Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, March 13, 2010

Despre sincronicităţi

Ca urmare a discuţiei cu un valoros prieten, am hotărât să adun laolaltă frânturile de informaţii şi cunoaşteri despre acest subiect, realizând un tablou, cât de cât, complet. Desigur, nu sunt o cunoscătoare absolută, ci doar un om care a învăţat şi înţeles unele lucruri din propria experienţă. Aşadar, e posibil ca alţii să aibă şi alte puncte de vedere! De fapt, toţi cei care au înţeles, sau au trăit, câte ceva despre acest subiect, sunt invitaţi să îşi spună părerea!
Pentru început, ar trebui, desigur, să dăm o definiţie acestui termen: sincronicitate. Nu o ştiu exact pe cea din dicţionar, dar după mine, sincronicitatea, în sens esoteric-spiritual ar fi un fel de "rezonanţă" între fenomene, lucruri sau persoane aparent diferite, dar rezultând în final un efect benefic - urcarea unei trepte spirituale, îndeplinirea unei misiuni, rezolvarea unei probleme, înţelegerea modului de acţiune a Divinităţii în vieţile noastre, etc.
Poate nici chiar termenul "rezonanţă" nu este foarte potrivit, dar eu nu am găsit altul mai bun pentru a descrie legătura invizibilă, dar totuşi perceptibilă, dintre oameni, locuri, evenimente, ş.a.

Iată aici şi o altă explicaţie, găsită de mine pe un blog, şi care pare a fi interpretarea definiţiei date de Jung:

"Termenul de sincronicitate (sin = cu, cronos = timp) a fost ales de Jung pentru a desemna aparitia simultana a legaturii dintre elemente, prin sens dar fara cauza unica. Ceea ce leaga nu se poate ordona decât în sânul unui misterios univers cauzal, atemporal, care aduce iluminarea spontan. Stiinta nu prea întelege aceste fenomene iar mintea rationala le neaga. Din pacate, la omul modern dezvoltarea gândirii rationale s-a facut în detrimentul celei intuitive, iar Eul, instanta unificatoare, a devenit din ce în ce mai mult un element al dezbinarii, blocându-ne accesul catre starea de sincronicitate."

Pentru a înţelege mai bine despre ce este vorba, voi spune că nişte fenomene aparent banale şi arhicunoscute - coincidenţele - fac parte şi ele din aria sincronicităţii. Unii ar spune că acestea sunt fenomene întâmplătoare, dar dacă privim atent în vieţile noastre, ne vom da seama că nu e chiar astfel. Chiar şi faptul că, de exemplu, noi ne gândeam să mergem să cumpărăm ceva, iar pe scara blocului îl întâlnim pe nu ştiu care vecin antipatic care mergea şi el tot acolo, nu e chiar pură întâmplare! Poate Ghizii noştri spirituali au vrut să ne spună că nevoile noastre nu sunt atât de diferite de ale lui, şi că nu trebuie să ne considerăm cu mult mai buni decât el! Sau, că până şi cu oamenii cei mai antipatici putem găsi puncte comune - fie şi în umanitatea noastră!
De fapt, Einstein spune despre coincidenţe că ar fi "întâmplările în care Dumnezeu vrea să rămână necunoscut". Cred că este cea mai apropiată de adevăr definiţie a sincronicităţii!
Dar, desigur, există şi alte tipuri de sincronicităţi, nebazate pe coincidenţe. Vrem să realizăm ceva, de ani de zile, dar ne lipsesc banii, sau timpul necesar. Şi, dintr-o dată, primim o mărire de salariu, sau o moştenire, iar programul nostru devine mai accesibil. Şi, ca din întâmplare, tot felul de oameni încep să se intereseze de proiectul nostru. Pare că, dintr-un plan superior, ni se crează toate condiţiile pentru a ne realiza proiectul, şi acest lucru are loc prin tot felul de evenimente sincrone.
Sau, trebuie să ajungem undeva, cu orice preţ - de exemplu, la o conferinţă - dar credem că nu vom reuşi la timp. Totuşi, prindem autobuzul, sau trenul, în ultimul moment, iar în el întâlnim chiar persoana pe care trebuia să o audiem!
Desigur, acestea au fost exemple minore, luate din viaţa de zi cu zi. Fenomenul sincronicităţii este mult mai complex, şi cuprinde, în ultimă instanţă, întreaga umanitate. În acest sens, putem spune că şi descoperirea primului principiu al termodinamicii de către Boyle şi Marriot, independent unul de celălalt, reprezintă un exemplu de sincronicitate. Sau, fenomenul poate fi extins chiar la nivelul micro şi macro-cosmosului, teoria fractalilor reprezentând un exemplu sugestiv: "Partea reflectă întregul, şi întregul reflectă partea". Sau, după cum spune "Tabla de smarald" a lui Hermes Trismegistos: "Ceea ce este sus este la fel cu ceea ce este jos, întregind miracolul unităţii". Acestea ar fi exemple de sincronicitate privită drept rezonanţă - după cum am definit-o la început.
Poate că toate aceste explicaţii nu par foarte ştiinţifice, dar totuşi, efectele lor pot fi observate chiar şi în viaţa de zi cu zi. Desigur, dacă ştim să vedem! După cum spune Paulo Coelho: "Trebuie să ştim să urmăm semnele". Acum, nu trebuie să ne transformăm în superstiţioşi care urmăresc fiecare pisică neagră!:) Însă, trebui să ne cultivăm înţelepciunea de a observa semnele adevărate, şi de a le urma, pentru a permite producerea sincronicităţilor necesare. Chiar şi citirea rapidă a unei fraze dintr-o carte, în timp ce avem o problemă în minte, poate constitui răspunsul la problemă, sau măcar o indicaţie. Însă, desigur că nu pentru oricine! Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche, şi să nu mai facem absolut nimic, ci doar să căutăm semne. Trebuie înţeles că semnele (cele adevărate) sunt trimise numai celor care au depăşit un prag al slujirii, şi care sunt capabili să le vadă. Numai în măsura în care depunem o muncă spirituală, şi urmăm poruncile (pentru noi, creştinii - cele evanghelice), primim harul care ne îngăduie să desluşim semnele.

Şi, în încheiere, iată şi o definiţie creştină a sincronicităţii, mai caldă şi optimistă decât cele seci şi "ştiinţifice" de dinainte:

"Dar ştim că Dumnezeu toate lucrurile le lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemaţi după voia Lui." (Romani 8.28)

După părerea mea, e de-ajuns...

4 comments:

  1. Rezonam, in plan subtil, undeva, nu stiu exact, dar gandul a fost transmis intre noi, fire cu care suntem legati de univers.Acum cateva zile scriam un scurt poem despre rezonanta, iar azi ma atinge placut ceea ce gasesc la tine.
    Imbratisari !

    ReplyDelete
  2. Cred, atunci, că rezonanţa a funcţionat!:) Oricum noi suntem, în majoritatea cazurilor, la rezonanţă!

    Te sărut, şi îţi doresc să rezonezi cu Universul!

    ReplyDelete
  3. Sti, cred ca mai bine nu se putea explica in cuvinte ;-)

    Am observat, cu cat ramanem mai mult ancorati in momentul prezent, in iubire, pe drumul nostru. Viata se transforma intr-o sincronicitate de sincronicitati ;-)

    multumesc,
    te imbratisez cu drag!

    ReplyDelete
  4. Aşa este, Eu sunt, când rămânem în iubire, atragem sincronicităţile! De fapt, atunci probabil "curgem laolaltă" cu universul.

    Mulţumesc şi eu pentru înţelegere, şi te îmbrăţişez asemenea!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...