Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Monday, July 9, 2007

Doar vorbe

Ce i-am spus lui Dumnezeu?
"Iarta-ma, Doamne, ca, desi mi-ai dat daruri mai multe decat au avut parte alti oameni, tot nu am putut sa fac voia Ta intocmai. Iarta-ma ca, in ciuda cunoasterilor pe care mi le-ai ingaduit, "haina" mea umana nu a putut fi "domesticita" cu totul. Iarta-ma ca, de multe ori, voind sa fac voia Ta, ma trezeam ca nu stiu caile, sau ca nu am destula putere, sau ca nu imi pot invinge natura.Iarta-ma ca, de multe ori, chiar m-am suparat pe Tine pentru incercari. Iarta-ma ca nu am reusit sa fiu nici om complet, nici slujitor perfect. Totdeauna la mijloc, totdeauna "prabusiti in amestecul nostru de necredinta si credinta", dupa cum frumos si adevarat spune un filosof urmator al Tau!
Si mai iarta-ma ca, desi ai ingaduit sufletului meu multe intelegeri chiar si prin sine-insusi, tot nu am reusit sa fiu asa cum ai fi vrut Tu. Macar, iti multumesc ca mi-ai ingaduit aceasta revelatie : ca nu e de ajuns cunoasterea. Cunoasterea, altoita pe o umanitate imperfecta, nu poate aduce decat nefericire. "Cata luciditate, atata drama!", dupa cum frumos spune un alt urmator al tau.
Ca un final, Iti spun :Iarta-ma, Doamne, ca nu am folosit darurile harului Tau chiar asa cum ai fi voit Tu.Iarta-ma si ca nu am avut destula credinta...sau destula putere, ceea ce e, intr-un fel acelasi lucru.Iarta-ma ca, de prea multe ori, am uitat ca Iisus este (si) in barca mea, si m-am lasat coplesita de furtuni...Iarta-ma ca, de multe ori, in loc de fericirea de a Te urma, n-am simtit decat o imensa istovire...Iarta-ma, Doamne, ca m-am dovedit un "material cu defect", pe care nici Duhul Tau nu l-a putut innobila permanent. Daca ai fi capabil sa Te arati dezamagit(desi, stiu ca Tu nu esti ca noi) , ai avea tot dreptul sa fii astfel. Si...cam atat.Tu, oricum, stii tot ce Ti-as mai putea spune."
"Era sa uit : totusi stiu ca trebuie sa iti multumesc pentru tot ce Mi-ai dat.Si nu au fost lucruri mici.Fara ajutorul Tau, viata mea ar fi fost cu totul ingrozitoare.Tu mi-ai dat oricum lucruri minunate si ai avut grija de toate nevoile mele."
"Si, inca ceva :poate acum, Doamne, imi ingadui putina odihna...Tu intelegi slabiciunile noastre!"
Ce i-as spune Celuilalt? Atunci cand am fost capabila sa il recunosc (si tot cu ajutorul Tau, Doamne, fiindca mi-ai ingaduit cunoasterea), daca m-as fi gandit sa-i vorbesc, i-as fi spus asa: "Tu mi te-ai aratat in cele mai subtile forme.Acum nu mai apari ca in imaginea clasica, cu coarne si coada.Ar fi o hilara lipsa de inteligenta din partea ta, si eu stiu ca tu esti extraordinar de inteligent. In cursul vietii mele, cele mai mari dificultati le-am avut in a te deosebi pe tine de Cel Sfant.Si a deosebi cuvintele tale de ale Lui, fiindca...deosebirea dintre ele era minima. Minima, dar esentiala.
Candva, mi-ai promis cunoasterea pe care o doream atat. Dar, altoita cu orgoliu si iluzii.Altcandva, mi-ai promis puterea de a face binele (cel vazut de oameni), de a schimba in mod nemijlocit soarta mea si a celorlalti oameni...De fapt, nu doar mi le-ai promis, ci m-ai si lasat sa "gust" pentru o vreme...ca sa devin, cumva, dependenta...sa nu mai pot da inapoi...Si totusi, puterea Lui s-a aratat mai mare !A fost de ajuns sa vreau, cu sinceritate, sa stiu adevarul...
Apoi, alta data, mi-ai promis bani si recunoastere daca urmam un anume drum ce mie imi parea bun...Dar, totusi, aceasta a fost o ispita mai slaba, intrucat banii nu au contat niciodata prea mult pentru mine.

