Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Wednesday, June 27, 2007

Despre rai si iad



E un subiect cat se poate de cunoscut si de discutat. Dar, nu il voi aborda din punct de vedere strict religios .(Mai ales ca nici nu sunt de acord cu "doctrina crestina" in aceasta privinta, ba chiar, mi se pare extrem de simpluta si rigida). Voi vorbi despre felul cum sunt "simtite" aceste notiuni de catre noi, oamenii.
Deci, cei mai multi vad raiul ca pe o senzatie de fericire extrema, sau ca fiind indeplinirea tuturor dorintelor.Nu voi comenta, fiindca toti am trecut pe aici, la un anumit moment din viata.Voi spune doar ca acest gen de rai nu ar putea dura. Cel putin, natura umana nu ar fi capabila sa il suporte multa vreme. Sau, daca aceeptam totusi ideea, atunci putem spune ca noua, oamenilor, ne sunt permise doar momente de rai. Iadul, dimpotriva, ar fi durerea, nefericirea, lipsa lucrurilor necesare - fie ele de ordin material, sau de alt ordin. Oricat ar parea de ciudat, dar nici acest tip de iad nu dureaza, intrucat si el depinde tot de senzatii. Daca, de exemplu, la un moment dat, simtim ca nu ne mai supara, sau nu mai suferim din pricina unor lucruri, atunci acest gen de iad dispare.Deci, totul consta in educarea emotiilor, si dobandirea starii de liniste si pace a inteleptilor.(Desi, noi, cei marunti, mai avem ceva pana acolo!)
Dar, exista si alte conceptii despre rai si iad.O voi aminti aici, doar ca pe o curiozitate (intrucat nu ader la ea), pe cea a lui Sartre din piesa "Cu usile inchise". In piesa este de vorba doar de trei personaje : doi barbati si o femeie - de fapt, trei suflete proaspat intrate in asa-zisa moarte. Ei se vad intr-o camera cu usile inchise, fara ferestre, in care nimic nu intra, si din care nici nu iese nimic. Nu pot face altceva decat sa vorbeasca, si iar sa vorbeasca...sa isi rememoreze experientele, sa se judece unul pe altul...si tot asa, la nesfarsit. Pana cand, unul dintre ei isi da seama ca acela era, de fapt, iadul. Nu mai tin minte amanuntele, piesa am citit-o demult, in adolescenta, dar ideea ei mi s-a imprimat puternic in memorie. De ce spun ca nu sunt de acord cu ea? Pentru ca o asemenea situatie nu ar trebui sa fie, neaparat, un iad, ci doar daca oamenii l-ar face astfel. Dar, ce-i drept, de obicei, oamenii il fac...
Conceptia mea personala despre iad mi s-a definit recent. Ce-i drept, si inainte il vedeam drept suferinta neacceptata si neinteleasa. Acum, insa, notiunea s-a mai delimitat.E vorba, intr-adevar, de suferinta, dar nu de orice fel de suferinta, ci de cea a altora, a celor apropiati, sau nu. Mi-am dat seama ca pot face fata suferintei mele, ca m-am obisnuit, cumva, cu ea, mai ales ca Dumnezeu ma ridica de fiecare data. (Ma si intreb cum de nu se satura sa ma tot ridice de atatea ori !) Dar, suferinta altora, pe care n-o inteleg in profunzime, si despre care nu stiu pana unde merge, ma umple de o stare de...nu pot sa ii zic altfel decat "negru". Da, o stare de negru! O fi si "deformarea profesionala", fiind obisnuita sa incerc sa vindec tot ce nu merge.
Deci, raiul care ar fi, pentru mine ? Desigur, reversul! Nu neaparat acea "fericire pentru toata lumea" pe care o dorea micul erou al filmului "Calauza" de Tarkovski, dar macar - liniste, multumire si stabilitate. Doar asa as putea sa concep un fel de rai personal.
Desigur, imi doresc si eu unele lucruri, si indeplinirea lor mi-ar aduce bucurie (ar fi prea mult sa spun fericire), dar nu as putea sta intr-o "insula de rai" in timp ce altii nu si-ar fi capatat-o pe a lor.
Da, e un subiect dificil acesta, chiar daca (sau poate tocmai pentru ca) nu e abordat dogmatic. Si, ar mai fi multe de spus, dar...unele subiecte nu se termina toata viata, si nici nu trebuie sa avem pretentia sa le epuizam. Tot un astfel de subiect lung ar fi si o carte despre care simt ca ma reprezinta - o carte despre raiul si iadul simtit de o femeie. Si despre viata, moarte, iubire, cunoastere si reincarnare:"Initierea" de Elisabeth Haich. Dar, despre acesta, poate cu alta ocazie.

