Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, March 6, 2010

Despre libertatea de alegere


Iată o temă despre care se poate spune, cu siguranţă, că nu este uşoară! De fapt, este la fel de uşoară (sau la fel de grea) ca şi tema libertăţii în sine. Câte discuţii nu a suscitat această tematică, încă de pe vremea când omul abia începea să se întrebe cine este el? Literaţi, filosofi, teologi, chiar şi simpli cetăţeni, toţi au avut câte ceva de spus pe această temă - a libertăţii!
Libertatea de alegere ar reprezenta doar o categorie, sau un gen, al libertăţii în sine. De fapt, la o privire mai atentă, putem observa că prezenţa uneia implică neapărat şi prezenţa celeilalte, sau viceversa. Adică, numai oamenii liberi pot face alegeri libere!
Dar, intervine atunci dificultatea de a defini termenul "om liber". La o primă vedere, am putea spune că omul liber este acel om care nu este supus unor restricţii exterioare arbitrare sau impuse, care are asigurate necesităţile traiului cotidian (acea piramidă a lui Maslow), care se poate deplasa oriunde doreşte, şi îşi poate îndeplini (aproape) orice dorinţă. Dacă aplicăm această definiţie, observăm că, măcar 60-70% din populaţia Terrei e reprezentată de oameni liberi. (Procentul poate fi mai mare, sau mai mic, dar aceasta nu importă în mod absolut.) Şi totuşi, putem spune cu siguranţă că alegerile acestui procent sunt cu adevărat libere? Dacă este aşa, atunci de ce există nefericire, regrete, chiar eşecuri dezastruoase - în plan uman, social, politic, etc. ?
Deci, dacă am lua drept corectă la modul absolut acea definiţie a libertăţii, şi în consecinţă - am accepta că toţi aceşti oameni fac alegeri libere - ar trebui ca, pe ansamblul ei, omenirea să fie mai fericită, mai armonioasă, şi mai sigură în legătură cu drumul ei, decât este de fapt. Totuşi, realitatea este alta, din păcate! Şi atunci, nu putem trage decât concluzia că acea definiţie a omului liber, fără să fie incorectă, este totuşi incompletă.
Marguerite Yourcenar - scriitoare profană, însă o fină filosofă - spune că "nu eşti liber atât timp cât doreşti, vrei, tremuri de frică, poate chiar atât timp cât trăieşti." De fapt, nu suntem liberi atât timp cât interiorul nostru nu este liber, şi este dominat de temeri, instincte, dorinţe deşarte! Sau altfel spus: "Cel care este stăpânul lui însuşi este mai mare decât cel care stăpâneşte lumea" - conform înţelepciunii lui Budda. Dar, câtă muncă, şi ce drum de parcurs, până la a ajunge la acest deziderat!
Şi atunci, cum putem defini noi această noţiune - omul liber? Khalil Gibran ne dă o minunată definiţie metaforică, dar atât de adevărată, în poemul său filosofic "Profetul":

"Veţi fi liberi în adevăr nu doar când zilele vă vor fi fără de griji, iar nopţile fără dorinţe ori fără chinuri,
Ci mai degrabă, când aceste lucruri vă vor cuprinde viaţa,
şi când vă veţi ridica deasupra lor goi şi fără de piedici."


Genul de libertate la care ne trimite el - şi pe care o simţim atât de autentică! - este acea libertate interioară, la care ne trimit şi toate marile învăţături spirituale ale omenirii. Sclavul Epictet, deoarece a trăit şi a gândit la modul just, indiferent de condiţiile exterioare - care nu i-au întunecat "aurul" interior - a fost cel mai liber om al timpului său! Înţelepciunea sa era atât de profundă şi autentică, încât aristocraţii îşi trimiteau copiii pentru a fi educaţi de el.
Socrate, Thomas Morus, sfinţii din toate timpurile - care au ales întotdeauna ceea ce era just, conform legilor divine, şi indiferent de condiţiile exterioare - au fost cei mai liberi oameni ai timpurilor lor. Iisus Hristos - ca Dumnezeu şi om în acelaşi timp - a fost însuşi exemplul libertăţii absolute. E însuşi şi-a ales soarta, cunoscând toate consecinţele - pentru Sine şi umanitate. În acest sens, găsim şi în Noul Testament o minunată definiţie a libertăţii:

"Căci robul care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al Domnului." (I Corinteni 7.22)

"Domnul este Duh, şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Corinteni, 3.17)

Ce ar putea însemna aceste cuvinte? Unde este Duhul Domnului - adică, acel om care a primit energia harului, numai acela este un om liber - care poate alege, şi acţiona, dincolo de determinările externe, sau chiar interne. Şi pentru aceasta, trebuie o întreagă muncă de transformare interioară, urmând poruncile evanghelice! De aceea sunt atât de puţini oameni care fac alegeri corecte, şi în concluzie - atât de puţini oameni fericiţi! Dealtfel, acest gen de oameni se simte de la distanţă: radiază lumină, bunătate, armonie. În cele mai grele condiţii, ei nu îşi pierd seninătatea! În cele mai dificile situaţii, ei aleg întotdeauna just.
Vorbim oare de un ideal? Desigur, e un ideal de atins! Însă, aceşti oameni chiar există, chiar dacă numai câţiva într-o generaţie. Numai câţiva oameni dintr-o generaţie sunt cu adevărat liberi! Restul, ne aflăm pe diferite "trepte" ale procesului de eliberare. Şi, vom găsi atâta fericire, câtă libertate putem obţine.
Cred că ar mai fi multe de spus pe această temă (începând cu acea libertate de alegere a scânteilor divine care am fost, de a deveni fiinţe încarnate, şi a trece prin toate experienţele umanităţii - despre care am discutat cu un valoros prieten), însă, prefer să mă opresc aici, şi să las tuturor posibilitatea de a-şi înţelege şi defini propria libertate.

Şi...las aici încă o definiţie a libertăţii, dată tot de Khalil Gibran - şi atât de apropiată de cea evanghelică! Poate unii dintre noi înţeleg mai bine aşa...

"În iubirea desăvârşită aflăm libertatea Eului nostru." (Khalil Gibran)


Linkuri similare:

http://childagain.wordpress.com/2009/01/22/despre-raportul-libertate-necesitate/

http://iscrestnow.blogspot.com/2008/11/despre-viata-libertate-si-don-miguel.html

http://iscrestnow.blogspot.com/2008/11/din-nou-despre-libertate.html

6 comments:

  1. Intelepte vorbe, din pacate foarte putini oameni sunt liberi, pentru ca desi nu suntem robii nimanui, cata vreme pacatul e in noi, vom fi robiti si vom cadea din pricina lanturilor cu care ne leaga patimile noastre. Dorintele noastre, de multe ori desarte, sunt alte legaturi care ne fac nefericiti.

    “Mantuirea este libertate – libertate fata de tirania egoismului, libertate fata de robia fricii si a mortii. Mantuirea in Hristos este eliberarea de mine insumi pentru a redeveni persoana care m-a facut Dumnezeu.”

    ReplyDelete
  2. la Multi Ani suflet de femeie inteleapta !

    ReplyDelete
  3. Carmen, citatul tău este foarte sugestiv - el spune chiar totul! Cred că ai rezumat foarte bine textul meu, într-o singură frază.

    Mulţumesc pentru trecere, şi pentru înţelepciune!

    ReplyDelete
  4. Brânduşa, la mulţi ani şi ţie, suflet romantic şi luminos! Înţelepciunea o acumulăm fiecare câte puţin, conform alcătuirii noastre.

    Te sărut, şi să petreci frumos!

    ReplyDelete
  5. Iubirea aduce cu sine libertate.Un articol interesant....Din pacate iubirea este atat de rara.Acesta este motivul pentru care oamenii sunt atat de reci unii cu altii, sunt atat de distanti.Exista discriminare, exista razboaie.Iata motivul pentru care libertatea nu exista.Ea este atat de rara....Felicitari pentru material.LA MULTI ANI!:)

    ReplyDelete
  6. E vorba, desigur, de iubirea evanghelică, de acea iubire universală necondiţionată. Numai ea aduce libertate, pentru că există şi genuri de iubiri care mai mult înlănţuie...
    Mulţumesc pentru aprecieri, Cristian, eşti generos, dar eu ştiu că ar mai fi multe de spus!

    Şi, încă o dată, să ai o primăvară aşa cum o doreşti!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...