Si, mai de curand, mi-ai promis indeplinirea tuturor dorintelor...daca iti urmez sfaturile...si dau niste bani...fiindca eu merit tot ceea ce e mai bun...Dar, deja invatasem ca numai El are dreptul sa imi promita, sau sa ma ajute.
Facand suma, dupa atata amar de ani de cand sunt pe Cale, si dupa atatea "confruntari"(desi, nici macar "nu ti-ai pus mintea cu mine" in mod serios), am invatat inca un lucru : sa nu te subestimez niciodata. Acum stiu ca nu sunt atat de inteligenta incat sa recunosc absolut toate capcanele tale. Si nici atat de inteleapta incat sa nu iti mai permit sa imi rascolesti defectele (sau"patimile", cum li se spune in cartile duhovnicesti). Da, am invatat ca numai El imi poate da ajutorul...altfel sunt slaba, chiar daca ma cred tare!"

P.S.Acesta nu e un tag. E pur si simplu o tema.

17 comments:

  1. Foarte frumoase cuvintele tale.. bv.. Dumnezeu sa te Binecuvanteze :) by valy

    ReplyDelete
  2. Multumesc din suflet! Credeam ca ele au ramas doar "ale mele", dar se pare ca n-a fost asa!
    Dumnezeu sa te binecuvanteze si pe tine!

    ReplyDelete
  3. Npc.. Ma bucur ca sunt primul, si chiar ma mir ca dupa atata timp decand l-ai scris nu ti-a lasat nimeni comment.. de era ptr altele iti lasau.. dar ptr Dumnezeu mai rar.. :) by valy

    ReplyDelete
  4. Anonim No 2 :P---> Frumoase vorbe, si eu am mers pe atatea cai si am gresit fantastic, defapt am o greseala care nu cred ca mai poate fi vindecata nici fizic, nici spiritual, sau poate spiritual... ar mai fi o sansa, dar fizic nu cred!! Diavolul inseala, mereu secunda dupa secunda iti arata calea, tu pasesti, promite multe, tu patimesti, apoi,nu are frica de nimic, amar si vai de noi daca nu ne-ncredem in Iisus Hristos care l-a biruit, caci el ne-a zis "nu va fie frica",(El este CALEA DREPTATEA SI ADEVARUL)!! Am vazut in poza ta niste iconite, sunt frumoase, am si eu o cruce la gat, sa ne ajute si sa ne poarte noroc! Doamne ajuta, ramaneti cu bine!!!

    ReplyDelete
  5. Ai mare dreptate in ceea ce spui! El promite, si apoi inseala...apoi apare frica (uneori)! Greseala multora dintre noi este ca nu ne gandim ca Iisus are mai multa putere decat el.
    Totusi, in ultimul timp, eu m-am gandit, si pot spune ca nu imi mai e teama de diavol. Mi-e teama, insa, de greseala, adica, de mine-insami!
    Totusi eu nu cred ca vreo greseala a cuiva nu poate fi vindecata! In Pateric se relateaza cazuri de talhari si ucigasi care au devenit sfinti. Asadar, si tu trebuie sa ai incredere!
    Multumesc pentru urari, sa ai si tu parte de ocrotire de Sus!

    ReplyDelete
  6. Este incredibil cat de mult te poate insela diavolul.. Eu insa sunt cate-o data dubios, si in unele momente ma intreb daca chiar exista Dumnezeu cu adevarat, ptr ca sunt multi oameni impotriva Lui, si cauta si scormonesc ca de exemplu cu panza care a fost invelit Iisus, sau alte aparitii a Fecioarei Maria.. sa arate mereu ca nu e adevarat, sau ca totul vine de la sine si nu de la Dumnezeu.. as vrea sa imi dai cateva sfaturi te rog caci, cateodata am dubii din cauza oamenilor.. mersi (by valy)

    ReplyDelete
  7. Buna, as vrea sa te pot intreba ceva: o persoana poate fi iertata de onanism stiind ca e pacat si promitand ca nu o mai face, dar mereu a fost inselata de placerea asta si a facuto iar? te rog daca poti sa imi raspunzi. Multumesc.

