Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, May 3, 2009

Un nou înţeles al Evangheliilor - "Nu vă strângeţi comori pe pământ..."


Citatul comentat astăzi de maestru este unul binecunoscut, şi desigur, toată lumea cunoaşte înţelesul lui de bază. Ca să îl redăm în întregime, el sună cam aşa:
19 Nu va strangeti* comori pe Pamant, unde le mananca moliile si rugina, si unde le sapa si le fura hotii;
20 ci* strangeti-va comori in Cer, unde nu le mananca moliile si rugina, si unde hotii nu le sapa, nici nu le fura.
21 Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra. (Matei 6.19-21)
Desigur, este clar că înţelesul său vine foarte bine în continuarea pildei ispravnicului necredincios, despre care am vorbit. Ceea ce mai trebuie lămurit este sensul fiecărui cuvânt de bază din aceste fraze - întrucât maestrul ne spune că, în propovăduirea Mântuitorului, fiecare cuvânt are un înţeles ascuns.
Despre comori ştim, în linii mari, ceea ce reprezintă. Comorile pământeşti sunt valori materiale, palpabile, indiferent de forma în care apar (şi uneori chiar impalpabile - cum ar fi tilurile, funcţiile, faima - însă, folositoare doar în plan terestru). Comorile cereşti sunt de cu totul altă factură, şi aparţin numai inimii şi minţii.
Acum, vom încerca să determinăm sensul termenilor: rugină, molii, hoţi. Maestrul incepe prin a remarca faptul că aurul este singurul material care nu este atins de rugină. El reprezintă esenţa purităţii,a perfecţiunii. Întrucât el este un mineral, şi aparţine lumii materiale, rugina poate fi considerată tot ceea ce atacă regnul mineral, şi lumea materială în genere. Ca să ne referim la comorile pământeşti, orice lucru material se strică, după o vreme, se degradează. Chiar şi corpul omenesc! Singurele comori care nu pot fi atacate de "germeni" fizici, materiali, sunt cele care aparţin unui plan superior.
Moliile, sau viermii - prin extensie - aparţin unui alt plan: celui al sentimentelor, emoţiilor, dorinţelor - sau planului astral, după altă denumire. Ele reprezintă sentimentele negative, patimile şi păcatele care atacă acest plan. (În acest sens, "viermii neadormiţi" pomeniţi în Biblie capătă o nouă valenţă.) Ele nu pot fi distruse una câte una, pentru că viermii, spune maestrul, au capacitatea de a se regenera. Numai focul Iubirii divine îi poate arde definitiv. Deci, dorinţele noastre bolnăvicioase, exagerate, patimile şi viciile noastre sunt "viermii" care rod comorile bunelor sentimente şi intenţii. (După cum spuneam, nu toate comorile sunt palpabile!)
Ca să ne referim acum la hoţi, e nevoie să trecem iarăşi la un alt plan: cel mental. Analog hoţilor tereştri, care stau la pândă în noapte pentru a fura comorile materiale, hoţii mentali sunt gândurile de îndoială, regret, nelinişte, deprimare, care, din întunericul subconştientului, vin câteodată pentru a "fura" gândurile luminoase de Bine, Pace, Bucurie.
Maestrul oferă şi nişte exemple în acest sens: la oamenii leneşi, voinţa este cea atacată de rugină (pentru că acţiunea, înfăptuirea, aparţin planului material); la oamenii pătimaşi şi senzuali, inima, sau lumea emoţională, este roasă de viermi sau molii; iar la cei cu un intelect slab şi şovăitor, mintea este atacată de hoţi.
Iată deci că şi unele planuri care nu par a aparţine lumii materiale (emoţionalul, mentalul), sunt totuşi considerate ca făcând parte din ea! Pentru a înţelege acest lucru, e necesar să cunoaştem descrierea fiinţei umane din punct de vedere subtil, pe care şi Aivanhov, şi alţi maeştri, au redat-o clar. Pe scurt, e de-ajuns să spunem că toate aceste planuri se subsumează personalităţii, sau naturii inferioare a omului (sau "omului dinafară" al Noului Testament).
Pentru a scăpa de rugină, molii şi hoţi este necesar să "urcăm un nivel", până la Sinele divin, sau natura superioară a omului (sau, după altă expresie - să trezim Cristul interior - lucru despre care voi vorbi cu ocazia altei pilde a maestrului). Şi, cum se poate face acest lucru? Simplu: corpul material trebuie să ducă o muncă de purificare, până la a ajunge să reflecte Voinţa divină; cel emoţional trebuie să îşi transforme sentimentele şi dorinţele egoiste în Iubire divină; iar cel mental, să îşi sublimeze gândurile şi părerile personale până a ajunge la Înţelepciunea divină.
Desigur, acest lucru nu e uşor, şi nici rapid, şi, mai ales, nu se poate face fără ajutor de Sus. Însă, maestrul ne mai spune ceva: în Evanghelii mai există o frază care descrie exact modalitatea prin care putem primi acest ajutor: "Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide."
Cea care cere este inima, pentru că ea este supusă necontenit dorinţelor. Acum, noi trebuie să cerem Iubirea şi căldura divină în locul măruntelor sentimente omeneşti, şi ni se va da. Cel care caută este intelectul, pentru că el emite întotdeauna opinii, şi caută răspunsuri. Acum, el va trebui să caute Adevărul şi Înţelepciunea, şi, dacă se va dovedi sincer în cererea sa, Cerul i-o va da. Cea care bate este voinţa omenească, ce urmăreşte deschiderea porţilor ambiţiei şi realizării. Atunci când ea va căuta să afle, şi să realizeze Voinţa divină, Cerul îi va deschide porţile tuturor realizărilor.
Întrucât cred că am redat, în mare parte, esenţa învăţăturilor acestui capitol, voi încheia prin câteva cuvinte ale părintelui Paisie Aghioritul, despre care deasemenea am vorbit pe acest blog, şi care par a rezuma foarte exact aceste învăţături:

"Orice om care se mişcă numai din interes propriu este un om nefolositor."

"Timpul ne-a fost dat de către Dumnezeu pentru a-l folosi corect, nevoindu-ne neîncetat pentru mântuirea sufletului nostru." (Paisie Aghioritul)

Să ne fie cu folos!

No comments:

Post a Comment

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...