Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Tuesday, January 6, 2009

Despre Philippe Gaudin, Marile religii şi sentimentul religios în genere

Nu intenţionez o recenzie a acestei utile şi esenţiale cărţi, pentru simplul motiv că , în unele cazuri, nici o recenzie nu poate înlocui lectura "vie". Mă voi rezuma la a reda câteva păreri ale autorului referitoare la fenomenul religios, aplicabile totalităţii lui.
Desigur că domnia-sa realizează o "radiografie" extrem de exactă, şi în acelaşi timp, completă, a modului de constituire şi istoriei principalelor religii (iudaism, creştinism, islamism, hinduism şi budism). Însă, dincolo de particularităţile fiecăreia, pe care le descrie exact şi avizat, am apreciat spiritul de sinteză, şi viziunea largă a acestui autor, marcă a unui spirit "universal".
Iată deci ceea ce ne spune domnia-sa în legătură cu sentimentul religios, care nu e deloc acelaşi lucru cu religia constituită:
"Nu putem defini sentimentul religios din punct de vedere intelectual.[...] Sentimentul religios ia naştere în libertatea de cercetare, departe de influenţa şi amestecul altcuiva, la adăpost de orice intimidare, şi, mai ales, dincolo de orice pasiune sau îndoctrinare."

În alte cuvinte, putem spune că sentimentul religios, ca şi iubirea, are nevoie de libertate. Dealtfel, Dumnezeu însuşi vrea să fie iubit în mod liber, să Îl alegem.("Pus-am înaintea ta foc şi apă, şi ori la care vei vrea, vei întinde mâna ta."- Iisus Sirah.15.16) Altfel, ce valoare ar avea credinţa noastră ?

Desigur, există şi reversul, foarte bine surprins de Umberto Eco într-o frază din al său "Nume al trandafirului":"Libertatea lui Dumnezeu este osânda noastră, sau cel puţin, osânda mândriei noastre." Însă, Dumnezeu îşi asumă acest risc de " a (ne) pierde", de aici rezultă că totuşi, această libertate a noastră este extrem de importantă !

Dar, ce poate însemna, în final, această dihotomie religie-sentiment religios ? Oare, să rezulte de aici că religiile nu au importanţă ? Nicidecum, ideea finală care se desprinde este doar aceea că sentimentul religios trebuie să preceadă religia. Dacă suntem devotaţi în interior, vom fi şi buni următori, şi promotori ai religiei de care aparţinem. Chiar dacă nu vom cunoaşte foarte bine "litera" ! De fapt, e scris undeva că "litera ucide, iar Duhul dă viaţă" (II Corinteni 3.8)

Dar, nu e posibil şi invers ? ar fi o întrebare firească. Adică, pornind de la religia instituţionalizată, să se dezvolte sentimentul religios ? Desigur, însă depinde foarte mult de cei însărcinaţi cu răspândirea "cuvântului" ! Aceste cuvinte trebuie să fie "cu putere" - aşa cum spune în Evanghelie - aşa încât informaţia să ajungă exact la sufletele ascultătorilor, şi nu doar la minţile lor ! Şi, chiar şi acest lucru, este tot o lucrare a harului.

Iată cum rezumă în final Philippe Gaudin susnumita dihotomie:
"Sentimentul religios este un mister aflat în legătură cu însăşi existenţa omului şi a universului, deci neinteligibil. Credinţele [în speţă, religiile] se bazează pe teme precise, supuse înţelegerii şi aprecierii omului, care este îndemnat să adere la ele."

Deci, "secretul final" ar consta în modul de a canaliza sentimentul religios înspre slujirea unei anume credinţe (sau religii) ! Sau, poate ar fi mai bine să spun: modurile ! Dar, răspunsul la această nedumerire îl aflăm în Scripturi, ca de altfel, toate răspunsurile necesare. Aşadar, consider potrivit să închei prin cuvintele biblice, mai clare şi elocvente decât toate discursurile filosofice:

"Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn.
Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează în toţi."(I Corinteni, 12.4-6)

No comments:

Post a Comment

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...