    ReplyDelete
  8. Da, poate fi iertata pentru fiecare promisiune de genul asta pe care a incalcat-o daca lupta cu ardoare sa renunte. Ai vazut ca inainte te amagesti cu ganduri de genul "ma iarta Dumnezeu ca nu e pacat asa mare..." Dar dupa iti vine sa plangi ca din nou ai cazut in capcana. Tine minte regretul profund pe care il ai dupa si evoca-l cand te simti ispitit. Mult succes! Dumnezeu sa te aiba in paza, ca esti un om bun!

    ReplyDelete
  9. Ma simt atat de singur.. parca tot ce fac nu este bine.. decand il caut pe Dumnezeu parca ma parasesc toti.. uneori parca sunt prea bun, iar lumea crede ca bunatatea este pentru cei slabi, sau pentru cei naivi.. uneori ma satur sa fiu bun, ma satur sa fiu sincer sau onest.. nu stiu cum sa mai fiu.. cred uneori ca cer prea mult lui Dumnezeu.. alte ori cred ca de Dumnezeu nu-mi ajuta in acel moment ma supar prea repede.. si spun ca: asa se rasplateste cel ce cauta drumurile lui?.. parca m-am saturat de viata asta.. am 20 de ani, si parca as avea dublu.. nu sunt atat de puternic, destept si intelept sa pot intelege si opri raul.. traiesc (traim) langa oameni pe care nu-i intereseaza sa aibe un suflet bun, sa faca lucruri curate, sa se fereasca de ce te duce in ispita.. parca toti m-au parasit.. ma simt singur.. as vrea daca imi poti da un mic ajutor. multumesc.

    ReplyDelete
  10. Dragă prietene, starea prin care treci tu acum se cheamă "ispita părăsirii". Toţi cei care au pornit pe calea spre Dumnezeu au trecut prin ea! De fapt, tocmai atunci când vrei să laşi vechea viaţă, şi să începi o viaţă cu Hristos, atunci se pornesc ispite mai mari - tocmai pentru că Diavolul nu doarme! Însă, chiar dacă ai impresia asta, nu eşti niciodată părăsit!
    Dumnezeu trimite îngeri de pază fiecărui suflet care a pornit pe calea spre El. Oricât de mari ar fi ispitele, ele nu depăşesc niciodată puterea Lui de a te alina!

    Am trecut şi eu, cumva, prin sentimentul acesta de părăsire. Am crezut şi eu odată că nu merită să fii bun, atunci când toţi cei din jur trăiesc cu totul altfel. Dar, a fost doar o etapă! După aceea, am simţit mai tare Mâna călăuzitoare. Dacă te rogi - aşa cum ştii tu, în cuvintele tale - El nu te va lăsa!

    Aş vrea să te ajut mai mult, dar nu ştiu cum. Dacă îţi este de folos, iată adresa mea de mail: frrossuf@gmail.com

    Dar, cel mai bine este, cred eu, să vorbeşti cu un preot bun, care să îţi dea un sfat. Şi eu fugeam de preoţi la început, dar am descoperit că sunt situaţii în care puterile noastre omeneşti sunt depăşite, chiar dacă suntem credincioşi, şi atunci trebuie să apelăm la ei, ca să ne trimită rugăciunile mai departe. Desigur, trebuie să îl găseşti pe cel potrivit!

    Sper să îţi fi fost de folos! Eu îţi doresc să treci cu bine această ispită, şi să ajungi la adevărata linişte. Aş vrea să mă rog pentru tine, dar şi eu sunt plină de păcate! Totuşi, voi încerca.
    O seară bună şi liniştită îţi doresc!

