Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Tuesday, May 5, 2009

Un nou înţeles al Evangheliilor - "Mai uşor trece o cămilă prin urechea acului..."


Fraza de astăzi face parte dintr-un fragment mai larg din Luca 18: 18-27, în care este relatată discuţia Mântuitorului cu tânărul bogat. Acesta îl întreabă pe Mântuitor ce trebuie să facă pentru a se mântui, iar Iisus, iniţial, îi spune că trebuie să ţină poruncile cunoscute din Lege. "Pe acestea le-am păzit din pruncie", răspunde tânărul. Atunci, Iisus îi răspunde: "Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea comoară în ceruri." Parabola spune că, auzind acestea, "el s-a întristat mult, căci era foarte bogat." Şi apoi, urmează concluzia Mântuitorului: "Mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu."
Desigur, privită la modul simplist, se pare că această parabolă incriminează toţi bogaţii, în masă, şi indică faptul că numai săracii ar fi plăcuţi lui Dumnezeu. Însă, dacă ne uităm în urmă, în Vechiul Testament, vedem nenumărate exemple că Dumnezeu şi-a ales vase de cinste şi dintre săraci, şi dintre bogaţi - ca să amintim doar de câţiva oameni cu misiuni divine pe care El i-a ridicat: Iosif, David, Solomon, Iov, în a doua parte a vieţii sale, etc. Chiar şi în Noul Testament, deşi El propovăduia şi vindeca în majoritate săracilor, totuşi au existat unii fruntaşi farisei, sau alţi bogaţi, pe care i-a admis în preajma Sa: Natanael, Iosif, Nicodim, vameşul, sutaşul Corneliu (chiar şi din alte neamuri, din câte se vede). De aici reiese că nu bogăţia ca atare era cea pe care o incrimina, ci atitudinea faţă de ea.
Acei oameni care, deşi bogaţi, şi-au folosit averile în mod cumpătat, pentru binele celorlalţi, au fost iubiţi de el. Cele ce nu accepta El erau zgârcenia, lăcomia şi uscăciunea inimii.
Maestrul ne spune că simbolul cămilei nu a fost ales întâmplător. Cămila reprezintă animalul care poate rezista lungi perioade şi distanţe, cu o cantitate redusă de apă. De aceea, ea a fost aleasă drept simbol al iniţiatului, al lucrătorului spiritual. La fel ca şi cămila, acesta trebuie să reziste în orice condiţii, la bine şi la rău, după cum spune Pavel într-o epistolă: "M-am obişnuit să fiu şi în belşug, şi în lipsă". El trebuie să îţi reducă acel "corp al dorinţelor", sau emoţionalul, încât să poată primi orice i-ar rezerva viaţa. Acesta este sensul "bogăţiei", după Aivanhov: oamenii stăpâniţi de dorinţele lor au un corp emoţional "umflat", supradimensionat, care nu le permite intrarea în Împărăţia Cerurilor pe "poarta cea strâmtă". Nu averea în sine, ci dorinţa de a avea, şi legarea de lucruri, îngrădesc intrarea în Împărăţie.
Maestrul se refară apoi, din nou, la acel îndemn de a deveni ca nişte copii, însă îi găseşte un alt sens. El ne explică faptul că acele corpuri subtile ale omului: energetic, emoţional, mental, etc. se dezvoltă treptat, în decursul vârstelor. Copiii nu au apucat să dezvolte corpul emoţional, astral sau "al dorinţei". Pentru a atinge Împărăţia lui Dumnezeu, trebui să redevenim ca ei şi în această privinţă.
Acum, aş adăuga câteva cuvinte în privinţa expresiei: "Lasă tot cei ai". Desigur, în multe cazuri, şi în mod specific în vremea Mântuitorului, ea a avut chiar înţelesul de bază. Apostolii au lăsat tot ce au avut, şi I-au urmat Lui. Însă, în vremurile de după, şi mai ales în timpurile noastre, sensul se poate referi şi la "a lăsa deoparte convingerile, ideile şi opiniile personale, egoiste, şi a le înlocui cu cele evanghelice." De multe ori, "averea" oamenilor nu este neapărat materială. Există lucruri la care se renunţă mult mai greu decât la materie: unele principii, statutul social, bunul nume, etc. De multe ori, atunci când sunt puse în balanţă cu poruncile evanghelice, primele cântăresc mai mult. Şi totuşi, aceasta este o greşeală, după cum spune El: "Cine Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, pe acela şi eu Îl voi mărturisi în faţa Tatălui ceresc."
Ar mai putea fi spuse multe pe această temă, dar eu mă opresc aici, oferindu-vă un citat filocalic ce pare a reflecta foarte bine învăţăturile fragmentului redat. Să ne fie de folos, nouă, păcătoşilor!

"Roagă-te mai întâi să te curăţeşti de patimi, al doilea, să te izbăveşti de neştiinţă şi uitare; al treilea, de toată ispita şi părăsirea." (Evagrie Ponticul)

No comments:

Post a Comment

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...