori mai mult decat necesarul. Iar acest necesar scade, nu creşte, pe măsură ce se apropie de Dumnezeu. Apoi, dacă sfântul sau spiritualistul va cere pentru un scop superior, pentru ceilalţi, iarăşi Dumnezeu îi va da. Dar, de cele mai multe ori, adevăraţii sfinţi îi ajută pe oameni altfel decât cu averi. De ce oare Iisus nu s-a rugat Tatălui să îi dea avere pentru toţi săracii din Iudeea ?

Legată de acest aspect, intervine problema preţului cursurilor. În speţă, însuşi faptul că aceste cursuri se plătesc constituie o anomalie în istoria iniţierilor. Dacă veţi citi (sau, poate deja aţi făcut-o) despre iniţierile din India, Egipt sau Grecia, inclusiv despre cele creştine, înfăptuite de Iisus şi apostoli, veţi vedea că nicăieri nu se pomeneşte de vreo plată din partea discipolilor. Cel puţin - nu în bani! Altele erau, şi trebuie sa fie, criteriile iniţiatice: iubirea, smerenia, dorinţa de a-I urma Lui.

Deci, nimic nu justifică taxele cursurilor, în lumina Scripturilor, şi nu numai. Vă rog să citiţi, pentru luminare, începutul cap.8 din Faptele Apostolilor, despre acel Simon care a vrut să cumpere Duhul Sfânt cu bani.

Desigur, există diverse justificări actuale, fie de ordin material, fie de alt ordin. Dacă e vorba despre necesităţile profesorilor, care sunt şi ei oameni, atunci fiecare ar trebui să dăruiască din suflet, cât poate şi cât are, pentru profesorul sau, dar nu ca o plată, ci din respect, şi ca un dar liber - consimtit. O taxă fixă anuleaza darul liber şi îl transformă în constrângere. Totuşi, această justificare e singura permisă, în lumina Scripturilor. Celelalte, gen : "discipolul îşi plăteşte din karmă dând bani maestrului" ; sau: "altfel, rămâne îndatorat faţă de profesor şi îi va plăti altcumva" sunt false învăţături.

Ca să explic, voi spune că nicăieri în Biblie nu scrie că iertarea păcatelor, sau "ştergerea karmei" s-ar obţine dând bani cuiva, fie el şi cel mai mare maestru. Dacă ar fi fost aşa, Iisus ar fi fost cel mai bogat om de pe pământ! Dar, El nici măcar n-a pomenit de o asemenea modalitate de iertare a păcatelor. Totuşi, i-a răspuns bogatului care l-a întrebat ce trebuia să facă pentru a se mântui: "Vinde tot ce ai şi dă săracilor." Deci, aceasta ar fi o posibilitate! Sau, ca maestrul respectiv să păstreze banii obţinuţi pe cursuri pentru opere de caritate, ca intermediar.

Cât despre cealaltă justificare - a presupusei îndatorări karmice a elevilor faţă de profesorii lor - apare şi mai absurdă, după ce am aflat despre harul oferit nouă prin jertfa lui Iisus. Iisus ne-a dat legea harului, care o suprimă pe cea a cauzalităţii. Aşadar - dar doar dacă rămânem în El - nu mai suntem supuşi legii cauzelor şi efectelor. Dimpotrivă, El spune undeva: "Faceţi bine şi daţi cu împrumut fără să aşteptaţi nimic in schimb, şi veţi fi fii ai Tatălui vostru, care trimite soarele şi ploaia peste cei buni şi peste cei răi."

Legata de aceasta, ar fi şi justificarea pornită de la Maestrul Usui: că acei cerşetori trataţi de el n-ar fi fost recunoscători, şi de aceea s-ar fi instituit taxele - ca ei să preţuiasca darul. În lumina Evangheliilor, vedem că e doar o judecată omenească, ce contravine adevărurilor mai sus - enunţate. Ca exemplificare, vă voi aminti despre vindecarea celor zece leproşi de către Iisus, dintre care numai unul - cel samarinean - s-a întors să îi mulţumească (Luca). A instituit după aceea Iisus vreo taxă ?

