Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Monday, March 17, 2008

Din nou, din Pateric



Întrucât nu am mai vorbit demult despre această minunată carte a ortodoxiei, m-am gândit să amintesc din nou despre ea, în directă legătură cu un articol anterior al meu despre Biblie. Erau arătate acolo principalele "direcţii" pe care trebuie să le urmeze un creştin pentru a fi demn de acest nume. Răsfoind Patericul, mi-a căzut sub ochi o minunată pildă care pare o "aplicaţie practică" a acestor învăţături! Desigur, a fost greu de ales, pentru că Patericul e plin de fapte de credinţă extraordinare, şi de descrieri ale unor oameni care ne apar aproape neverosimili astăzi...Totuşi, m-am gândit să o redau pe aceasta...poate, pentru că m-a mişcat în mod deosebit...poate, pentru că a atins in mine o coardă sensibilă...

Despre Avva Nicon


Era unul din părinţi, pe nume Nicon, care locuia în muntele Sinai. Şi iată că a intrat unul în cortul unui faranit, şi, găsind-o pe fiica lui singură, s-a culcat cu ea, apoi i-a zis: spune, "sihastrul, avva Nicon, mi-a făcut aşa".
Când a venit tatăl ei şi a aflat, a luat sabia, mergând asupra bătrânului. Când a bătut, bătrânul i-a deschis, dar când a întins sabia să-l ucida, i s-a uscat mâna. Atunci faranitul s-a dus şi le-a zis preoţilor, care au trimis după el. Bătrânul s-a dus; după ce l-au bătut mult, au vrut să-l alunge. El însa i-a rugat: lăsaţi-mă aici, pentru Dumnezeu, ca să mă pocăiesc. Şi l-au despărţit de Biserică pentru trei ani, poruncind ca nimeni să nu vină la el. Vreme de trei ani, în fiecare duminică, venea la biserică să se pocăiască, şi se ruga de toţi: rugaţi-vă pentru mine. Mai târziu, s-a îndrăcit cel care făcuse păcatul, şi adusese ispita asupra sihastrului. El a adeverit la biserică: eu am făcut păcatul, şi am spus să fie pârât robul lui Dumnezeu.
Atunci s-a dus tot poporul să se pocăiasca faţă de bătrân, zicând:
- Iartă-ne, părinte, şi rămâi cu noi.
- De iertat, fie-vă iertat, de rămas, nu mai rămân aici cu voi, fiindcă nu s-a găsit nici unul cu discernământ care să aibă înţelegere faţă de mine.

Sunday, March 9, 2008

Ce e o stare?

Ce e o stare? O stare e un fel de "halou personal" al unui moment. Un "instantaneu" emoţional! Chiar dacă, uneori, "instantaneul" durează mai mult... Însă, timpul nu se măsoară întotdeauna cu orologiul!
Ce e o durerea? O stare cenuşie ce pare să nu se mai termine.
Ce e fericirea? O stare sclipitoare ce pare să nu dureze niciodată îndeajuns.
Ce e dezamăgirea? O stare fără gust şi fără miros...De fapt, o oboseală a stărilor!
Ce e speranţa? O stare de veşnic început. Chiar dacă te apropii de capătul vieţii!
Ce e iertarea? O stare în care "vechiului" i se dă "delete" pentru a permite "informaţiei noi" să se "înregistreze". Dacă nu i se dă "delete" cu totul, noua înregistrare va fi defectuoasă...
Ce e înţelegerea? O stare în care ştii mereu urmarea poveştii chiar de la primul "a fost odată".
Ce e înţelepciunea? O stare în care nici nu mai e nevoie să auzi:" a fost odată", pentru ca tu însuţi eşti povestea.
Ce e iubirea? Ei, aici e aici! Nici măcar nu e o stare...ci, suma tuturor stărilor, filtrate şi recontopite, până iese...lumina pură! Atunci când, totuşi, iese ceva...
Ce e universul? Probabil, o stare anume a Creatorului, chiar dacă momentul respectiv durează eoni! Sau, poate, o sumă de stări ale Sale, un proces...
Ce suntem noi? Dacă suntem doar o sumă de stări, poate că nici nu existăm...Sau, poate că suntem fiecare expresia unei singure stări predominante, care ne defineşte aşa cum culorile definesc floarea. Desigur, însă, că nici o culoare nu e pură, toate sunt compuse din nuanţe...
Ce e filosofia? O stare în care te întrebi ce sunt stările...şi de ce sunt...şi cum ar mai putea fi...