8 comments:

  1. Florina, te exprimi artistic si cu o simtire senzuala subjacenta, dovedind o traire emotionala predominent , a evenimentelor vietii tale. Spui ceva despre Dumnezeu care ne ingaduie multe, despre reincarnare, despre senzatiile care ne pot da ideea de rai sau de iad , si alte franturi de idei. Ce religie ai ? Una proprie a ta ? Faci parte dintre cei plini de mandrie pentru propria gandire , care ,,nu se pot multumi cu rigiditatea dogmelor" ? Probabil ti-ai incropit propria ta religie si biserica , alcatuita dintr-un singur membru, asa cum azi exista tendinta sa ne facem fiecare propria religie si ,,biserica", si propriul rai . Iad nu vrem sa acceptam, ca deh, nu are rost sa ne producem singuri ,, gandire negativa". Vai de noi, ce plini de trufie suntem ! Asta-i iadul: ingamfarea pentru propriile noastre calitati !

    ReplyDelete
  2. Cai spre Dumnezeu sunt nenumarate!Si, nu cred ca inseamna trufie daca un om Il simte intr-un mod anume! Eu cred ca mai importante decat dogmele si "litera legii" sunt iubirea si credinta din sufletul omului. Exista atatia dogmatici "cu zece talanti" seci si fara rod! Si, exista atatia oameni simpli "cu un singur talant" care poate ca, in fata Lui, si-au facut mai bine datoria! Dealtfel, acuzatiile de trufie si de hulire i-au fost aduse si lui Iisus, tocmai pentru ca "nu respecta Legile". Acum, sa nu scoti de aici ca eu cred ca m-as asemana Lui, a fost doar cel mai nimerit exemplu.
    Si, imi amintesc si una dintre acuzatiile pe care i le-au adus fariseii:"De ce mananca ucenicii tai cu mainile murdare?"
    Poate ca sunt un ucenic cu maini murdare, dar cel putin imi vad nevrednicia. Si nu ma incumet sa ii judec pe altii, chiar daca uneori cred ca ei gresesc.

    ReplyDelete
  3. Florina,ma intreb cum au unii oameni impresia ca a lor inteligenta si bruma de cultura si discernamant pot depasi mii de ani de traditie si credinta a milioane de oameni?"viziunea crestina este extrem de simpluta si rigida"?In primul rand,cand e in discutie o tema atat de importanta(as putea spune ca e cea mai importanta in existenta umana,cea a nemuririi sufletului)nu putem folosi o catalogare de genul"simpluta".In general,mai bine ai incerca sa citesti Biblia sau Vietile Sfintilor,ca sa intelegi si sa ti se ia ceata din ochi.

    ReplyDelete
  4. Multumesc pentruz sfaturi, domnule Victoris! Dar, spre uimirea dv., am citit şi Biblia (şi o deschid ori de cate ori am nevoie de un sfat), si o parte din Vietile Sfintilor, si Patericul, si o parte din Filocalie, si Pelerinul rus...Toate aceste carti mi-au daruit cate ceva.Si, nu stiu cum sa va explic, dar Il simt pe Dumnezeu foarte aproape, "chiar langa umarul meu" - dupa cum spune un psalm.As putea spune chiar ca Imi vorbeste...Indiferent daca eu cred, sau nu, in versiunea de rai si iad prezentata de Biserica oficiala!
    Dealtfel,aceasta versiune este una simplificata, pentru uzul maselor. Eu cred ca nici un om care a simtit vreodata mâna lui Dumnezeu în viata lui nu mai poate crede in iadul vesnic. O pedeapsa eterna nu se impaca cu Iubirea si iertarea divina. Chiar si cei mai mari pacatosi pot avea o sansa la mila Lui, fie si dupa o pedeapsa indelungata. Are El alte metode educationale si de invatare spirituala decat iadul vesnic...Dar, desigur, aici ar incepe o discutie fara rost pentru o persoana dogmatica, care nu cauta decat sa "formeze" alti dogmatici.

    Eu va doresc tot binele pe calea dv.

    Dealtfel, esenta inavataturii lui Hristos este iubirea si mila crestina. Pe acestea sa le practicam, si sa lasam de-o-parte discutiile teologice care nu duc nicaieri! Cum au fost si cele din primele secole ale crestinismului!

    Stiti ce spune Steinhardt - un mare crestin, si ortodox pe desupra? Intr-un capitol din cartea sa "Daruind vei dobandi" este foarte indignat impotriva celor care cred ca numai felul lor de credinta duce la mantuire, si ii numesc pe toti ceilalti eretici si pacatosi. El spune ca acestia s-au situat fortat in locul Mantuitorului, stabilind cine se mantuieste, si cine nu. Sa Il lasam mai bine pe El sa hotarasca! Iar daca cineva greseste, Ii va arata El, pe parcurs...