Ştiu că aceste lucruri sunt greu de primit şi de acceptat, dar nu sunt doar părerile mele, ci totul se regăseşte în Biblie. Dacă nu sunteţi de acord cu ele, vă rog sa o citiţi (sau să o recitiţi) , sau măcar Noul Testament. După cum spunea Steinhardt undeva: "Cum vom cunoaşte noi, creştinii, sau ciracii şi urmaşii celor ce din prima clipa au crezut în El, cum vom cunoaşte că o faptă, o acţiune, o putere, un gând al nostru, este sau nu creştinesc? Cum? După gradul de scandal al faptei sau gândului aceluia.[............] De acest scandal s-a folosit Domnul, cu această `iarbă amară` a vrut să-i vindece pe cei neînţelegători, să-i cheme pe toţi oamenii la o înţelegere de ordin superior." Sau, cum spune El-însuşi într-un loc: "Eu nu am venit să aduc pacea, ci sabia. Să despart pe tată de fiu, pe mamă de fiică, pe soacră de noră."

Aşadar, dacă aşa trebuie să fie, aşa va fi! Şi pe mine m-a durut să îndepărtez oameni dragi, care mi-au stat alături şi m-au învăţat o vreme, dar care nu urmau întrutotul poruncile Lui. Am avut de făcut o alegere: " Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni."

Ca să mă întorc la alte aspecte ale terapiilor energetice neconforme cu învăţăturile evanghelice, pot să spun că se referă la anumite afirmaţii orgolioase: "Eu confer"; "Eu energizez" , " Eu spun, şi Sfântul Spirit va îndeplini". Desigur, mulţi dintre noi nu suntem conştienţi de orgoliul acestor afirmaţii, care ne plasează în postura de mici demiurgi. Mulţi dintre noi nici nu ne rugăm înainte şi după terapii, din diferite motive. Dar, să privim la Iisus, la apostoli, precum şi la toţi sfinţii creştini! Nici măcar unul singur dintre ei nu a spus: "Eu fac", şi nici măcar unul n-a început ceva fără rugăciune. Şi, comparându-ne cu ei, nu vedem oare nici o alta diferenţă ?

Mai sunt şi alte lucruri de semnalat, dar nu le voi mai discuta aici. Voi spune doar, citând cuvintele evanghelice: "Cine vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul tuturor" , şi: "Nu vă mândriţi că sunteţi fii ai lui Avraam. Tatăl meu, de voieşte, şi din pietrele acestea poate să ridice fii ai lui Avraam."

Ştiu ce replica aparent imbatabila mi se va arunca: "Şi, cu toate acestea, Reiki-ul şi celelalte terapii fac bine oamenilor, lăsând la o parte greşelile inerente naturii umane." E foarte adevărat, şi nici eu n-aş fi ştiut ce să spun, până ce nu am citit Viaţa Sf. Serafim de Sarov, şi învăţăturile sale despre dobândirea Duhului Sfant. El spune într-un loc: "Numai lucrările bune, pregătite pentru Domnul Iisus Hristos, ne aduc darurile Sfântului Duh. Tot ce nu este săvârşit întru voia lui Iisus Hristos, chiar dacă este bun, nu ne aduce iertarea vieţii viitoare, şi chiar în viaţa aceasta pământească, nu ne face părtaşi ai harului dumnezeesc. De aceea a spus Domnul Iisus Hristos: `Tot cel ce nu adună cu Mine, risipeşte` ".

Aşadar, dacă nu-i urmăm învăţăturile, şi nu ne sfinţim şi pe noi în timp ce îi ajutăm pe ceilalţi, degeaba facem bine. "Nu poţi sluji la doi stăpâni. " (lui Dumnezeu şi lumii). Altfel spus, undeva in Biblie dorinţa de avere este numită "închinare la idoli".

De fapt, problema constă în faptul că se dobândesc nişte capacităţi "înainte de vreme", adică, înainte de "despătimire". Aceste capacităţi şi cunoştinţe, sfinţii şi asceţii le-au obţinut cu mari suferinţe, şi cu vieţi de totală smerenie. Noi le obţinem dând bani! Desigur, Dumnezeu ne lasă! Dar, iar scrie undeva: "Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngaduite, dar nu toate zidesc." Şi mai scrie: "Mai uşor va intra cămila prin urechile acului, decât bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu." Bogăţia poate să nu fie numaidecăt materială! Şi capacităţile sunt o bogăţie, şi încă în ce măsură!