09 noiembrie 2007

De ce

De ce oare
trebuie să fim oameni
înainte de a fi sfinţi ?
De ce oare
nu putem trăi
într-o caldă colivie
până creştem definitiv ?
De ce oare până atunci
nu putem face
binele adevărat?
De ce oare...
Dar, cine ştie răspunsul
afară de El?

06 mai 2007


Cea mai buna solutie

M-am gandit adeseori care ar fi cea mai buna solutie pentru cineva care vrea sa parcurga drumul luminii: izolare (ori semi-izolare), sau, dimpotriva, trairea in lume, si cu lumea?
Cand spun "izolare" nu ma gandesc numaidecat la ascetism, ci pur si simplu la a te amesteca cat mai putin cu lucrurile, cu oamenii, si a trai intr-o lume a rugaciunii, a meditatiei, a contemplatiei. E o cale pe care au urmat-o multi sfinti.
Dar, ei aveau certe calitati, si o vointa neinfranta pe acest drum! Nu erau "impartiti", "divizati" intre forte contrarii, nu aveau nici obligatii lumesti, nici nu erau nici supusi necesitatii de a-si casiga existenta. Sau, poate asa vedem noi lucrurile!
Pe de alta parte, a fi intre oameni, si cu oamenii, iti poate crea multe prilejuri de a ajuta, de a invata smerenia, compasiunea, iubirea...Pana si Iisus a mers printre oameni!
Dar...exista si aici un dar! Printre oameni poti fi si multe ispite, incercari, poti ajunge, la un moment dat, sa te indepartezi de drumul tau!
Pana la urma cred ca solutiile ar trebui sa se combine : initial retragere, pentru a capata forta necesara, si lumina, apoi, iesirea in lume, pentru a raspandi lumina. (Cum a procedat Sf.Serafim de Sarov, a carui viata mi se pare un poem).
Dar, noi suntem atat de mici, atat de slabi si de impartiti, incat nu putem face nimic complet: nici in retragere, nici printre oameni! Mereu jinduim ceea ce nu avem, si credem ca cealalta cale ar fi mai buna. Cine sa ne dea o solutie ? (In afara de El!)
Oricum, intamplarile vietii mele de pana acum m-au facut sa imi cunosc mai bine slabiciunile, si mi-au distrus multe iluzii despre mine-insami.
Cum spunea un parinte din Pateric." La inceput, credeam ca am si ceva bun in mine, acum (la batranete) vad ca nu am nimic bun."
Sa fiti fericiti, si cat mai constienti!
01 mai 2007

Despre piedici

Uneori, Dumnezeu îţi scoate în cale piedici şi obstacole atunci când nu te aştepţi, ca să nu te trufeşti că tu eşti "ocrotit" şi ai ajuns deja la înţelepciune. Cu cât "creşti" mai mult, cu atât piedicile sunt mai subtile. Păi, dacă ţi-ar ieşi în cale tot cele de acum câţiva ani, care ar mai fi meritul? De fapt, cred că nici nu poate fi vorba de vreun merit atunci când "te împiedici",chiar dacă mai apoi îţi recapeţi echilibrul!
La şcoala asta a devenirii nu putem şti niciodată dacă am învăţat toate lecţiile, pentru că mereu apare ceva in plus. Una însă, ar trebui să o "fixăm" cu precădere: să ascultăm de Profesor. Chiar dacă nu înţelegem uneori, chiar dacă ni se pare că noi am descoperit o altă "rezolvare"! Fiindcă, numai El ştie, şi poate vedea, dacă uneori nu cumva 2+2 =5! "Căci nebunia lui Dumnezeu e mai înţeleaptă decât înţelepciunea oamenilor."
Şi aşa, mai învăţăm un pic, mai îmbătrânim un pic...până când, poate, absolvim!
21 aprilie 2007

Căi multiple

De ce or fi existând atâtea căi spre Cunoaştere, spre Divin? Oare, pentru că noi suntem atât de diferiţi, şi trebuie să înţelegem fiecare, cât mai bine ...("M-am făcut tuturor, totul, ca doar să dobândesc pe unii".)
Sau, poate ca să nu existe monotonie, şi pericolul rigidităţii...
Sau, aceste căi au fost potrivite diferitelor vârste ale umanităţii, şi ale fiecărui om în parte...

