Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, August 12, 2007

Despre Dumnezeu, adevar si alte ganduri

Rasfoiam deunazi , fara un gand anume, cartile a doi filosofi ( sau, sa le zic mai bine, ganditori?) romani crestini: Tutea si Noica. Ambii sunt pentru mine prilejuri nesecate de liniste, regasire si mirare. Mirare ca unele adevaruri au putut fi atat de bine "incrustate" in cuvinte. Si, ca ele se regasesc mereu la aceeasi valoare si prospetime. Cu adevarat, "Logosul este cel care vorbeste prin unii legislatori si filosofi", dupa cum frumos spune pr.G.Coman. Si, iata "raspunsurile" pe care le-am primit la unele dintre gandurile mele:

"Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci ca sa primeasca adevarul."

"Am avut reveletia ca in afara de Dumnezeu nu exista adevar. Mai multe adevaruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevar. Iar daca adevarul este unul singur, fiind transcendent in esenta, sediul lui nu e nici in stiinta, nici in filosofie, nici in arta. Si cand un filosof sau un om de stiinta, sau un artist, sunt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o baba murdara pe picioare care se roaga maicii Domnului."

"Stiinta si filosofia greaca sunt foarte folositoare, dar nu mantuitoare. Prima carte mantuitoare si consolatoare pe continent - suverana - e Biblia."

"Daca Biserica ar disparea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar disparea si omul."

"Cusurul utopiilor nu sta in constructia lor, ci in faptul ca toate sunt realizabile. E un paradox, insa e adevarat ca paradoxul e limita pana la care poate merge inteligenta umana, dincolo de care apare nimicul."

"Cei care stau sub fluxul evenimentelor stau fie din orgoliu, fie din incapacitate de adaptare. Dar, de multe ori, adaptarea la imprejurari se cheama conformism[...]
Conformismul are la baza lasitatea. Te supui evenimentelor stiind ca nu le poti infrange; si nu-ti convine sa candidezi la eroism."

"Reactionar e cel vetust si invechit. Conservatorii mari nu sunt reactionari, pentru ca au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu."

"Crestinismul este, pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune ca noi il respiram. Are materialitatea aerului. Noi suntem crestini fara sa vrem."

"Daca nu cunosti revelat, prin gratie divina sau inspirat, nu cunosti nimic."

"Am devenit ganditor crestin cand mi-am dat seama ca fara revelatie, fara asistenta divina, nu pot sti cine sunt, nici ce este lumea, nici daca am vreun sens sau nu. Nu pot sti de unul singur. Cand mi-am dat sema ca fara Dumnezeu nu poti cunoaste sensul existentei umane si universale."

"A fi crestin inseamna a cobori Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sunt crestini absoluti."

"Sfantul are forta de coeziune a pietrei.
Un sfant poate fi si analfabet, dar e superior unui geniu, fiindca ideea de sfintenie e legata de ideea de minune[...]A fi sfant inseamna a fi suveranul tau perfect."

"Iisus Cristos este eternitatea care puncteaza istoria."

'Un mister care se leaga si se dezleaga devine o problema, si nu mai e mister."

"Suferinta ramane totusi cea mai mare dovada a dragostei lui Dumnezeu."

"E foarte greu, cand iti asumi responsabilitatea a ceea ce faci, sa te pui pe scris, fiindca scrisul te definitiveaza, in sensul ca te arata fara posibilitate de iesire."(321 vorbe memorabile ale lui Petre Tutea)

Cu adevarat, minunate cuvinte! De cate ori recitesc Tutea, imi vin in minte ideile de "intelectual veritabil" si "intelectual crestin". O singura "interventie" mi-as permite, legata de ultimul paragraf. Intr-adevar, zic eu, scrisul te "fixeaza", dar nici acesta definitiv. O fraza, o carte sau chiar o intreaga opera sunt expresia unor momente. Intrucat, nu exista nimic perfect neschimbator in lumea aceasta efemera, si cu atat mai putin ideile - fie ele bune sau mai putin bune. Numai daca e vorba de idei eterne...
Acum, iata ce "mi-a spus" si Noica - un alt 'frate de suflet" pentru mine:

"
Fie-ti mila de altii:traieste frumos, invata mult, creaza bine - trebuie sa spui fiecarui om tanar. Altii au nevoie de implinirea ta la fel de mult ca tine."