Aşadar, atenţia noastră trebuie să fie sporită când mergem pe acest drum, ca nu cumva să ne amăgim că am ajuns prea departe! Trebuie să ne comparăm cu Iisus, cu apostolii, cu sfinţii, şi să ne vedem exact unde suntem. Adevărata sfinţenie înseamnă eliberarea de patimi, iar noi, chiar dacă avem capacităţi şi facem bine, tot copii rămânem! Niste copii geniali, ce-i drept, dar doar atât. Să nu ne amăgim cu titluri!

Ca să putem candida măcar la examenul de maturitate (sau dobândirea Duhului Sfânt, sau eliberare, sau - cum vreţi să îl numiţi) trebuie:

1.să facem voia Lui întrutotul, aşa cum apare în Scripturi şi în alte Cărţi Sfinte;

2.să ne "omorâm patimile" - ceea ce poate dura o viaţă, şi chiar mai mult.

Dar, "ceea ce nu e cu putinţă la oameni, e cu putinţă la Dumnezeu", de aceea trebuie să nădăjduim!

Ştiu că îmi vor sări mulţi în cap, întrebându-mă de unde am îndreptăţirea să le spun acestea, când ei sunt mai cunoscători, şi în plus, eu sunt totuşi o păcătoasă, după cum am recunoscut. E adevărat ce spuneţi, dar repet: nu cu mine vă războiţi, ci cu cuvintele Scripturii! Eu sunt doar un purtator de cuvânt. Că mi s-a îngăduit să înţeleg printre rânduri, e adevărat, şi mă mir şi eu! Pot doar să vă amintesc că Iisus petrecea împreună cu desfrânatele şi vameşii. În cele din urmă, a avut adepţi cunoscuţi şi dintre farisei: pe Nicodim, şi pe Iosif din Arimateea. Va rog să fiţi şi dv. printre ei!

Să nu vă supere cuvântul "fariseu"! De fapt, ei erau acei culţi ai epocii, şi cunoscători ai Legii. Şi dintre ei au fost mai mulţi cei care au crezut, dar "nu Îl mărturiseau pe faţă, de teamă să nu fie izgoniţi din sinagogă. Căci au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu."

Cele spuse până acum nu se referă doar la Reiki. Reamintesc că am vorbit de această disciplină doar pentru că se întâmplă să o cunosc mai bine. Dar, ideile sunt valabile şi pentru Inforenergetică, Energie Universală, Qui Gong, yoga şi orice altă terapie sau disciplină energetică (cu variaţiile inerente, desigur). De fapt, am vrut să spun că toate aceste discipline, sau terapii, nu sunt căi, aşa cum credeam la început! Nu, ele sunt doar mijloace. Calea e una singura (cel puţin pentru noi, cei născuţi şi crescuţi aici): "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu ajunge la Tatăl decât prin Mine." Deci, fără ele se poate mântui cineva, dar nu fără învăţăturile lui Iisus!

Date fiind cele spuse, eu nu mă mai consider practicant. Voi încerca mai întai să merg pe calea evanghelică, iar dacă Dumnezeu va considera că am nevoie şi de alte capacităţi, probabil că îmi va da! Folosindu-le pe cele de acum, căpătate cu bani, mi-e teamă să nu mă îndepărtez de ţintă, crezând că mă apropii. După cum am mai spus, e o alegere personala! Nu mă aştept să mă urmeze prea mulţi.

Cele spuse mai sus se pot aplica şi în alte domenii ale vieţii, în care se pare că facem fapte bune, dar urmărim şi altceva în afară de voia divina (ex.:propriul nostru câştig). Sunt lucruri aproape insesizabile, în care binele e atât de împletit cu răul, încât aproape că nu le mai distingi. Dar, atunci când nu ştim sigur dacă ne putem baza pe propria înţelepciune, să apelăm la Scripturi, şi vom afla adevărul!

