Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Tuesday, January 6, 2009

Botezul Domnului

Sărbătoare cu profunde semnificaţii pentru toţi creştinii, Botezul Domnului nostru Iisus Hristos ar trebui să ne spună câte ceva fiecăruia dintre noi! Ne-am obişnuit să gândim că aceste evenimente sunt "strict bisericeşti", şi că rolul nostru, al celorlalţi creştini, ar fi doar acela de a ne închina, de a cinsti şi a deosebi zilele de sărbătoare de restul zilelor "de lucru". E un oarecare adevăr aici, dar nu în totalitate!
E foarte adevărat că aceste zile cu semnificaţii speciale trebuie să fie "marcate" cumva faţă de restul zilelor. Însă, acest lucru nu este de-ajuns! Domnul Iisus vorbea fiecărui om pe înţelesul său - fie că el era ţăran, târgoveţ, vameş, samarinean sau fariseu. Fiecare înţelegea în mod personal mesajul său, şi acesta se grava în sufletul lui pentru totdeauna. Aceste sărbători au fost şi ele rânduite, cumva, pentru ca fiecare dintre noi să regăsească acea "comuniune personală" cu Mântuitorul, sau cu sfinţii Săi.
De fapt, la modul esenţial, această comuniune ar trebui să existe tot timpul! ("În orice ceas, să stăm ca şi cum Dumnezeu ar fi de faţă:") Însă, datorită imperfecţiunilor firii noastre omeneşti, pe care El le înţelege atât de bine, s-au rânduit aceste sărbători - pentru a "restabili legătura" dintre imanent şi transcendent. (De fapt, la origine, religie="re-ligare, reconectare cu divinul). După cum spune şi Jung în "Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu", rolul riturilor şi al sărbătorilor religioase ar fi acela de a realiza o "rupere" în cotidianul imediat, permiţând accesul la "cealaltă" realitate.
Desigur însă că acest scop poate fi atins doar prin colaborarea noastră, a celor din "curtea templului"! Sau, mai sugestiv spus, "minunile se întâmplă numai spiritelor pregătite" (Jean Jacques).
Dar, în ce ar consta, de fapt, această pregătire? Mai simplu spus, "pregătirea" ar fi, pur şi simplu, o viaţă creştină! O viaţă desfăşurată pe "coordonatele" indicate de Iisus şi apostoli! Pare simplu în cuvinte? Desigur, dar, dacă privim în urmă, la vieţile creştinilor de la începuturi, vedem că nu este chiar atât de simplu! Dacă ne gândim doar la Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, a cărui zi o vom prăznui mâine...


Ca să spun câteva cuvinte şi despre sărbătoarea de astăzi, mă voi referi la aspectul care mie îmi apare cel mai important: Mântuitorul a acceptat să se supună ritualului botezului obişnuit, pentru "a se împlini toată dreptatea". Cu alte cuvinte, El a accentuat "îmbrăcarea Sa în chip de om", adeverind că "nu a venit să strice Legea, ci să o împlinească". Însuşi Ioan era uimit: "Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?" (Matei 3.14)
Acest gest de smerenie al Mântuitorului, care a fost "ascultător până la moarte" faţă de Părintele ceresc, ne oferă un exemplu al modului cum ar trebui să vieţuim noi. Calitatea noastră de "împreună cetăţeni cu sfinţii, şi casnici ai lui Dumnezeu" (Efeseni 2.19) nu ne îndreptăţeşte să cerem lumii "favoruri speciale", nici să ne "sutragem" de la regulile şi îndatoririle obişnuite. Dimpotrivă, noi avem datoria de a ne supune legilor societăţii în care trăim (bineînţeles, în măsura în care nu intră în conflict cu cele divine), avem datoria de a trăi în aceleaşi condiţii ca şi fraţii noştri; însă, cu toate acestea, "omul dinăuntru" trebuie să transfigureze chiar şi modul de viaţă cel mai bana!
"Nu aprind făclie şi o pun sub obroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor din casă. / Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât ei să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din ceruri."(Matei 5.15-16)
Iar răsplata ascultării va fi "coborârea Duhului Sfânt" în viaţa noastră! Chiar dacă nu va fi în chip văzut, aşa cum s-a petrecut pentru Mântuitor, care era însuşi Fiul Său! ("Îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se ca un porumbel şi venind peste El." (Matei 3.16)) Dar, se va cunoaşte din "roada Duhului", care este "dragostea bucuria, pacea, îndelungă răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa / Blândeţea, înfrânarea, curăţia: împotriva unora ca acestea nu este lege."(Galateni 5.22-23)
Nu mai spun multe cuvinte, întrucât există oameni mai înţelepţi şi mai ştiutori decât mine, care au vorbit mult mai frumos şi complet despre această sărbătoare. Închei aici, dorind fiecăruia să-şi descopere semnificaţia personală a acestei sărbători, şi apoi să trăiască în acord cu ea, aşa cum a făcut Mântuitorul!
"Căci din mărimea şi frumuseţea făpturilor poţi să cunoşti bine, socotindu-te, pe Cel care Le-a zidit." (Înţelepciunea lui Solomon 13.5)

No comments:

Post a Comment

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...