"Orice sfat dat cuiva apropiat e impur: te priveste si pe tine. Dar trebuie sa-l dai, daca trimite mai departe pe celalalt, daca-l sporeste."

"Oamenii de azi nu sunt apropiati unul de altul de un liant, ci de un conectiv."

"Dragostea e o inchidere ce ramane inchisa; iubirea, una ce se deschide."

"Tot ce e mai impur in om, mai incarcat de toate josniciile, constiinta, e in acelasi timp si principiul lui cel mai pur."

"Cand se va citi in constiinte, asadar cand ne vom vedea interiorul cum ne vedem exteriorul, atunci vom fi cu adevarat curati si pe dinanuntru. Nu vom putea aparea altfel, cum nu aparem acum unii inaintea altora decat spalati si decent imbracati. Atunci "se cade " si "nu se cade" vor triumfa deasupra oricaror imperative morale."

"Ceea ce-ti cer oamenii e nespus mai putin decat ce-ti ceri tu. Ei nu vor decat sa joci un rol. Tu vrei sa scrii o piesa."

"Sunt trei tipuri de adversitate: razboi - sport - dialog. In primul trebuie sa invinga unul. La al doilea idealul este sa nu fie invingatori si invinsi. La al treilea, sa fie invinsi amandoi."

"Promisiunile gandului sunt mai mari decat desfatarile lumii. Numai ca gandul nu-si tine intotdeauna promisiunile."

"Ce i s-a luat omului de azi e totalitatea."

"Trebuie o logica in care contradictiile nu desfiinteaza, asta-i tot."

"De ce nu poate fi repudiata filosofia? Pentru ca singura pastreaza aceasta sansa, de a spune ce nu se stie inca...De a spune ceva cand nu mai este nimic de spus..."

"O intalnire cu neantul...Esti ceea ce isi pastreaza pretul atunci."(C.Noica - Carte de intelepciune)

Poate ar fi bine sa mai "gustam " din cand in cand filosofie...si, desigur, crestinism! Poate ar fi bine...Nu ma hazardez sa dau sfaturi absolute, stiu ca fiecare are propria sa "carare". Pentru unii, ea nu trece numaidecat prin "file de carte", sau nu prin aceleasi file de carte. Dar, prin Absolut trebuie sa treaca, oricum. Oricare i-ar fi forma...

Thursday, August 9, 2007

Oricum


Oamenii sunt adesea neînţelegători, iraţionali şi egoişti...
Iartă-i oricum.

Dacă eşti bun, oamenii te pot acuza de egoism şi intenţii ascunse...
Fii bun, oricum.

Dacă ai succes, poţi câştiga prieteni falşi şi duşmani adevăraţi...
Caută succesul, oricum.

Dacă eşti cinstit şi sincer, oamenii te pot înşela...
Fii cinstit şi sincer, oricum.

Ceea ce construieşti în ani, alţii pot dărâma într-o zi...
Construieşte, oricum.

Dacă găseşti liniştea şi fericirea, oamenii pot fi geloşi...
Fii fericit, oricum.

Binele pe care îl faci astăzi, oamenii îl vor uita mâine...
Fă bine, oricum.

Dă-i lumii tot ce ai mai bun, şi poate nu va fi niciodată de-ajuns...
Dă-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei, este între tine şi Dumnezeu...
N-a fost niciodată între tine şi ei, oricum.
-Maica Tereza-

Sunday, August 5, 2007

Despre a fi creştin

Astăzi am primit acest mesaj minunat prin intermediul Bibliei, mesaj care rezumă, în fond, "reperele "vieţii creştine. Şi sunt "repere" prin care fiecare dintre noi a trecut - dacă se consideră creştin :

"În toate pătimind necaz, dar nefiind striviţi; lipsiţi fiind, dar nu deznădăjduiţi;
Prigoniţi fiind, dar nu părăsiţi; doborâţi, dar nu nimiciţi;
Purtând întotdeauna în trup omorârea lui Iisus, pentru ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru.
Căci pururea noi cei vii suntem daţi spre moarte pentru Iisus, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel muritor."(Corinteni 4.8-11)

Nu cred că mai pot adăuga ceva după cuvintele evanghelice.