Voi da un astfel de exemplu, pe care l-am întâlnit în viaţa mea. Deci, să ne gândim la o firmă producătoare de suplimente naturiste. Produsele sunt foarte bune, rezultatele curelor excelente, dar...există un dar! Sunt bune, dar şi foarte scumpe pentru buzunarul omului de rând. Lăsând la o parte argumentele comerciale: că per număr de comprimate sunt mai ieftine, că efectul justifică preţul, etc., rămâne un fapt: sunt scumpe! Oamenii ştiu, şi sunt convinşi ca sunt bune, şi fac eforturi să le cumpere. Pensionari amărâţi se împrumută, işi iau de la gură, numai ei ştiu cum fac, ca să le achiziţioneze. Oricât vrei, ca distribuitor, nu poţi să le scazi preţul, nici nu-ţi permiţi să le faci cadou.

Aşadar, oamenii le cumpără, cu sacrificii. Dar, cine are folos din toată treaba asta ? Aici e aici: e o intreagă linie, de la distribuitor, până la tot felul de manageri. Cred că toata lumea cunoaşte sistemul MLM (Multi Level Marketing). Ei bine, fac ei un lucru creştin ?

Aparent, da: toţi câstigă, făcând fapte bune. Dar scopul lor, vrând-nevrând, nu e doar să facă fapte bune, ci mai ales să câştige. Şi atunci, faptele bune nu mai sunt chiar bune! Cum spune Scriptura: " Să nu-ţi faci haină din in şi lână ", sau: " Să nu slujesti la doi stăpâni." Iar cu timpul, scopul câştigului devine prioritar!

Dar, bine-bine, mi se va replica, nu poţi munci fără să primeşti ceva! "Vrednic e lucrătorul de plata sa." E adevărat, dar poţi munci fără să te străduieşti anume pentru câstig, ştiind doar că Dumnezeu iţi va da. Dacă iţi dai osteneala să convingi cât mai mulţi oameni să cumpere, mai mult în folosul tău - pentru a face vânzări, şi a avea reţea - devii "închinător la idoli". Şi apoi, mai scrie undeva că Adam a trebuit să işi câştige pâinea "în sudoarea frunţii sale", şi nu a altora - un întreg lanţ - ca în sistemele MLM.

E drept că în acest angrenaj pot fi prinşi oameni foarte buni şi bine-intenţionaţi, care nu au sesizat greşeala. Noi nu învinuim oamenii, ci sistemul. Dar, "să nu ne lăsăm convinşi de calităţile oamenilor pentru a le îmbrăţişa ideile" (Steinhardt). Şi atunci, e o durere când trebuie să îi atenţionezi, şi rişti să îi întorci impotriva ta, sau, în cel mai bun caz, să te creadă nebună! "Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier este nebunie, dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu." Iar dupa ce ai realizat aceste lucruri, nu mai poţi rămâne în firma respectivă, chiar dacă gândul tău e departe de îmbogăţire. Cei ce merg pe calea Domnului nu trebuie să îşi îngăduie nici o abatere. Dacă nu din alt motiv, măcar pentru a nu fi motiv de sminteală pentru alţii. "Dacă te văd pe tine, cel ce ai cunoştinţa, stând la masă în templul idolilor, conştiinţa slabă a fraţilor tăi nu se va întări ca să mănânce din cele jertfite idolilor ?" Atunci , "nu voi mânca in veac carne, dacă astfel rănesc conştiinţa slabă a fratelui meu."

Vedeţi, dragii mei, că nu e atât de simplu de urmat mesajul pe care vi l-am spus la început! Să urmezi Evanghelia nu înseamnă doar să o citeşti, sau să fii de acord cu ea. Acest lucru e uşor! Dar , trebuie să o aplici în toate aspectele vieţii tale, fie că îţi este uşor sau greu, că vei întâlni respect sau dispreţ, că vei câştiga, sau vei renunţa la lucruri importante (cum ar fi bani , prietenii , respect social). "Cine îşi dă sufletul pentru Mine şi pentru Evanghelie, îl va câştiga." "Căci, ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreaga, dacă-şi pierde sufletul? Sau, ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? "

O mică adăugire: în exemplul de mai sus, cel puţin firma respectivă producea şi comercializa lucruri bune şi necesare. Dar, sunt atâtea firme care vând diverse lucruri în sistem MLM doar pentru câştig! Probabil aţi auzit de, sau cunoaşteţi aşa-zisele "tehnici de vânzare" - de fapt, tehnici de manipulare psihologică. Acestea, şi de fapt întreg sistemul reclamelor - fie ele TV, radio, sau din presa scrisă - contribuie la alienarea individului (alienare = îndepărtare; în speţă - de Sinele său adevărat), inducându-i false necesităţi. Şi Marcuse spunea ceva asemănător, dar pentru el întreaga societate reprezenta doar "o închisoare confortabilă". Eu n-aş merge atât de departe! Spun doar că există "pete negre" ale societăţii, vizibile doar în lumina Scripturilor. Nu e in intenţia mea să judec, ci doar să atenţionez. Cine are de auzit , să audă!

