Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Thursday, January 29, 2009

Paisie Aghioritul - cu durere şi dragoste despre omul contemporan



Părintele Paisie nu este un sfânt de la începuturile creştinismului, ale cărui nevoinţe şi minuni să apară deja drept fapte de legendă. El este un sfânt contemporan, a trăit şi acţionat printre noi până în 1994. Şi totuşi, sfinţenia vieţii sale, şi minunile înfăptuite, atât în timpul vieţii, cât şi după moarte, ne dovedesc că sfinţenia este un mod de vieţuire posibil.
Părintele s-a născut la 25 iulie 1924 în Farasa Capadociei, Asia Mică, având numele de botez Arsenie. La scurtă vreme după naştere, părinţii săi se mută în Grecia, La Koniţa, unde învaţă şcoala primară. După aceea, el a lucrat ca tâmplar, după exemplul Mântuitorului.
În 1945 s-a înrolat în armată, la telegrafişti. Încă de atunci a început să se manifeste sfinţenia vieţii sale, pentru că, în condiţiile ameninţării vieţii proprii, el ieşea din adăpost, stând în bătaia gloanţelor, pentru a putea intra alţi camarazi ce nu încăpuseră.
În 1950 a fost lăsat la vatră, apoi a vizitat Sfântul Munte. După ce a vieţuit o vreme în alte mânăstiri, pe 3 martie 1957 a fost făcut rasofor, primind numele Paisie. O vreme a petrecut la Mânăstirea Naşterii Maicii Domnului de la Stomio, Koniţa (până în 1962), apoi a plecat în Sinai. În 1964 a revenit la Sfântul Munte, şi s-a stabilit la Schitul Ivironului.
În 1966 s-a îmbolnăvit de bronşiectazie, fiind necesar să îi fie extirpat un plămân, la Tesalonic. Părintele a îndurat boala cu aceeaşi răbdare şi blândeţe ca pe toate încercările vieţii sale. În 1967 s-a întors la Muntele Athos. Totuşi, încercările nu i s-au sfârşit, în 1988 începând să aibă hemoragii provocate de intestinul gros. I s-a descoperit o tumoare canceroasă, dar el a refuzat multă vreme internarea, gândindu-se că trebuie să rabde încercările, şi că nu trebuie să le facă grijă doctorilor. Avea dureri cumplte, dar le îndura cu răbdare, şi cu rugăciunea pe buze, şi se ferea de ucenicii săi, ca să nu-i întristeze. În 1994, s-a internat la Tesalonic, la rugămintea tuturor, dar existau deja metastaze, şi la 12 iulie 1994, a trecut la Domnul.
S-ar putea pune întrebarea, cum de un om atât de sfânt, şi care săvârşea deja minuni, nu a putut lupta împotriva bolii. Înţelepciunea sa era mare, şi el a lăsat mai multe gânduri şi sfaturi pe diferite teme, strânse de ucenici şi de vizitatori în cărţi precum "Cu durere şi dragoste despre omul contemporan" - mai multe volume, "Cuvinte duhovniceşti", etc. Printre acestea, se află şi învăţăturile cu privire la încercări, şi folosul lor. Nici măcar o singură clipă, el nu a cârtit, şi nu şi-a pierdut încrederea în înţelepciunea divină!
"Pentru a merge cineva în raiul cel dulce, trebuie să mănânce aici multe amărăciuni", spunea el. "Medicamentul cel mai bun pentru o boală este bucuria duhovnicească, pentru că ea împrăştie harul lui Dumnezeu în suflet". Şi "medicamentul cel mai bun pentru fiecare încercare a noastră este încercarea mai mare a semenilor noştri". Sau, alte minunate cuvinte de mângâiere pentru cei aflaţi în suferinţă: "Crucile încercărilor sunt mai presus de 'talanţi', de harismele pe care ni le dă Dumnezeu. Fericit cel care are cinci cruci, şi nu una."
 La chilia sa de la Athos veneau zeci de vizitatori, şi pentru fiecare găsea cuvântul cel mai potrivit. A întors din rătăcire sufletele multor tineri care nu îşi aflau rostul, sau porniseră pe căi greşite. Chiar şi cuvintele scrise de domnia-sa au avut, şi au această putere! Dar, nu numai tineri debusolaţi îl vizitau, ci oameni de toate vârstele, cu tot felul de probleme. I se cereau sfaturi privind viaţa personală, politica şi până şi tehnica! A fost vizitat odată de un profesor universitar pentru a-i cere sfat în legătură cu două aparate dintre care trebuia să aleagă unul pentru laborator, şi părintele, deşi nu avea nici un fel de cunoştinţe tehnice, i-a dat sfatul cel mai nimerit, prin inspiraţia Duhului Sfânt.
Dar, minunile sale au fost mult mai multe: vindecări, izbăviri de accidente, convertiri extraordinare. Nu ne-ar ajunge o carte să descriem tot ceea ce se ştie despre domnia-sa. Şi, aceste minuni au continuat şi după moarte, după cum povestesc mulţi dintre cei care s-au rugat la icoana sfântului, ei sau părinţii lor. Unii dintre ei nici nu îl cunoşteau, şi fiind feriţi de accident în chip miraculos de către un bătrân monah, care le apărea în ultimul moment, sau chiar îndrepta vehicului în altă direcţie, îl recunoşteau mai apoi într-o fotografie pe părintele Paisie.
Sunt conştientă că am spus foarte puţine despre acest mare om şi duhovnic contemporan, însă scopul meu este acela de a vă trimite mai departe, pentru a cunoaşte învăţăturile sale. După cum am spus, viaţa sa este o dovadă grăitoare că sfinţenia există, şi este posibilă chiar şi în vremurile noastre. Şi, închei această modestă prezentare prin cuvintele unui părinte filocalic ce a spus aceste lucruri mai bine decât mine:

"Nu spuneţi că Dumnezeu nu se face văzut oamenilor.
Nu spuneţi că oamenii nu pot vedea Lumina Dumnezeiască.
Sau că este cu neputinţă în vremea de azi!
Nicicând aceasta nu este cu neputinţă, prieteni,
Ci, dimpotrivă, este totul cu putinţă, când cineva voieşte."(Sf. Simeon Noul Teolog)

4 comments:

  1. Mare cinste li se cuvine parintilor, care s-au invrednicit sa-L prea mareasca pe Dumnezeu

    ReplyDelete
  2. Cu adevărat! Acest părinte a fost al zilelor noastre, dovadă că şi acum sfinţenia este posibilă.
    Mulţumesc pentru cuvinte, să ai parte de ocrotire!

    ReplyDelete
  3. Parintele Paisie Aghioritul este sfant!!! Si mangaie inimile cu sfintele sale rugaciuni asa cum a facut in viata, asa si dupa adormirea sa intru Domnul. Dragostea lui e negrait de mare pentru orice om, deoarece izvoraste din inima sa arzanda de focul nespusei iubiri catre Hristos. Dumnezeu sa ne ocroteasca pentru rugaciunile Presfintei sale Maici si a acestui Cuvios si Mare Parinte. sper ca Parintele Paisie sa primeasca aceasta mica multumire pentru dragostea atat de mare pe care mi-a aratat-o mie, celei nevrednice.

    ReplyDelete
  4. Daca l-ai cunoscut personal,esti o mare fericita! Eu am inteles cat de valoros este un asemenea om si invatator numai citindu-i cartile.
    Si, ma bucur ca mi-au iesit in cale, pentru a vedea ca si in zilele noastre exista oameni ca aceia descrisi in calendar.

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...