Thursday, August 2, 2007

Despre diferenţa dintre personalitate şi individualitate



În majoritatea cazurilor, cele două noţiuni se confundă. Chiar sunt folosite drept sinonime.Poate că nu e chiar atât de greşit în ceea ce priveşte înţelesul lor din dicţionar.Dar, în lumina Ştiinţei iniţiatice, ele desemneaza două realităţi diferite, după cum foarte bine explică maestrul Aivanhov.
Individualitatea reprezintă, în accepţia sa, partea divină din om - esenţa, Atman al brahmanilor, sau Christul interior (acela care "doarme în barcă" şi aşteaptă să fie trezit). Desigur că nu ne este nouă accesibil atât de uşor, dar nici nu trebuie să ne descurajăm şi să-L lăsăm "să doarmă" la nesfârşit. Putem încerca să îl trezim în fiecare clipă: prin gânduri îndreptate spre Divin, spre Iubire, spre Cunoaştere, prin rugaciune, printr-o viaţă trăită în acord cu Legile divine. Astfel de gânduri şi acţiuni îl "fac să se aplece" spre noi, chiar să ne dea o mână de ajutor. Noi simţim această "mână" ca pe o senzaţie de linişte în suflet, de pace, de siguranţă, o simţim şi când vedem că problemele noastre se rezolvă atunci când aceasta nu mai părea cu putinţă, şi atunci când descoperim că îi putem ajuta pe alţii atunci când nu ne mai simţeam în stare...De fapt, toate acestea sunt efectul harului pe care ni-l trimite Divinul prin intermediul acestei scântei divine din noi.
Personalitatea, dimpotrivă, reprezintă ceea ce e trecător în noi, "masca" de care am mai vorbit, sau "haina" pe care o îmbracă Sinele sau Esenţa atunci când se întrupează. Ea nu ne este dată în întregime de la naştere, ci doar "un schelet"(determinat genetic şi spiritual), iar restul se construieşte pe parcurs. După cum am mai spus, modul de construire a personalităţii l-am mai enunţat undeva, şi se poate găsi şi prin cărţile de psihologie clasică. Importă doar efectul: acel ceva care "se vede" oarecum, adică se manifestă, şi i se pune eticheta de eu.E vorba de acel ceva pe care "îl văd" şi prietenii, cunoscuţii, toţi cei din jur, şi în funcţie de care "ne etichetează".
Bineînţeles că personalitatea are şi multe lucruri bune, poate fi foarte atractivă şi interesantă, foarte "colorată" uneori, chiar caldă...Aceasta, întrucat este formată, dincolo de ceea ce se ştie în psihologie, din trei "corpuri": fizic, astral (al emoţiilor, sentimentelor, şi dorinţelor), şi mental (al intelectului, cunoaşterii, inteligenţei). Acestea reprezintă "rudimentele" sau "replicile la nivel uman" ale celor trei componente ale Sinelui: Iubirea, Înţelepciunea şi Voinţa divină. Cele trei componente "umane" ale personalităţii trebuie să "se rafineze", "să se sublimeze", încât să ajungă să se unească cu "omonimele" lor divine.
Mai precis: voinţa umană limitată şi nestatornică, reprezentată prin corpul fizic, trebuie să se "unească" cu Voinţa divină; corpul emoţional - sau, mai pe scurt, iubirea umană - trebuie să se transforme în Iubire divină necondiţionată; iar inteligenţa umană - în Înţelepciune divină, atotcuprinzătoare şi luminoasă. Acesta trebuie sa constituie, de fapt, scopul vieţii noastre: transformarea umanului în divin.