Ştiu că nu voi fi iubită, nici respectată de mulţi pentru cele spuse aici! Dar, stă scris: "Să nu vă bucuraţi când oamenii vă vor vorbi de bine, fiindcă la fel făceau proorocilor mincinoşi părinţii lor." Măcar, în ziua de azi, cei care susţin adevăruri inconfortabile nu mai sunt ucişi. Li se ucide doar numele, reputaţia...

Ştiu că mi s-ar mai putea pune o întrebare: dacă vorbesc astfel despre disciplinele spirituale, atunci sunt de partea Bisericii? Cred în puterea ei? Desigur, numai că eu nu cred că toată Biserica se află înghesuită într-o instituţie. Biserica înseamnă, în primul rând, oameni. "Unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu împreuna cu ei ." (Matei 18.20)

Mai bine-zis, părerea mea este că adevarata Biserică se află acolo unde se află harul. Şi acesta se poate găsi şi în instituţia Bisericii, şi în afara ei. De asemenea, mai cred că instituţia Bisericii nu garantează automat harul. Dar nu neg că, totuşi, el există încă în Biserică. Adică, există oameni cu har, şi de aceea, Sfintele Taine au putere. Nu sunt de acord cu cei care neagă Bisericii orice merit din pricina greşelilor ei. Dar, nici cu cei care o glorifică cu orice preţ.

Acestea sunt doar părerile mele. Dacă, totuşi, nu pot greşi şi eu? Desigur că pot, şi chiar am făcut-o, de multe ori! Dacă am rănit pe cineva, îmi cer iertare. Nu a fost în intenţia mea nici să rănesc, nici să judec. Eu trebuia doar să transmit un mesaj. Sper că am facut-o !

Sper că şi dv. veţi începe să vă analizaţi vieţile, şi să vedeţi acum, în această nouă lumină, "ce merge şi ce nu merge" în ele. Poate că veţi fi puşi în faţa unor alegeri importante, dupa cum v-am spus. Poate veţi vedea că opiniile, relaţiile personale, slujbele pe care le aveţi nu sunt chiar ceea ce trebuie să fie, conform preceptelor evanghelice. Depinde de dv. dacă vreţi să riscaţi, şi să-L urmaţi pe Iisus, sau să rămâneţi în "închisorile dv. confortabile". Eu vă reamintesc doar cuvintele Lui: "Cine nu adună cu Mine, risipeşte."

Poate că totuşi vă e teamă să nu rămâneţi descoperiţi, fără resurse sau prieteni, sau pur şi simplu, fără sprijinul solid al "bunului-simţ" comun. Vă voi reaminti iarăşi cuvintele Lui: " Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mame, sau taţi, sau copii, sau ţarine, pentru Mine şi Evanghelie; Şi să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta de prigoniri: case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţa veşnică." (Marcu 10.29-30)

"Bine, îmi puteţi replica, acestea pot fi valabile pentru tineri la început de drum! Noi avem familii de întreţinut, şi obligaţii de onorat." Din nou, vă rog să recitiţi pasajul de mai sus! Şi să nu credeţi că esenţialul s-a schimbat faţă de acum 2000 ani. S-au schimbat doar condiţiile externe, dar " Iisus ieri şi azi şi în veac, este acelaşi."

Poate că v-am judecat greşit, iar dv. aveţi o bunăvoinţă şi o deschidere mai mare decât cred eu! Din nou, îmi cer iertare. Tot ce îmi doresc este să îmi dovediţi acest lucru. Incepând de mâine, daca se poate! Iar "Pacea Lui, care covârşeşte toate lucrurile, fie cu voi, cu toţi!"