    ReplyDelete
  5. Hmmm...Pana la urma tot cu idee mea raman. :))
    In viziunea mea, din cate informatii am reusit sa adun pana acum, raiul si iadul sunt doar alte planuri ale existentei noastre. Desigur si ele sunt guvernate de aceeasi putere/dumnezeu/forta primordiala. Intr-un fel, este ca o scara. Urci si cobori. Iadul inseamna o treapta mai jos, raiul o treapta mai sus. Si tot asa. Dupa ele altele. Scopul final ar fi iluminarea sufletului, starea pura si atotcunoscatoare a sufletului. Aici intervin mai multe. Ar fi si karma, incarcatura energetica, incarcatura mostenita, etc. Alte subiecte la fel de largi.
    Daca stai putin si te gandesti, religiile de pe acest pamant, se aseamna in proportie de 80%. Dar, procentul de 20% este cel mai important...no comment. Suntem prinsi in iluzia superioritatii, in iluzia nemuririi ego-ului putred.
    Sincer am studiat majoritatea religiilor, atat cat am reusit sa strang despre ele. Toate zic acelasi lucru, doar ca se folosesc de alt limbaj. Personal am fost foarte impresionat de buddhism si de inca o religie(nu mai tin minte denumirea ei si nu vreau sa zic ceva gresit). Acolo nu era vorba de credinta in ceva atotputernic ci in credinta in sine. Sa fii mai bun, sa fii cinstit, sa ierti, etc. Acelasi lucru cu celelalte religii, nu? Dar ei sunt la un alt nivel.
    Pana la urma nu ai cum sa iei ca ceva sigur toate aceste aspecte. Toate sunt la fel de nesigure. Dar totusi, exista speranta si iluzia de care am incercat sa vorbesc mai devreme.
    Off. Prea multe de zis si prea putin timp. Promit sa revin cu un comentariu maine.

    ReplyDelete
  6. Eu cred că, indiferent care ar fi adevărul ultim despre aceste zone de vibraţie spirituală, tu ai înţeles exact ceea ce trebuie, şi îţi foloseşte, în acest stadiu al discipolatului tău. Spun "discipolat", pentru că toţi cei care caută adevărul, care se străduie să îşi depăşească limitările egoului, să lase lumea mai bună decât au găsit- - sunt discipoli spirituali, indiferent dacă ei o ştiu, sau nu! Chiar dacă în planul terestru nu au găsit un maestru, sau un duhovnic potrivit, ei sunt "luaţi în evidenţă" acolo Sus, de unde li se trimite îndrumarea necesară, în diferite moduri. Sf. Paisie de la Neamţ (dacă îmi aduc eu bine aminte), spunea că, pentru cei care nu au un duhovnic în planul terestru, Dumnezeu se face El-însuşi duhovnic.

    E adevărat şi că toate religiile mari au pornit din aceeaşi Sursă, dar ele au fost adaptate conform modului specific de a fi al fiecărui popor şi culturi. Şi, mai există un element: au fost adaptate şi funcţie de nivelul de cunoaştere şi spiritual al epocii.Ex:Budha a adus conceptul accesului universal la iluminare, independent de caste - deci, budismul a fost o treaptă superioară brahmanismului. În Europa şi Asia Mică, poruncile iudaismul clasic, şi Legile lui Moise, au evoluat în Legea Iubirii a lui Hristos. Desigur, poruncile rămân, dar Hristos aduce o concepţie superioară asupra lor - lucru care nu putea fi adus de la început, în timpurile popoarelor idolatre, de ex.
    Totul este o continua evoluţie, cu scopul de a ne ridica şi pe noi!
    Până acum, însă, am găsit creştinismul drept forma superioară a oricărei religii. Şi eu am studiat multe, crede-mă! Dar poruncile lui Hristos sunt cele mai măreţe şi luminate dintre toate reglementările religioase anerioare.

    Mulţumesc pentru intervenţie, şi aştept să văd ce vei gândi peste mai mulţi ani!:)

    ReplyDelete
  7. Am sa continui subiectul cu o postare pe blog. E prea mult de zis ca sa pun intr-un comment. O sa fie gata dieseara.

    ReplyDelete
  8. De fapt am dezvoltat destul de mult subiectul. Am sa termin partea a3-a diseara, desi pe acest subiect se poate scrie mult mai mult. Am sa incerc sa comprim cat mai mult ideile si sa parcurg tot ce mi-am propus.
    Iti recomand : --> http://astrologikon.com

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...