Pentru o idee atât de simplă s-au descoperit, în cursul mileniilor, zeci de căi de realizare, aparţinând tuturor cultelor şi religiilor. Dar, nici una simplă şi rapidă! Noi încercaă "să o punem în practică" pe cea adusă de Iisus: calea evanghelică - întrucât nu e o cale "elitista", ci e la îndemâna tuturor ("Dumnezeu vrea mântuirea tuturor, şi nu doar a aleşilor Săi", după cum spune Jean Lustiger). Şi de aceste lucruri am mai vorbit undeva (vezi "Mesaj II"), precum şi de "noutatea iniţiatică" adusă de Iisus: ajutorul acordat "căutătorului de adevăr" prin intermediul Duhului Sfânt, în urma rugăciunii şi a pocăinţei.("Vă voi trimite un alt Mângâietor, care va rămâne cu voi pentru totdeauna."(Ioan)) Deci, omul nu este lăsat singur, ci sprijinit în fiecare clipă. (Desigur, dacă depune şi el eforturi.) Şi, totodată, nici nu trebuie să ne gândim că vom reuşi singuri această "transformare" - doar prin voinţă, posturi şi proceduri - cum încearcă adepţii altor căi. Putem cădea astfel foarte uşor în orgoliu şi rătăcire! Trebuie, dimpotrivă, să fim conştienţi că vom ajunge la El - sau să fim asemeni Lui - doar dacă şi El doreşte aceasta pentru noi, şi ne sprijină.(Dacă "ne trage în sus",după cum spune părintele Steinhardt.)
Deci, întorcându-ne la deosebirea dintre individualitate şi personalitate, vedem că acesta este enormă! La unii oameni, totuşi, de sub "haina" personalităţii, se vede cum începe "să transpară" individualitatea. Sunt acei oameni luminoşi care opresc doar prea puţin pentru ei-inşişi, şi a căror viaţă este dedicată celorlalţi - în diferite forme.(Ex.:maica Tereza) Ei se pot caracteriza prin cuvintele apostolului Pavel dintr-o epistolă :"Ştiu să fiu şi smerit, ştiu să trăiesc şi în belşug. În toate lucrurile şi în toate privinţele m-am deprins să fiu şi sătul, şi flămând, să fiu în belşug, şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos, care mă întăreşte."(Filipeni 4.12) Sau, mai simplu : "Nu eu, ci Hristos în mine."
Desigur, acestia sunt cei "îmbunătăţiţi", dintre care fac parte călugării, unii preoţi, duhovnicii cu har, şi chiar şi unii simpli creştini care "se simt de departe". Însă, chiar şi aceştia, fiind totuşi tributari personalităţii, mai au momente de cădere. Aceasta, ca să nu se trufească prea tare că ei se află "pe carare". Sf. Maxim Mărturisitorul ne descoperă cinci motive pentru care îngăduie Dumnezeu ispitele asupra celor 'nevoitori':
1.ca, în urma "războiului", să capete puterea de a deosebi binele şi răul
2.pentru ca, dobândind virtutea, să rămână statornici în ea
3.întrucât, devenind virtuoşi, să nu fie cuprinşi de îngâmfare, ci să iubească smerenia
4.pentru ca, dupa ce au fost ispitiţi de păcat, să îl ocolească apoi cu îndârjire
5.şi, cel mai important: pentru ca, devenind "nepătimaşi", să nu uite slăbiciunea lor, nici puterea Celui ce i-a ajutat.
De aici se vede că ispitele constă, în principal, în "patimi", adică "urmarea omului dinafară": mânia, lăcomia, dorinţa, s.c.l. Un alt sfânt părinte enumera opt păcate, sau patimi capitale, din care decurg toate celelalte.(Dar, vă voi lăsa să le descoperiţi singuri.)
Da, nu e simplu deloc să ajungem să ne manifestăm Christul interior...şi să facem aceasta tot timpul! Mai ales când suntem în lume, şi "îmboldiţi" din toate părţile de ispite şi suferinţe...Poate această realitate o exprima in termeni alchimici un filosof arab - Gafar al Sadiq :
"Corpurile moarte trebuie torturate prin Foc şi prin toate Artele Suferinţei ca să fie înviate din nou, căci fără suferinţă, şi fără moarte, nu poate fi vorba de Viaţa Eternă."
Deşi sună cumplit pentru noi...vedem că aceasta se întâmplă, de fapt! Şi, mai vedem şi cş supravieţuim...şi chiar lepădându-ne "pielea" veche !