II



Îmi dau seama că afirmaţiile anterioare au nevoie de o bază mai largă de discuţii. E nevoie, deasemenea, şi de soluţii mai ample. Eu am schiţat doar câteva idei. Dar, cu trecerea timpului, şi răsfoind din nou Biblia, îmi dau seama că se conturează un plan de salvare mai radical şi mai complex decât văzusem eu la început. De fapt, e vorba de un plan pe etape.

Prima etapă ar fi, deci, studierea Bibliei, pentru ca fiecare om să înţeleagă ce vrea Dumnezeu de la lume, şi de la el-însuşi. (Fiindca El ne oferă şi soluţii generale - pentru umanitate, şi individuale - pentru fiecare dintre noi). Desigur, cei de alte credinţe vor trebui să îşi studieze propriile Cărţi Sfinte, dar în mod serios şi atent, nu doar ca lectură.

Apoi, având baza necesară (cunoaşterea voii lui Dumnezeu), va trebui, dupa cum am spus, să faceţi nişte schimbări în vieţile dv. - să o aplicaţi în toate domeniile vieţii dv. Aici, începe partea grea! Ştiu şi simt că mulţi veţi renunţa când veţi vedea că nu e atât de uşor pe cât pare. Desigur, se vor găsi destule motive "rezonabile": "La urma - urmei, de unde ştiu eu că exact asta vrea Dumnezeu de la mine?" ; "e o nebunie"; "de ce să mă cred eu mai deştept decât ceilalţi?"; "de ce să pierd eu lucruri sigure şi confortabile pentru o himeră? "; "eu fac tot cum ştiu, iar dacă greşesc, Dumnezeu îmi va arăta. Nu sunt decât un om slab!"

Aceste justificări, şi altele de acest gen, le vor apărea multora în minte. Ştiu, pentru că şi eu am fost tentată! Dar, sunt convinsă că vor fi şi dintre cei care vor trece această etapă. Adică, vor începe să trăiască exact aşa cum scrie în Scripturi, pentru că, de fapt, această etapă trebuie şi poate să dureze toată viaţa.

"Mai am 7000 de bărbaţi care nu şi-au plecat genunchii lui Baal", îi răspunde Domnul lui Ilie, atunci când acesta se plânge că a rămas singurul purtător al voinţei sale, şi e prigonit de regina Isabela. Aceasta trebuie să o credeţi şi dv .: nu sunteţi singuri, mai sunt mulţi cei care au reuşit, şi poartă făclia, deşi nu-i cunoaşteţi!

Dar, cine este Baalul, sau Baalii zilelor noastre? Nu e greu de observat: poate fi spiritul comercial al unei firme ("iubirea de argint = închinare la idoli"), dorinţa de putere - politică sau socială, intoleranţa, orgoliul, urmărirea interesului personal, şi câţi şi mai câţi Baali! Pentru mine, definitorie a rămas o frază dintr-un film: "În zilele noastre, diavolul nu mai apare cu coarne şi coadă. El e îmbrăcat în costum elegant, şi nu ar face rău nici unei muşte. Doar că te determină să îţi schimbi concepţiile puţin câte puţin! Aşa încât, după un numar de ani, observi că ai ajuns exact opusul a ceea ce erai şi voiai la început."

Şi acum, după ce am explicat cum e cu a doua etapă, să vorbim despre a treia! De fapt, de acum încolo ele nu mai sunt strict cronologice, ci se suprapun, dupa cum am început să spun undeva. Această etapă e posibil, sau nu, să o apucăm în cursul acestei vieţi. Dar, în mod sigur, va trebui să vină! Ea constă în, nici mai mult, nici mai puţin, decât transformarea întregii societăţi. Poate că e vorba de acea Apocalipsă a lui Ioan, dar nu în forme fizice, vizibile.

Desigur, se vor crea noi forme de existenţă, adaptate epocii respective. Iar dintre acestea, va trebui să se elimine ceea ce este nu numai inutil, ci şi dăunator, şi contravine clar preceptelor evanghelice: sistemul reclamelor, sistemul M-L-M, şi, în cele din urma, chiar şi sistemul bancar.

