Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Friday, January 30, 2009

Sf. Vasile cel Mare



Întrucât astăzi este sărbătoarea celor Trei Ierarhi, am găsit potrivit să vorbim puţin despre unul dintre Părinţii de frunte ai Bisericii, care a primit prin revelaţie dumnezeească rânduiala Liturghiei ce îi poartă numele: Vasile cel Mare. Desigur că nu vom putea spune decât puţin din minunile vieţii sale, pentru că a încerca să fim compleţi ar necesita o povestire prea lungă, sau un roman.
Aşadar, viitorul sfânt s-a născut în anul 333 d.C. în Pontul Capadociei din părinţi creştini drept-credincioşi, şi a avut trei fraţi şi o soră. Toţi s-au învrednicit de o înaltă viaţă creştinească şi harisme. Un frate, Petru, a fost numit episcop al Sevastei, celălalt, Grigore, a fost episcop de Nyssa - şi el, figură centrală a Bisericii de început, prin scrierile sale teologice, iar Navcratie a fost pustnic şi făcător de minuni. Şi sora sa Macrina a dus o viaţă sfântă, fiind prăznuită pe 19 iulie.
Din fragedă tinereţe, Vasile a arătat o mare aplecare pentru studiu, în special pentru filosofie şi teologie. A studiat la Cezareea, Bizanţ şi Atena, însuşindu-şi toată cunoaşterea filosofică a acelor timpuri. Pe lângă cunoaşterea operelor filosofilor, el avea şi o inteligenţă vie, şi o înţelepciune care îi permitea să descifreze toate înţelesurile ascunse ale textelor, precum şi valoarea lor de adevăr. De aici se vede că Dumnezeu nu opreşte studiul filosofiilor, şi nu este împotriva cunoaşterii, dar nu vrea ca acest studiu să se facă în mod sec, scolastic, sau din motive orgolioase. Mai mult, celor aleşi pentru o anume lucrare, le-a dat harul Duhului Sfânt, pentru a folosi cunoaşterea în serviciul Său - după cum o dovedesc zecile de sfinţi extrem de învăţaţi care s-au perindat în decursul timpului: Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Grigore de Nazianz, Sf. Arsenie cel Mare, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Scărarul, ş.a. Venind vorba de Sf. Grigore de Nazianz, trebui să spunem că Sf. Vasile l-a cunoscut pe acesta la Bizanţ, în timpul studiilor, legând ei o strânsă prietenie. Tot aici l-a cunoscut şi pe viitorul împărat Iulian Apostatul.Tot în timpul acestor studii a reuşit să îl convertească la creştinism pe dascălul său Eubul, împreună cu care a pornit spre Ierusalim, pentru a se boteza.
După unele minuni întâmplate şi pe drum, cei doi s-au botezat, iar Sf. Vasile a primit un semn de la Dumnezeu: în timpul botezului, s-a iscat un fulger, şi un porumbel a ieşit din el, coborând şi tulburând apa.
S-au întors apoi la Cezareea, unde arhiepiscopul de atunci i-a primit cu mare cinste, întrucât avusese o vedenie în care îl văzuse pe Vasile ca viitor episcop. Totuşi, din smerenie, el nu a primit, şi în locul său a fost numit episcop un oarecare Eusebie. Vasile a plecat în pustiu. După un timp, a fost chemat să apere Biserica împotriva rătăcirii ariene, şi, mai târziu, a primit şi numirea ca episcop, îmţelegând că aceasta era misiunea sa.
Multe minuni au avut loc în timpul păstoririi sale, dar nu vom aminti decât câteva. Atunci când Împăratul Iulian a ameninţat că va veni cu oaste asupra cetăţii, pentru că el se lepădase de credinţa creştină, Sf. Vasile a făcut rugăciuni împreună cu tot poporul pentru izbăvire, şi a avut o vedenie cu Maica Domnului care îl trimitea pe Sf. Mc. Mercurie să îl ucidă cu suliţa pe eretic. Într-adevăr, împăratul a murit de la o lovitură de suliţă.
În mai multe rânduri, s-a luptat cu dârzenie, prin cuvânt şi învăţături, împotriva ereziei ariene promovate de Împăratul Valens şi de episcopul Meletie. Cea mai importantă confruntare a avut loc la Constantinopol, fiind chemat de împărat pentru a arbitra între partida creştinilor de drept şi a arienilor. La mijloc se afla şi o biserică pe care arienii o voiau pentru ei. Sfântul a propus să se închidă şi pecetluiască uşile bisericii, şi fiecare "partidă" să se roage timp de trei zile. În faţa cărora se vor deschide uşile bisericii, a acelora să fie! După trei zile, arienii nu izbândiseră nimic. Tot după trei zile de rugăciune a creştinilor, s-a pornit un cutremur, şi toate încuietorile au căzut, iar creştinii, în frunte cu Vasile, au intrat în biserică. Văzând aceasta, mulţi arieni s-au întors la dreapta credinţă creştină.
Sfântul a mai săvârşit multe minuni: vindecări (vindecarea unui lepros), izgonirea duhurilor rele ( a reuşit să izbăvească un tânăr ce iscălise un zapis de părtăşie cu diavolul), aflarea adevărului prin vedere duhovnicească, şi multe altele.
Cunoscută este şi întâlnirea şi prietenia sa cu Sf. Efrem Sirul, care vieţuia în pustiu, şi care iniţial se mirase cum de un om înconjurat de atâta slavă lumească putea să aibă atâta har. Însă, a văzut limbi de foc ieşind din gura sa în timpul Liturghiei, şi sfântul însuşi l-a chemat la el, cunoscându-l cine era prin vederea duhovnicească, şi astfel s-a încredinţat de adevărul că Vasile era un vas ales.
S-a stins din viaţă la 1 ianuarie 378, nu înainte de a reuşi să îl boteze pe medicul evreu care îl îngrijise, şi pentru care ceruse prelungirea vieţii sale bolnave. Este cinstit în toată creştinătatea drept unul dintre cei mai mari sfinţi, iar Liturghia pe care a primit-o el este slujită şi astăzi după aceleaşi reguli.
Şi, închei prin câteva cuvinte de învăţătură ale sfântului, potrivite şi în veacul nostru zbuciumat:

"Este drept cu inima cel a cărui judecată nu înclină spre exagerare, şi nici spre scădere, ci se îndreptează spre centrul virtuţii.
"Privind la lucrarea ce faci în fiecare zi, compar-o cu cea din ziua precedentă, şi străduieşte-te să o faci mai bună."
"Să înlături tot ce te supără şi te risipeşte în viaţa ta, şi să cauţi să aduni în sufletul tău numai ceea ce îţi aduce bucurie în Domnul."

2 comments:

  1. Este bine ca pastorii nostri laici si bisericesti sa-l imite pe Sfantul Vasile si pe alti sfinti in trairea si activitatea lor, turma cea cuvantatoare urmandu-i, ca astfel sa-l facem pe Dumnezeu sa se milostiveasca spre noi.

    ReplyDelete
  2. Toţi sfinţii sunt modele demne de urmat, dragă Diana! Citind despre ei, vedem că ei sunt adevăraţii eroi, şi nu cei imperfecţi ai zilelor noastre.
    Şi, desigur, clericii ar trebui să îi aibă ca modele pe acei care au avut aceeaşi slujbă ca ei, dar au îndeplinit-o exemplar!
    Mulşumesc pentru vizită, şi o zi cât mai frumoasă!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...