    ReplyDelete
  11. Si eu am trecut printr-o mare suferinta.Am nascut o fetita moarta in urma cu 5 luni.Taoata sarcina m-am rugat la Dumnezeu sa ma ajute si iata ca n-a fost asa.Acum dupa cinci luni in care am fost pe marginea prapastiei,rugaciuea si nadejdea m-au ajutat sa doresc sa raman din nou insarcinata si sa nu ma gandesc nici o clipa ca nu voi avea un copil viu si sanatos.Adeseori imi partunde in suflet indoiala si frica s-o iau de la capat, dar nu ma dau batuta.Stiu ca ispitele vin de la necuratul.

    ReplyDelete
  12. Draga prietena necunoscuta, cu adevarat, suferinta ta a fost mare! Stiu ca nu exista nimic mai dureros pe lume decat pierderea unui copil. Am si eu unul, si inteleg ce as simti...
    Totusi, de aici am inteles ceva: ai trecut prin prapastie, si ai reusit sa iesi din nou la lumina! Asta inseamna ca ai fost binecuvantata. Nu oricine este in stare sa treaca proba focului! De aceea, Dumnezeu nu o da decat celor in care are deplina incredere.
    Nu trebuie sa mai ai frica acum! Ai trecut proba, si acum vei avea ceea ce ti-ai dorit: copilasul tau. Asa mi s-a intamplat mie, in lucruri mai mici...Uneori, zic ca Dumnezeu stie ca nu as rezista daca mi-ar da mai mari! De aceea, El le potriveste dupa puterile fiecaruia.

    Te imbratisez, si sunt alaturi de tine, si de copilasul tau! Sa fiti ocrotiti!

    ReplyDelete
  13. ma uit la mine...si mi-e scarba...nici macar nu cutez sa ridic ochii spre Tine!...Am pacatuit aproape incontinuu, chiar de cand Te-am cunoscut...si Tu m-ai iertat incontinuu, si m-ai coplesit cu o dragoste inexplicabila.
    Ma uit la mine si prin simplu fapt ca mai respir inca aerul pe care Tu l-ai creat vad dragostea Ta!
    Ce pot face, Dumnezeule, ce pot face sa-ti pot rasplati cumva bunatatea si credinciosia Ta?
    Doresc din tot sufletul sa ma las modelat de Duhul Tau, asta daca n-ai obosit iertandu-ma!!!

    Doamne, cea mai mare bucurie o voi avea cand voi vede in viata mea roadele Duhului Tau.

    Te rog, mai asculta-ma odata, iarta-ma, curateste-ma de toata mizeria din inima si din mintea mea, inoieste-ma, fa-ma o faptura noua, dupa voia Ta...te rog

    Caci numai Tu esti vrednic sa fii Stapan si Domn!
    Fi binecuvantat pentru bunatatea Ta, pentru credinciosia Ta, pentru dragostea Ta...pentru caracterul Tau!

    Ma bucur ca-mi esti Tata, chiar daca sunt un copil rebel

    Ce pot sa fac altceva, decat sa-ti dau viata mea, asa cum e ea?...Primeste-ma pentru slava si gloria Numelui Tau. Amin.

    ReplyDelete
  14. Mari adevăruri ai spus, frate necunoscut! Ele ni se aplică tuturor...
    Să ai parte de binecuvântare!

    ReplyDelete
  15. da....ce am spus, am simtit si am crezut cu adevarat....si Dumnezeu a avut mila de mine!!!!

    Te invit acum, cititorule, oricine ai fi, orice religie ai avea si oricat de pacatos ai fi, roaga-te si tu la fel si vei primi iertarea, asa cum am primit-o eu si toti cei care sau pocait de pacatele lor!!!

    Dumnezeu sa fie cu noi!

    ReplyDelete
  16. iertare:Sf.Isaac Sirul-Cuvinte catre singuratici partea a 2-a si a 3-a recent descoperita ed.Deisis Sibiu.te rog citeste-le si sa ne ajute Domnul.Florin

    ReplyDelete
  17. Voi incerca sa gasesc textul! Multumesc, frate necunoscut!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...