Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, January 31, 2009

Pilda doctorilor fără de arginţi


Sfinţii prăznuiţi astăzi ne aduc în vedere o problemă care nu a fost numai a timpurilor trecute, ci dimpotrivă, astăzi este mai actuală decât oricând: care ar trebui să fie modul de vieţuire al unui doctor din zilele noastre.
Bine, s-ar putea spune, astăzi medicina a evoluat, nu le mai cere nimeni doctorilor să facă minuni ei-înşişi! E adevărat, nu zic nu! Şi totuşi...În toate domeniile vieţii, ştiinţa a pătruns, şi a adus multe facilităţi. Ştiinţa nu este de neglijat, e un instrument foarte util! Dar, ca orice instrument, nu poate să dea randamentul maxim dacă nu este utilizată la potenţialul optim de către om. Desigur, e vorba şi de pregătirea profesională, de învăţarea continuă, ş.a. Toate acestea sunt foarte adevărate, şi nici un medic nu trebuie să le neglijeze.
Dar, pe lângă ele, mai e necesar un element, pe care mulţi îl neglijează: calitatea umană a medicului respectiv. Un om poate fi oricât de bine pregătit profesional, dacă nu are şi acel dram de umanitate care să îl apropie de bolnav într-o "simbioză emoţională", sau empatie, oamenii îl vor simţi repede! Nu e de nici un folos ca un medic să fie foarte bine pregătit, dar să ceară sume exorbitante pentru consultaţii, sau (cum am mai auzit), să refuze să opereze un pacient dacă nu va primi o anumită sumă.
Exemplul doctorilor prăznuiţi astăzi ne readuce în atenţie ce vrea Dumnezeu de la un medic: să fie "fără de arginţi". E o calitate atât de mare aceasta, încît aceşti nevoitori de demult au intrat în istorie sub această denumire, şi nu doar sub aceea de "doctori".
Şi, desigur, mai contează şi acea rezervă de iubire, care să îi facă capabili să accepte sacrificarea timpului lor, a nevoilor lor şi chiar a unei bunăstări materiale, pentru binele pacientului care le bate la uşă. Dacă ei s-ar gândi mai des că fiecare om are "chipul lui Hristos", nu ar mai putea comite abuzuri! Şi, n-ar mai risca să fie întrebaţi la sfârşit: "Cain, ce ai făcut cu fratele tău...?"
Dar, desigur că există şi multe exemple pozitive! Eu am auzit despre medici care cumpărau ei-înşişi medicamente pacienţilor amărâţi, care mergeau la domicilii fără a cere vreo plată, care nu făceau diferenţe între oamenii "cu stare" şi cei modeşti. Desigur, nu sunt mulţi, dar sunt! Dovadă că medicina se poate face şi aşa.
Exemplul doctorilor prăznuiţi astăzi ne mai pune şi o altă problemă: acei doctori erau şi mărturisitori creştini, de aceea aveau puterea de a face minuni. Ar fi minunat dacă şi în ziua de astăzi medicii nu s-ar jena să recunoască că sunt creştini, şi atunci când văd că un caz îi depăşeşte, sau are "rădăcinile" în sufletul pacientului, în greşelile sale, să îl trimită pe acesta la Biserică! Unii fac şi acest lucru, dar desigur, mai pe ascuns, pentru a nu căpăta renume de "mistici". De fapt, medicul şi preotul ar trebui să conlucreze strâns, pentru că aproape toate bolile trupului sunt urmarea greşelilor sufletului, fie şi neconştientizate. În trecut, medicina nici nu era separată de vindecarea spirituală, aşa cum atestă Hipocrat, Galen, Celsus, Paracelsus, şi toţi marii părinţi ai medicinei, inclusiv medicii traci, care erau vestiţi pentru ştiinţa lor.
Pentru a evidenţia importanţa calităţilor interioare ale medicului, amintesc doar un fragment dintr-o carte a terapeutului Lazarev, care vorbeşte despre doi chirurgi din Moscova. Unul dintre ei era un extraordinar profesionist, şi respecta toate regulile asepsiei. Şi totuşi, pacienţii săi se vindecau greu, şi mereu contractau infecţii postoperatorii. Celălalt, lucra mai empiric, mai "improvizat", dar pacienţii săi îşi reveneau întotdeauna în timpul cel mai scurt, şi fără complicaţii. Explicaţia? Cel de al doilea avea o extraordinară rezervă de iubire interioară, şi de aceea era şi el" un om iubit de oameni şi de Dumnezeu", cum se spune.
Şi, mi se pare potrivit să închei această scurtă expunere prin câteva cuvinte biblice referitoare la medici, dovadă că Dumnezeu preţuieşte mult această îndeletnicire, ce ar trebui să fie o vocaţie, un har, şi nu o "profesie":

"Cinsteşte pe doctor cu cinstea ce i se cuvine, că şi pe el l-a făcut Domnul.
Că de la Cel Preaînalt este leacul, şi de la rege va lua dar."
"Fiule, în boala ta nu fi nebăgător de seamă, ci te roagă Domnului şi El te va tămădui."
"Şi doctorului dă-i loc, că şi pe el l-a făcut Domnul şi să nu se depărteze de la tine, că şi de el ai trebuinţă.
Că este vreme când şi în mâinile lui va fi miros de bună mireasmă." (Înţelepciunea lui Iisus Sirah 38)

2 comments:

  1. Este interesant ceea ce ai scris despre doctori si "calitatea umana" a lor.Inca se mai gasesc si medici cu aceasta calitate cu siguranta.

    ReplyDelete
  2. Cunosc sistemul din interior, de aceea am scris!:)Şi eu chiar am întâlnit astfel de oameni.
    Mulţumesc pentru interesul constant faţă de aceste teme şi postări, şi aici, şi pe weblog. Dacă ai şi tu blog, mi-ar plăcea să îl vizitez!
    O seară bună, cu multă linişte!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...