"Asta, chiar că e o bomba!" vor spune mulţi. "Cum să trăim fără bănci? Ne sunt necesare!" E adevărat că au devenit un rău necesar, dar tot un rău sunt. Toată lumea recunoaşte că ne ajută cu o mână, şi ne iau cu două. Vedeţi şi cum erau priviţi cămătarii în vremea lui Iisus, şi chiar mai înainte, dupa Moise: "Să nu iei de la el [fratele tau] dobândă şi spor, ci să te temi de Dumnezeul tău, ca să trăiască fratele tău cu tine. Eu sunt Domnul." (Deuteronom) Mai mult, exista o lege, ca în anul al 7-lea - anul jubileu - toţi robii să fie eliberaţi, iar bunurile şi pământurile luate pe datorie de către cei bogaţi să le fie înapoiate datornicilor. Erau vremuri "sălbatice" şi "primitive", nu-i aşa? Noi suntem cei "civilizaţi" !

"Dar bine, doamnă, dumneata nu ştii boabă de economie! Spune-ne, cum ar putea funcţiona o societate fără bănci şi fără asigurări?" (Asigurările - alt "cui al lui Pepelea"! Iată ce ne spun Scripturile în această privinţă: "Nu vă îngrijiţi de ceea ce veţi bea şi veţi mânca, că toate acestea păgânii lumii le caută"; "Ajunge zilei grija ei!"; Pâinea noastră cea de toate zilele dăne-o nouă astăzi", etc.)

E adevărat, nu ştiu! Dar, sunt convinsă că, printre "următorii lui Hristos" se vor afla şi economişti. Sarcina lor va fi să imagineze - de fapt, să creeze - o astfel de societate! Şi să nu spuneţi că e imposibil în zilele noastre! Dacă a fost odată posibil, va putea fi din nou. Ştiţi că se schimbă doar formele de existenţă, nu şi esenţa! Iar "ceea ce este a mai fost, şi ceea ce va mai fi, a fost în alte vremuri, căci Dumnezeu cheamă iarăşi ceea ce a lăsat să treacă." (Ecclesiastul)

"Dar bine, dumneata ne vorbeşti despre o utopie!" Poate, dar ce este, de fapt, utopia? Este imaginea unei societăţi ideale. Şi, ce este idealul? Dupa Platon, Idealul sau Ideea este acel model transcedental al lucrurilor, aflat într-un plan propriu de existenţă, superior celui fizic. Mai pe scurt, Idealul este modelul a tot ce există. Noi, şi lucrurile, participăm la aceste Idealuri. Nu le reproducem, din păcate, ci doar participăm! Iar uneori, această participare este destul de săracă. Şi iese ceva, în genul societăţii actuale, şi a comportamentului uman actual. A propos, şi a-L urma pe Iisus este un ideal! Dar noi trebuie să facem ceva mai mult decât "a participa" la el. Să nu mai lăsăm ideea de " civilizaţie", "a fi civilizat", să o înlocuiască pe aceea de "a fi creştin"!

"Dar, dumneata ai pornit de la o reformă spirituală, individuală, şi ai ajuns la una socială! Nu ţi se pare cam mult?" Sincer, când am pornit pe acest drum, nu ştiam unde voi ajunge! Scriptura mi-a arătat. Schimbările preconizate vi se par prea mari, incredibile chiar? Să urmărim cuvintele lui Iisus din Evanghelia dupa Matei: " Vedeţi acest templu? Nu va mai rămâne din el piatră peste piatră." Şi ele s-au împlinit, chiar dacă mai târziu! Iar dacă un templu, care a durat mii de ani, a fost distrus şi iar reconstruit, şi a înglobat munca, visele şi speranţele atâtor oameni, a putut fi totuşi finalmente spulberat, cu atât mai mult nişte forme de existenţă ale societăţii, şi nişte instituţii care datează doar de câteva sute de ani!

Concluzia este că, aceea ce este greşit şi nu mai corespunde cerinţelor, trebuie să dispară, oricât de măiestrit ar părea, privit din afară! (Aşa cum le apărea şi templul ucenicilor lui Iisus.)

