Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, January 16, 2010

Despre hazard

M-am hotărât să abordez acest subiect atât de dificil la sugestia unui minunat prieten, şi în urma unei discuţii pe această temă pe care am purtat-o recent. De fapt, trebuie chiar de la început să precizăm o problemă esenţială: există, sau nu, acest aşa-zis "hazard"? În esenţă, problema se reduce la acceptarea, sau nu, a unei viziuni creştine asupra "mersului lucrurilor".
În creştinism, totul este supus voii şi înţelepciunii Domnului (de fapt, nu numai în creştinism, ci în toate marile religii ale lumii). Toate evenimentele se petrec cu un scop, "şi toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor iubiţi de Dumnezeu". În acest sens, nu prea mai rămâne loc pentru hazard - sau, pentru aşa-numita "întâmplare"! Mărturisesc că această viziune o împărtăşesc şi eu, pentru că am simţit deseori această "lucrare împreună a lucrurilor."
Pe de altă parte, există totuşi evenimente numite "imprevizibile", după criteriile noastre omeneşti; sau, care ies din ordinea firească a lucrurilor. Adică, nu se supun legităţii cauză-efect! Şi, nu numai în plan uman au loc aceste fenomene, ci şi în domeniul ştiinţelor exacte - cum ar fi, spre exemplu, fizica. Mişcarea browniană a moleculelor ar reprezenta un soi de "hazard" transpus la nivel molecular - întrucât, nu putem previziona traiectoriile lor, şi nici nu putem reproduce acest fenomen.
Dar, întrebarea care s-ar pune ar fi următoarea: ştim noi siguri că legea cauză-efect este singura lege fizică valabilă în Univers? E posibil ca acest aşa-zis "hazard" să asculte totuşi de nişte legi, dar pe care noi nu suntem capabili încă să le recunoaştem. Poate, nu avem instrumentele, sau "senzorii" necesari! Dovadă că, de multe ori, din acest hazard, apare o nouă ordine a lucrurilor!
De exemplu, atâtea descoperiri ştiinţifice au avut loc datorită unor aşa-zise întâmplări: Arhimede a descoperit celebra sa lege pe când se afla în baie; Newton a trebuit să primească un măr în cap :); Auguste Kekule a visat formula benzenului, etc. Dacă aceste mărunte întâmplări nu ar fi avut loc, putem oare spune că omenirea nu ar fi progresat? Teoretic, da! Dar, mai putem supoziţiona şi că aceste descoperiri ar fi fost totuşi făcute, însă, în alte împrejurări!
Ce ne determină să credem acest lucru: că, aceste descoperiri ar fi avut totuşi loc? Cumva, un presentiment, o voce interioară ne spune că pe undeva, în marea schemă a lucrurilor, aceste descoperiri trebuiau să aibă loc - pentru progresul omenirii, şi pentru ca acei mari oameni să îşi poată îndeplini menirea! Adică, dacă nu ar fi existat exact acel "hazard", ar fi existat un altul, dar cu acelaşi rezultat! Şi atunci, mai putem vorbi de hazard? Oare, în acest sens, ceea ce numim "hazard" - întrucât nu îi putem determina legile - nu ar putea fi chiar intervenţia directă a Divinităţii în materie? Einstein recunoştea, oarecum, acest lucru, atunci când spunea despre coincidenţe (şi ele, un fenomen atribuit probabilităţii, şi nu îndeajuns explicat) , că sunt "modalitatea în care Dumnezeu vrea să rămână necunoscut".
Pasteur, un alt mare om de ştiinţă, şi un mare credincios, spunea şi el că "hazardul nu favorizează decât spiritele pregătite". În acest sens, apare perfect logic că o intervenţie divină, fie şi anonimă, nu apare oricând, ci numai atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru a dezvolta un anumit eveniment.
Pe de altă parte, Lazarev - acel mare terapeut şi clarvăzător rus - spunea despre haos - o altă formă de exprimare pentru hazard - că acesta ar reprezenta "situaţia în care sunt rupte legăturile dintre cauză şi efect. Aceasta înseamnă imposibilitatea de prognozare a evenimentelor[...] Se poate ca noi să numim haos tocmai incapacitatea noastră de a vedea legăturile dintre cauză şi efect." La acest lucru m-am referit, atunci când am spus mai sus că e posibil ca noi să nu avem anumite "instrumente"! Poate, chiar anumite capacităţi ale minţii...Există însă oameni: maeştri, sfinţi, clarvăzători - care reuşesc să iasă din "timpul liniar", sau din universul supus legii cauză-efect, şi să vadă anumite lucruri şi evenimente simultan! După cum spune şi acest valoros prieten amintit la început: "Trecutul si Viitorul sunt doar doua istorii. Cauzalitate cu doua fatete. Aceeasi cauzalitate si doua sensuri "
Oare, aceasta nu ar putea constitui o explicaţie pentru faptul că toţi oamenii care au atins un anumit grad de evoluţie spirituală nu mai cred în hazard? Întrucât ei au acele "instrumente", nu se mai limitează la percepţia cauză-efect. Sunt ca acei şcolari care au depăşit clasele primare, poate, şi gimnaziul!

