Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, June 7, 2008

Adiere de vânt lin

Este un pasaj în Regi III care îmi place foarte mult! Este vorba despre proorocul Ilie, din vremea când era prigonit de către regina Izabela, şi silit să fugă în pustiu pentru a-şi salva viaţa. Fiind el descurajat şi simţindu-şi însingurarea (de unde se vede că şi proorocii deţin acea latură "umană" comună nouă tuturor) , îi apare un înger care îl hrăneşte şi îl îmbărbăteaza. El îl anunţă că îi va vorbi însuşi Domnul. Însă, pentru Ilie, apărea dificultatea de a-L recunoaşte, în limitele percepţiilor sale omeneşti. Iată răspunsul îngerului (angelos=mesager) :
"Ieşi şi stai pe munte înaintea feţei Domnului! Că iată, Domnul va trece; şi înaintea Lui va fi vijelie năprasnică ce va despica munţii şi va sfărâma stâncile, dar Domnul nu va fi în vijelie.
După vijelie va fi cutremur, dar Domnul nu va fi în cutremur; După cutremur va fi foc, dar nici în foc nu va fi Domnul. Iar dupa foc va fi adiere de vânt lin şi acolo va fi Domnul." (III Regi 19.11-12)
Aşadar, Domnul nu se arată într-o formă maiestuoasă şi impunătoare, ci într-una blânda şi caldă, aproape de sufletul lui! (Prefigurare, poate, a întruparii Sale în om supus durerilor şi umilinţei) El alege nu forma care domină şi înfrânge voinţa, ci pe aceea care atinge sufletul! Şi, poate, aceea care putea fi primită fără reţineri de către un om singur şi cu sufletul întristat...
Analog lui Ilie, şi noi mai primim, sau vrem să primim, uneori, vizita Sa! Şi, la fel ca şi el, întâmpinăm acea dificultate de a-L recunoaşte... Poate că şi noi ne aşteptăm mai curând la rezolvări spectaculoase, la "imagini de forţă", la trâmbiţele Judecăţii de Apoi!
Desigur, pot fi şi acestea, însa, cât de puţini au parte de aceste viziuni! (În general, cei foarte curaţi, şi pregătiţi.) Cei mai mulţi dintre noi, însa, Îl primim ca pe acea "adiere de vânt lin", care ne mângâie sufletele în durere, şi care nu poate fi interpretată greşit! Creştinii o numesc har.
Aşadar, să nu ne aşteptăm la lucruri mari, ci la lucruri necesare! Dupa cum şi noi, nu trebuie să tindem a face lucruri măreţe, ci pe acelea care ne stau în putinţă! A face tot ceea ce iţi stă în puteri înseamnă, deja, a fi pe drumul spre El...

Fie să fim şi noi vrednici, Doamne, de adierea de vânt lin!

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...