Wednesday, August 1, 2007

Din mesajele protosinghelului Nicodim Mandita

Prima data am luat in mana o carte a domniei-sale cu totul si cu totul intamplator. Nu am fost niciodata adepta stricta a cartilor bisericesti. Dar, pot sa spun ca m-a cucerit orin intelepciune, simplitate si smerenie - trei insusiri care atat de greu se gasesc alaturate, mai ales la intelectualii veacului nostru (printre care ma numar si eu, din pacate). De altfel, adevarurilor enuntate de domnia-sa nici nu le-ar fi stat bine "incotosmanate" in cuvinte de prisos.
Iar ultimele dati cand am rasfoit cartile sale, am primit prin ele (ca prin orice carte pe care o deschid) sfaturi si mustrari pe care nu as fi vrut sa le aud. Nu din orgoliu, ci din durere, oboseala, abandon... Dar, se pare ca nici aceste motive nu sunt suficiente pentru a nu-ti mai indeplini slujba incredintata. ("Tu lucreaza doar, si Eu te hranesc - nu intreba de unde" - spune Patericul.)
Asadar, ca sa nu ma lungesc, iata ce spune "Glasul adevarului" - un subcapitol al cartii sale - traducere dupa Lamennais :
"- Nu ma vor asculta, Doamne.
- Nu te-ngriji de asta. Cei buni te vor asculta; si cuvantul tau, sapat, dar nevazut in inimile celorlalti, li se va arata cu totul viu [...]
- Doamne, stii bine ca sunt batran, fara putere si fara glas. Ingaduie credinciosului tau supus sa se odihneasca putin inainte de a pleca.[...]
- Dar tocmai de aceea n-ai vreme de pierdut.[...] Nu cauta odihna acolo unde ea nu este.; ea va veni la vremea ei. Adu-ti aminte de acei care, culcandu-se in mormant, si-au pus sabia sub cap.Sabia este capatatiul celor tari.
- Voi merge, Doamne, ori unde vei voi Tu sa merg; voi indeplini cu sfintenie tot ceea ce Tu-mi vei porunci; voi lupta pentru dreptatea Ta pana la ultima suflare.
- Mergi, dar, si nu avea teama de nimic."
Acest mesaj e, de fapt, unul universal. Fiecare a cunoscut cate o "noapte a vietii sale", cate un moment in care parea mult mai usor sa lasi teatrul vietii sa se desfasoare singur, sau cu alti actori. Dar, se pare ca nu acesta e planul Lui in legatura cu noi toti. Fiecare trebuie sa ne jucam rolul incredintat, si n-avem voie sa trisam.(Dupa cum spune si Coelho in "Al cincilea munte : "Nu vor sa mearga? Atunci se vor satura stand.")
Si, apropo de odihna, si de dureri, iata un minunat capitol care vorbeste despre acestea : "Ingerul luminii". El incepe cu o adunare cereasca, la care participa Iisus, sfintii, mucenicii si profetii. Scopul acesteea era de a gasi o cale prin care oamenii sa fie ajutati din nou, intrucat durerile lor erau prea mari. Si, Iisus s-a gandit sa cheme Ingerul Luminii (un inger neasemuit de frumos, care raspandea "o lumina de foc, pe care ochii oamenilor n-o pot vedea,fiindca ochii trupului nu sunt de-ajuns", si avea fata acoperita cu un val alb.) Iata mesajul incredintat ingerului :
"Tu ai fost altadata pe pamant, acoperit cu valul des al misterelor religiei, si oamenii nu te-au vazut. Totusi, ai adus mari servicii, pentru ca ai creat jertfa, renuntarea, datoria, credinta, nadejdea si mila, care sunt cele dintai trepte la tronul Iubirii Divine.Tu vei merge iar pe pamant, dar cu fata descoperita, si vei spune oamenilor :