Un alt aspect ar fi acela că, fie şi în Universul nostru tridimensional, nu acţionează strict legea cauză-efect! Există situaţii în care acţionează şi legea
feed-before, sau conexiunea anticipativă. Este cazul unor mecanisme de reglare celulară, şi chiar cibernetice. Cu alte cuvinte, unele sisteme reacţionează la ceea ce anticipează că se va petrece! Efectul (acţiunea) precedă cauza! (Este, de multe ori, şi cazul minţii umane). Şi acesta ar putea fi asimilat unui soi de "haos" - dacă ne-am limita la a a accepta legea cauză-efect drept singura valabilă!
În sens filosofic, şi nu numai, un alt mare exemplu de efect care influenţează cauza l-ar putea constitui însăşi umanitatea în ansamblul ei. Noi suntem o creaţie - conform explicaţiei teologice universale - şi totuşi, influenţăm în fiecare clipă Universul, uneori, chiar în mod nedorit!
Universul nu este Dumnezeu, s-ar putea replica. Este o afirmaţie parţial adevărată! Mai bine-zis, am putea afirma că
Dumnezeu nu este doar acest Univers. El este şi imanent, şi transcendent, după cum spun toate marile religii monoteiste, inclusiv cea creştină. Aşadar, o parte a Sa se află totuşi în creaţie, întemniţată în materie. Vechii Kabbalişti numesc această parte Schekina - sau Mireasa. Noi, creştinii, spunem şi noi că Dumnezeu se află peste tot - şi în creaţia Sa, şi în afară.
Iată ce frumos formulează Noica această idee în minunatele sale "Poeme filosofice pentru S.":
Transcendentul a coborât printre noi - cum spune poetul.
Nu mai putem să săltăm cerul la loc, în tării.
Şi atunci îl lăsăm aşa, prăbuşit în amestecul nostru de credinţă şi necredinţă...

Dar cioburi de cer mai sunt printre noi
Şi cu ele putem spera uneori

Să mai dăm un răspuns lumii."

Şi în rugăciunile creştine se întâlnesc termenii de Mire şi Mireasă - semnificând sufletul omenesc şi pe Hristos. Aşadar, o parte din El se află chiar în noi, şi aşteaptă unirea cu cealaltă parte! Deci, influenţând partea de Divinitate din noi, şi din natură (în mod pozitiv, sau negativ), noi - efectul, ne influenţăm propria Cauză!

Iată că acest subiect al hazardului nu este deloc uşor! Pentru a vorbi la modul complet despre el, ar trebui să cunoaştem cu precizie legile care îl guvernează...ceea ce, e departe de adevăr! Din ce în ce mai mult, înţelegem că nici legile Universului aşa-zis cunoscut nu le ştim prea bine!
Ca să adâncim şi mai tare problema, putem observa că această condiţie pe care am remarcat-o a defini hazardul: ruperea legăturilor dintre cauză şi efect, o îndeplineşte şi ceea ce noi numim miracol. Miracolul înseamnă, de fapt, o ieşire din spaţiotimpul cunoscut, înspre o altă dimensiune, apoi, reîntoarcerea în el. Acelaşi prieten susnumit a scris un studiu pe această temă:
http://spanuworksessays.yolasite.com/study-about-miracles.php
Desigur, miracol poate constitui şi un eveniment oarecum banal, dar care "rupe ordinea firească a lucrurilor", rezultând un efect pozitiv. Cu alte cuvinte, ar fi un fel de hazard pozitiv. Presupun că toţi oamenii, sau aproape, au avut parte de asemenea hazarduri survenite în mod miraculos, într-un anumit moment al vieţii lor! Şi atunci, revenim la afirmaţia de mai sus: acest hazard, sau forma lui specifică - miracolul - nu constituie, cumva, intervenţia divină în materie? Ceva ce "nu putem pune în ecuaţie", nu îi cunoaştem legile, dar totuşi...există! Şi, există exact atunci când e necesar!

Ca să nu mă lungesc prea mult (s-ar putea scrie un studiu întreg pe această temă), voi încheia prin cuvintele unui ilustru teolog - în acelaşi timp şi fizician, şi antropolog - ce par a concluziona această dizertaţie:

"Numai fantasticul are şansa de a se dovedi real". (Teilhard de Chardin)

Şi, iată nişte linkuri interesante:

http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=399

http://www.acad.ro/antropologie/Contributii_teoretice.htm

Si, iată şi un document mai complet despre miracole al prietenului amintit:


21127853 Study About Miracles

5 comments:

  1. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  2. Un material foarte bine documentat Florina.Hazardul.....Cred ca nimic nu este un hazard chiar daca uneori avem senzatia ca anumite lucruri se imtampla pur si simplu.Dumnezeu este ordine.Uneori avem senzatia ca exista haos.Şi chiar exista...Haosul apare datorita mintii noastre inconstiente, egoismului nostru dus la extrem,etc.De fapt, tot ce se intampla in lume este o reflectare a interiorului.Pe curand sufletel divin.:)

    ReplyDelete
  3. Mulţumesc, Cristian! Ai sintetizat foarte bine subiectul!
    Haosul minţii, despre care zici, este un alt fel de haos. Este, de fapt, o dezorganizare!
    Dar, aşa-zisul haos de la nivel macroscopic - din Univers, sau la nivelul evenimentelor vieţii - nu există! Există doar o altă ordine căreia noi nu îi cunoaştem legile.

    Mulţumesc de vizită, şi îţi doresc şi eu muultă lumină, şi...miracole!:) Care sunt tot o formă de aşa-zis hazard!

    ReplyDelete
  4. Minunat articol. Hazardul nu se hazardează deloc...

    Numai bine!

    ReplyDelete
  5. E un articol perfectibil, nu complet! S-ar mai putea spune multe lucruri despre hazard...
    Mulţumesc pentru apreciere, şi o zi cu multă lumină îţi doresc!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...