Şi marele spiritualist Omraam Mikkhail Aivanhov spune undeva că o reformă economico-socială nu poate fi înfăptuită doar din afară, pe baza unor legi pur economice, ci mai intâi trebuie să pornească din interior, prin transformarea oamenilor conform principiilor Ştiintei Iniţiatice ("Egregorul porumbelului păcii"). Atunci, inseamnă că am ajuns bine unde am ajuns! Chiar dacă pare incredibil, nebunesc, sau utopic.

"Aşa zice Domnul:`Opriţi-vă de la căile voastre, şi întrebaţi de căile celor de demult, de calea cea bună, şi mergeţi pe dânsa, şi veţi afla odihna sufletelor voastre.`" (Ieremia 6.16)

Un lucru ştiu sigur: dacă Dumnezeu va vrea, se va face, iar dacă nu, nu! Şi asta-i tot.

P.S. Nu vreau să se înţeleagă că doresc o revoluţie socio-economica, ci o evoluţie. Revoluţiile n-au adus niciodată binele, în ciuda aparenţelor.

7 comments:

  1. am inteles perfect mesajul acesta, ca si pe celelalte, pentru ca detaliile pe care le folosesti in acest scop ajuta enorm...felicitari si sa continui tot asa!...macar putina straduinta din partea noastra nu strica, tinand cont ca de calitatea spiritului depinde determinarea constiintei sa se manifeste dupa legile divine - ale iubirii de Dumnezeu si de aproapele tau si se inlature tentativele negative, ori cu gandul, ori cu fapta...

    ReplyDelete
  2. Aceste mesaj aparţine începuturilor mele, şi a fost motivaţia pentru care am început să scriu pe blog. Am avut eu unele revelaţii, de aceea sunt aşa, mai ciudată...:)

    Mesajul este, desigur, pentru cei care nu prea se gândesc la legile divine, sau le iau drept "materii opţionale". Ceilalţi îl ştiu, în mare parte, chiar fără să îl citească.
    Te îmbrăţişez, şi mă bucur că ai trecut pe aici!

    ReplyDelete
  3. E greu sa vorbim despre ceea ce putem vedea Florina..Si inteleg astfel teama ta de a putea fi perceputa cumva..Apoi mai stiu ca postarea e veche..si multe sau schimbat in perceptia ta.Dar iti dai seama cat de norocoasa esti?Doar sufletele pure pot vedea draga mea.Si daca scepticii exista printre noi..crede-ma ca si ei inca-l asteapta pe Mos Craciun..Ca sa nu mai spun ca sunt prezenti toti la Inviere ..Insa doar Cei alesi Il si pot vedea.
    Si ca subliniez cele spuse...IUBESC CIUDATII..Lumina...intelepciune..intr-o mare iubire draga mea!

    ReplyDelete
  4. Larisa, eşti un suflet bun, şi înţelegi multe! Da, m-am schimbat puţin, dar nu în lucrurile importante. Singurul fapt care s-a schimbat este acela că percepţia mea s-a lărgit, cumva, şi am înţeles că Biblia este doar o poartă, una dintre multele porţi. Ce-i drept, este o poartă principală, şi e foarte bine să se înceapă cu ea, şi abia după aceea, vom putea înţelege absolut totul.
    Da, sufletele pure pot vedea, şi nu numai: sufletele pe care Dumnezeu alege să le ajute să vadă. Dacă au în ele o fărâmă de bunăvoinţă, o dorinţă înnăscută de a cunoaşte adevărul, Dumnezeu le va arăta, treptat, acel adevăr.

    Dacă tu iubeşti ciudat, draga mea, atunci înseamnă că dragostea trebuie să fie puţin ciudată!:) Oricum, e ciudată pentru cei care nu o au, dar cred numai că o au.

    Mulţumesc pentru tot, şi pentru cuvintele tale calde, şi pentru înţelepciune, şi îţi doresc şi ţie câtă iubire poţi cuprinde!

    ReplyDelete
  5. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  6. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  7. Denaide, chiar dacă ai șters comenturile, îți mulțumesc pentru cuvintele bune, pentru toată căldura și sprijinul tău ! Eu am trecut prin multe: m-am pierdut, m-am regăsit, și iar m-am pierdut, și iar m-am regăsit...Dovadă că drumul nu e drept și ușor, o dată ce l-ai decoperit.
    Te sărut și eu, și sper că voi reveni...când mă voi simți destul de puternică !

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...