Biruinta sufletului si implinirea fagaduintelor se apropie.Cresteti pe copii vostri in scoala iubirii si veti putea face minuni.Dar tineti bine minte, nu se pune petec nou la haina veche.Deci, oamenii care sunt robi ai averilor au lanturi groase de picioarele lor si nu pot urca sa vada zorile libertatii si ale iubirii universale.Botezati pe copii cu foc si cu Duhul Sfant si fagaduintele Evangheliei se vor implini, iar voi veti gusta o fericire ce nici n-ati visat vreodata. Mergi, copilul meu, vei intalni pe pamant impotrivire, dusmanie, dar cel putin fii sigur ca nu te vor arde, nici nu te vor rastigni..."
Si ingerul a plecat, si-a scos valul, dar tot nu-l vedea nimeni (fiindca "ochii trupului nu erau de-ajuns", dupa cum s-a spus anterior).
Mergea pe langa copilasi, si se ruga pentru ei. Le vorbea si parintilor lor, dar unii credeau ca auzeau vorbe goale, sau ca le voia cineva raul.
Vedea scris pe statui cuvantul "Fratie". Se intreba atunci de ce se urasc oamenii.Ar fi fost mult mai bine sa puna fratia in inimi!
Mergea prin biblioteci si vedea prin toate cartile idei nobile si inaltatoare, in cuvinte ce se apropiau mult de cele ale lui Iisus. "Fiul lui Dumnezeu era slavit, educatorii, scriitorii, filosofii scriau si predicau iubirea, fratia, cinstea si dreptatea.`Ciudat - zicea ingerul - dragostea e in tot locul pe dinafara, unde nu trebuie`."
Ingerul mergea peste tot si le striga sa isi schimbe educatia, sa ii invete pe copii adevarurile Evanghelice : ca dupa pocainta si jertfa, vor avea libertate, bucurie, mantuire."Invatati pe copii calea lui Iisus".
Intr-un tarziu, se intoarse in cer si, ingenunchind la picioarele lui, ii spuse aceste lucruri lui Iisus:
"Doamne, ma intorc asa cum m-ai trimis. Oamenii sunt tot ca acum 2000 de ani, cand Te-au rastignit.[...]Nu am facut nimic din ce trebuia sa fac."
Si atunci, povestea spune ca Iisus si cerul intreg au plans, gandindu-se ca vor trebui sa mai treaca inca multi ani pana ce Evangheliile sa fie cu adevarat intelese.
Dar, nu stiu de ce, eu nu sunt atat de pesimista. In ciuda durerilor si incercarilor vietii, cred ca sunt oameni care le inteleg cu adevarat, si altii care incep sa le inteleaga. Poate ca unii nici macar nu le-au citit, dar le traiesc mesajul.Si, mai cred ca viata si vorbele lui Iisus au deschis o fisura, initial mica, dar cu timpul tot mai larga, pana ce a devenit o bresa serioasa in "carnea timpului".Nu ma refer la extremismele religioase, ci la adevaratul crestinism - ilustrat de sfinti si mucenici.
Si, cred si ca o mica fisura exista in sufletul fiecaruia dintre noi.Chiar daca initial nu prea o simtim, sau, daca o simtim - ne deranjeaza! Ne deranjeaza, pentru ca ne face sa privim inauntru...Dar, ea exista, vrem, nu vrem, si cu timpul, se va largi...cat va permite harul pentru fiecare!

Leann Rimes - Amazing Grace



"Nimic nu e mai dureros in aceasta viata decat a te lupta sa dobandesti dragostea lui Hristos. Este o lupta de dimensiuni cosmice."(Arh.Sofronie Saharov)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...