Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, September 7, 2008

Despre puterea diavolului

Deşi poate părea o sintagmă oarecum pesimistă, trebuie să recunoaştem că diavolul are putere! Ea este dovedită de vieţile tuturor oamenilor de credinţă, şi, mai ales, ale celor nu foarte credincioşi! Şi nu consider exagerat, şi nici superfluu, a vorbi despre această putere! Dimpotrivă, unul dintre "pilonii" puterii lui este ignoranţa noastră! A nu crede în diavol, sau în puterea lui, nu îl face pe acesta inexistent, ba chiar dimpotrivă! Ceea ce trebuie însa reţinut, ca punct pozitiv, este că puterea divina este întotdeauna mai mare decât a sa - dar asta, bineînţeles, dacă e acceptată!
În cele ce urmează, nu mă voi referi la lucruri vizibile şi dovedite până la urmă, cum ar fi: blesteme, posedări, cruzimi inimaginabile. (Deşi, se spune că şi mânia e o posesiune de scurtă durată!) Voi vorbi, dimpotrivă, despre acele lucruri mici şi părute "fireşti", dar care nu ne fac mai puţin victime ale lui. Ca să înţelegem mai bine, voi da două exemple din Pateric!
În primul este vorba despre doi fraţi călugări care locuiau împreună în bună înţelegere. Diavolul a hotărât să îi ispitească, şi i s-a arătat unuia în chip de cioara, şi celuilalt în chip de porumbel. Cei doi au început să se certe asupra păsării, şi, până la urmă, s-au bătut până la sânge. Desigur, mai târziu, ei şi-au recunoscut greşeala, întrucât erau totuşi oameni luminaţi, în drum spre Împărăţie...Dar oare cu noi, păcătoşii, cum rămâne?
A doua pildă vorbeşte despre un călugar căruia i s-a părut că fratele său păcătuia. A stat el o vreme, apoi, nemaiputându-se stăpâni, a mers şi a strigat: "Încetaţi!" Însa, a văzut că era vorba de doi snopi de grâu...
Desigur, în Pateric şi în Vieţile Sfinţilor există zeci de exemple de acest fel, care spun toate un singur lucru: să nu ne încredem nici in simţurile noastre atunci când e vorba despre lucruri importante, ci să aşteptăm să vedem ce ne spune Dumnezeu, sau sufletul nostru. Câţi oameni nu ajung să îi slujească diavolului în loc de Dumnezeu doar pentru că, într-un moment al vieţii lor, sau chiar mai multe, au decis să nu asculte sfaturile evanghelice (iubire, pace, iertare, smerenie), ci să işi urmeze propria părere, sau propriul orgoliu! Desigur, e o slujire inconştientă, dar totuşi este...
Următorul exemplu, deşi poate părea oarecum nepotrivit în context, îl redau tocmai pentru că, privit altfel, apare foarte potrivit! Este vorba despre un fragment din minunatul basm al lui Andersen "Crăiasa zăpezii". Chiar la început, se vorbeşte despre spargerea unei oglinzi, ale cărei cioburi, pătrunzând în inimile şi ochii oamenilor, îi făceau să vadă tot ceea ce înainte fusese pentru ei frumos şi bun, ca fiind strâmb şi urât. Câţi dintre noi nu ne plimbăm prin viaţă cu cioburi în ochi şi în inimi! Probabil la acest lucru se referă Sfânta Scriptură atunci când spune:"Vai de cei care numesc binele rău, şi răul bine, lumina întuneric, şi întunericul lumină!"
Deşi această temă ar putea umple tomuri întregi, mă opresc aici. Cred că am schiţat câteva elemente de ajutor, fie şi sumar!


"Doamne, vindecă făptura ta, ca să nu fie stăpânită de vrăjmas!"(Patericul)

2 comments:

  1. Diavolul asa cum l-am numit noi este de fapt partea intunecata a sufletului nostru.Exista multe entitati negative care guverneaza invizibilul si care corup fiinte intrupate in planul fizic. Multe dintre aceste entitati, au fost pe pamant.Cand au trecut in cealalta dimensiune, nivelul de constiinta a ramas acelasi.Din pacate, multe dintre ele, vor continua sa se comporte la fel si la nivel de eter, manipuland, alte suflete. De exemplu, oamenii care se sinucid, care fac diferite crime, se drogheaza, fumeaza, cad in patima bauturii sunt de fapt manipulati la nivel de subconstient (ispititi).Exista entitati care chiar te indeamna sa faci asa ceva..Ceea ce spun este adevarat.Jean Kaldec a scos in evidenta acest aspect si confirmat de o ruda de-a mea.De fapt, posedarea unui trup nu poate exista.Nu pot exista doua suflete intr-un singur trup.Totul se face la nivel vibrational, subconstient.Dupa cum sti si tu, niciun gand nu ne apartine.Putem sa primim la nivel de subconstient ganduri de tot felul iar noi alegem.Odata ales un gand, pus in practica, devine realitatea noastra.Sunt foarte multe de spus...O zi minunata Florina!PA!:)

    ReplyDelete
  2. Ceea ce spui tu e adevarat, in mare parte! Stiu ca e vorba de entitati care "au decazut" si au trecut de partea intunericului. Si, e adevarat si ca diavolul actioneaza prin "ispitire" si manipulare. Este forma cea mai usoara a actiunii sale, de care am vorbit si eu aici.
    Insa, exista si posedari veritabile, asa cum au probat multi preoti si simpli credinciosi in cursul istoriei! Chiar si unii psihiatri sunt de acord cu asta, si trimit unii pacienti la exorcisti.(Nu stiu daca ai vazut filmul "Exorcistul", e impresionant!)
    Cum se intampla asta? Desigur, pentru asta e nevoie de un acord al persoanei, fie si inconstient.Adica,acea persoana renunta in mod voit la protectia divina, si accepta o alta cale. Poate ca acest lucru l-a facut intr-o alta viata, si a murit fara sa se pocaiasca!Chiar si evangheliile relateaza asemenea vindecari ale unor posedati de catre Iisus. El spunea: "Duh mut si surd, iesi din el!", sau - povestea cu demonii ce au intrat in porci...
    E un subiect delicat si dificil, si, sincer, nici nu as vrea sa fiu mai mult implicata! Aici am vrut sa ma refer doar la formele usoare ale actiunii diavolului, si care pot fi combatute de orice credincios!
    Multumesc de vizita, ca intotdeauna, ai de spus lucruri interesante!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...