Uneori, această diversitate încânta, alteori oboseşte! Văd în ea sursa conflictelor. Cel puţin, a orgoliilor!
Bineînţeles, mai mult din partea celor aflaţi la începutul unei căi. "Drumeţii" mai vechi încep deja să vadă cum toate căile curg spre una singură, ca nişte afluenţi spre râu.
Dar, important este ca, dintre atîtea căi, să o alegem fiecare exact pe a noastră! Adică, pe cea voită de Divin pentru noi! "Toate cărările duc undeva, important e să o alegeţi pe aceea care are inimă."(Carlos Castaneda)
Să vă fie cărarea uşoară!

13 aprilie 2007

Un subiect vechi...si totusi mereu nou

Despre ispite

Poate ca acum, in apropierea Pastilor, e un timp mai potrivit pentru a vorbi despre ispite. Sau poate ca, timpul potrivit e atunci cand ti-l faci!
 Deci, ce caracterizeaza o ispita? Cum o recunosti? Daca am sti sa raspundem la intrebarea aceasta, am fi cei mai intelepti, si n-am mai gresi niciodata! 
Lasand la o parte definitiile clasice, voi raspune printr-un fel de "definitie " negativa, dar sugestiva:
"DACA ISPITA AR AVEA GUSTUL CHININEI, AM FI TOTI SFINTI."(Vasile Ghica)
Deci, o ispita este ispita tocmai pentru ca e "dulce", si pare sa iti ofere tot ce iti doresti. De fapt, poate chiar iti ofera, dar pe termen scurt, iar apoi, trezirea e mai dureroasa! "Unele cai par bune in ochii omului, dar capatul lor sunt caile mortii." (Intelepciunea lui Iisus Sirah)
Ce poate constitui o ispita? Practic, orice iti doresti, si n-ai putut avea. Pacatul incepe atunci cand incepi sa iti doresti prea mult, incat sa fii in stare de orice sacrificii pentru a obtine "obiectul" dorit (vezi "Faust" ) . Si, mai ales cand iti doresti atat de mult, incat sa uiti de "ascultare"!
"Ascultare fata de cine ? Fata de ce?" veti intreba. Raspunsul e simplu: fata de legile si normele divine. In Biblie si in alte Carti sfinte, El ne-a lasat un set de "instructiuni". Daca le respectam, ne va fi bine, daca nu, nu prea!
Din cate se vede, totul e simplu...in teorie! Dar, viata e atat de complexa, si lectiile ei atat de variate! De cele mai multe ori, noi vrem sa ascultam, dar problema consta in identificarea ispitei! "Asa ceva nu poate fi o ispita, e prea frumos!" Hmmm...sa ne amintim"definitia" de mai sus!
Si, iata ce spune si Serghei Lazarev: "Diavolul nu e prost, dimpotriva, e foarte inteligent. A devenit inger cazut cel mai inteligent si mai plin de capacitati dintre ingeri, tocmai pentru ca si-a pus inteligenta si capacitatile mai presus de ascultarea de Dumnezeu." (citat aproximativ)
Si atunci...ce putem face ? Pot spune doar ce fac eu : ma rog, si cer ajutor, si atunci "vantul si valurile se linistesc". Si, apoi, vad totul cu atata claritate!
Si acum, dragii mei, din nou, Paste fericit, si sa rezistati ispitelor!

P.S. Nu e nimic din cele spuse mai sus pe care sa nu le fi trait. De aceea mi-am permis sa vorbesc.
07 aprilie 2007

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...