Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, July 15, 2007

Despre adevărata pace


Se poate spune că toţi oamenii, de la mic la mare, şi chiar până la nivel de naţiuni, caută pacea. Rareori, şi numai în cazuri cu adevărat grave, auzim despre cineva că ar fi un adept al războiului. Dar, în ciuda acestei căutări, se pare că pacea nu prea se lasă găsită! Sau, nu in mod durabil! Şi, cum să fie găsită în afară, dacă ea nu se află mai întâi în interior! Fiindcă, se ştie (toţi marii filosofi şi iniţiaţi o spun) că exteriorul nu este decât reflexia interiorului. Iată ce ne spune maestrul Aivanhov, în cuvinte simple, despre această problemă: "Pacea, aşa cum este înţeleasă în general, nu înseamnă adevărata pace. Dacă timp de câteva minute sau ore nu simţiţi în interior agitaţie sau necaz, această stare nu este pace, căci nu este o stare durabila. Adevărata pace, o dată instalată, nu o mai puteţi pierde.[...] Pacea, v-am spus-o, este un rezultat.[...] În fiinţa omenească, pacea este o armonie, un acord perfect între elemente, forţe, funcţii, gânduri, sentimente, activităţi. Această pace profundă, inexprimabilă, este greu de obţinut pentru că îţi trebuie voinţă, răbdare, iubire şi o mare cunoaştere."
Desigur, se pot găsi şi soluţii exterioare, chiar devine necesar la un moment dat (mai ales când vorbim de state şi naţiuni, dar nu numai), dar nu trebuie pierdut din vedere că ele sunt secundare. Cei care nu au realizat pacea în interior nu o vor putea proiecta nici in exterior. Altfel, se pot gasi solutii rationale, foarte inteligente...şi totuşi, nu se ştie de ce, nu vor fi durabile! Sau, nici nu vor ajunge să fie puse în aplicare, deşi "pe hârtie" arătau foarte bine. Şi, de ce oare ? Pentru că, de exemplu, atunci când vrem să trasăm o linie dreaptă, dar cu mâna tremurând de furie, dezamăgire sau agitaţie, bineînţeles că linia nu va mai fi dreaptă, oricât "am fi proiectat-o" noi astfel!
"Bine, dar e vorba de natura umană", mi s-ar putea răspunde. "Întotdeauna soluţiile perfecte vor trece prin "filtre" imperfecte. Atunci, înseamnă că niciodată nu se va ajunge la adevărata pace, sau la oricare altă soluţie cu adevărat benefică?" Ei, nu e chiar aşa, deşi la o primă vedere, aşa s-ar părea! Dar, să îl las pe părintele Stăniloae să răspundă, pentru că se pare că înţelepciunea sa are răspuns aproape la toate: "Oamenii judecă prea raţional, fără să ţină seama de puterea Duhului care ni s-a dat prin Hristos. Căci dacă n-am fi avut această putere, era simplu să fi spus că nu putem împlini ceea ce ne-a spus Hristos."
Această putere a Duhului am probat-o şi eu, chiar dacă sunt doar un mărunt următor. E de ajuns să te rogi cu putere, şi să ceri să fii luminat. Bineînţeles că nu vom fi toţi luminaţi la fel, sau în acelaşi grad, dar ceva tot vom primi - ceva care se va simţi cu adevărat: fie o deschidere a minţii, care să ne dea capacitatea de a înţelege mai bine mecanismele lucrurilor, fie-cel mai ades- deschiderea inimii, permiţâdu-ne să înţelegem ce simt celelalte fiinţe (ca un fel de canal empatic). Desigur că nici acest lucru nu se întâmplă întotdeauna, "la comandă", ci depinde de pocăinţa noastră, de sinceritatea intenţiilor, şi mai ales, de voia Lui. Deci, ca să ne întoarcem la obţinerea păcii durabile, am tras concluzia că acest lucru nu e posibil fără o dorinţă sinceră, şi fără ajutorul harului. Şi, fără a renunţa la propriile puncte de vedere! Pentru ilustrarea acestor idei, voi încheia printr-un fragment dintr-o broşură a Institutului Naţional de Studii Biblice. Doresc tuturor să obţină adevărata pace!
"Într-o scenă de Alfred Wallance, intitulată ,,Păpuşarul", doua marionete se joacă fericite. Neputând să-şi vadă faţa, ele cred că amândouă arată la fel. Ele nu-şi dau seama că una are pistrui, iar cealaltă dungi pe faţă. Cu timpul, adevărul iese la iveală.Ele se conving uitându-se în oglindă, apoi se distanţează una de alta.În cele din urmă, ajung să nu mai aibă încredere şi să se poarte violent una cu alta, pentru că sunt,,diferite". Fiecare dintre ele se urcă pe rând pe braţul Păpuşarului, ca să se alieze cu el. Creatorul de jucării le explică:,,Eu v-am făcut pe amândouă, şi vă iubesc pe amândouă.Nu aş putea să ma aliez împotriva nici uneia dintre voi. În definitiv, amândouă sunteţi acelaşi lucru!" Lor nu le convine cum vede Păpuşarul situaţia lor. Atunci, el o ridică mai întâi pe una, apoi pe cealaltă, în dreptul mâinii, până la piept, apoi o coboară în dreptul celeilalte mâini. În pofida acestei demonstraţii, ele continuă să se lupte, dar ajung tot mai nefericite. În momentul culminant, ele totuşi înţeleg. ,,Hei, Pistruiato! Noi toţi suntem una! Tu, eu şi Păpuşarul!"[...] Înţelegerea faptului că ele sunt legate una de alta prin trupul Păpuşarului a adus pace, în cele din urmă."

3 comments:

  1. Ca si alte dati, precizez ca nu ma consider un "maestru" atotstiutor.Daca am vorbit despre anumite teme, este doar pentru ca le-am inteles in profunzime, pornind de la greseala, si ajungand la o anumita cunoastere.In rest, pot spune, o data cu Pavel in II Corinteni:"Cine este slab, si eu sa nu fiu slab?Cine se sminteste, si eu sa nu ard? Daca trebuie sa ma laud, ma voi lauda cu cele ale slabiciunii mele."Si, mai departe:"Caci Fiul Omului n-a venit sa piarda sufletele oamenilor, ci ca sa le mantuiasca."(Luca 9.55)

    ReplyDelete
  2. imi place blogul tau de aici e mai frumos decat cel de pe weblog...

    felicitari

    ReplyDelete
  3. Multumesc, stiu ca e mai frumos ca forma, dar sufletul meu se afla in ambele locuri.Acesta a fost, de fapt, primul meu blog. Si, nu m-am indurat sa il parasesc!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...