Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, April 24, 2010

Despre Imperiul Dorinţei


O minunată postare aparţinând unui prieten m-a făcut să mă gândesc mai bine la ceea ce înseamnă viaţa, şi ce loc au în ea dorinţele - fie ele îndeplinite, sau nu. Şi, reflectând, mi-am dat seama că este adevărat ceea ce spun religiile despre Om, în general: că este slab, nestatornic, şi se lasă purtat de vântul existenţei ca o frunză de toamnă. Lăsând la o parte orgoliul, şi iluzia voinţei, dacă ne privim cu atenţie vieţile şi conştiinţele, vom observa cu uşurinţă acest lucru!



Imaginea aparţine blogului ADragos Photo

şi am postat-o pentru că mi s-a părut,
cumva, sugestivă pentru tema propusă


Desigur, există excepţii, cel puţin pentru unele perioade de timp: oameni care s-au dedicat Lui, şi urmează o cărare spirituală. Ei au parte de călăuzire, şi se presupune că ar trebui să facă mai puţine greşeli. Însă, există şi aici o parte slabă, care ţine tot de natura omului: liberul-arbitru cu care am fost înzestraţi. Chiar dacă suntem călăuziţi, şi mai primim şi harul uneori, există momente când natura umană iese la iveală - în mod prostesc, sau dramatic - depinde cum vrem să o privim!
Poate că aceste momente ne sunt lăsate pentru smerirea noastră - ca să vedem ce mici şi slabi suntem fără El. Sau, poate ne sunt lăsate pentru conştientizare, ca să vedem mai clar pe ce treaptă ne aflăm. Cert este că ele există, şi atunci simţim din plin că suntem totuşi oameni, şi nu mai mult. Mai mult, putem fi numai cu ajutorul Lui, şi numai dacă urmăm regulile!

Imperiul Dorinţei este acea zonă obscură din noi, în care cei mai mulţi se pierd, şi rătăcesc întreaga lor viaţă. Li se pare atât de familiar, încât nu pot concepe nici un alt teritoriu în afara lui! Mai mult, râd şi îi ironizează pe cei care par a fi stabiliţi în alte zone, inconceptibile pentru ei.
Însă, există şi situaţia inversă: sunt aceia care au depăşit graniţele acestui Imperiu, sau, aşa cred ei. Cea mai mare parte a vieţii lor, sunt străini de el, şi chiar li se pare copilăresc să mai treacă pe acolo - ca şi cum şi-ar pune din nou pantaloni scurţi, şi ar sări pârleazul bunicilor ca să fure mere, ca în copilărie. Însă, această situaţie poate crea o falsă siguranţă, o falsă părere despre sine. Pentru că sunt imuni la 99% dintre tentaţii, ei ajung să creadă că sunt imuni la toate.

Şi, vine şi momentul când acea 1% apare! Incredibil, inconceptibil, e un şoc chiar şi pentru aceşti oameni! Iată că mai există ceva în această lume care mai poate fi dorit! Iată că mai există ceva ceva fără de care simt că lumea nu este întreagă! Partea cea mai rea vine însă atunci când îşi realizează propria nestatornicie şi superficialitate. E posibil să li se propună altceva în schimbul acestei dorinţe: un vis mai vechi, şi care altădată ar fi părut culmea Imperiului Dorinţelor. Însă, nimic nu poate părea acceptabil în locul noii dorinţe, nici măcar cel mai nobil vis din tinereţe! Anii şi dezamăgirile au ros deja conturul viselor vechi, încât acum au ajuns de nerecunoscut - nişte palide fantome ale vieţii.
Şi atunci, ei văd cât sunt de nestatornici, la fel cu toţi ceilalţi! Cât sunt de uşor de clintit de valurile vieţii, chiar dacă ei se credeau nişte stânci! Bine spunea un gânditor: "Cine nu a păcătuit niciodată, înseamnă că nu a întâlnit tentaţia potrivită."

Şi atunci, cum mai putem să îi învinuim pe ceilalţi, care aparţin de drept Imperiului Dorinţei? Deosebirea dintre noi este doar una de formă, şi nu de esenţă. După cum spunea un părinte din Pateric: "Dacă te împărtăşeşti cât de puţin din omul cel vechi, la fel ca ei eşti supus păcatului."

Poate că asta era, de fapt, şi învăţătura! Poate că trebuia să înţelegem asta, înainte de a trece mai departe.
"Războiul nostru e şi crunt, şi greu, şi simplu totodată. [...] Războiul e crâncen, dar numai pentru cei mândri." (Sf. Silvan Athonitul)

7 comments:

  1. "Omul raţional este războit de simţurile trupului său,prin patimile sufletului. IAr simţurile trupului sunt cinci: văzut, auzul, gustul, mirosul şi pipăitul. Prin aceste cinci simţuri căzând ticălosul suflet în cele patru patimi ale sale se face rob. Iar cele patru patimi ale sufletului sunt: slava deşartă, bucuria,mânia şi frica. Dar luptând omul CU SOCOTEALĂ ŞI CU ÎNŢELEPCIUNE le va birui şi stăpâni desăvârşit şi nu va mai fi războit, ci va primi pace în suflet şi va fi încununat de Dumnezeu ca unul ce a biruit. ("Filocalia",Antonie cel Mare)

    ReplyDelete
  2. Foarte bine zice Filocalia! Şi eu am citit o parte din ea, şi mi-a dăruit multă înţelegere. Însă, pentru a aplica sfaturile de acolo - care par atât de simple - trebuie mult har! Altfel, putem rămâne doar la stadiul de încercare.

    Mulţumesc că mi-ai reamintit aceste cuvinte de înţelepciune! O seară minunată îţi doresc!

    ReplyDelete
  3. Tot o parte am citit si eu...Sper ca in acest an sa duc la bun sfarsit buchiseala tuturor volumelor...Filocalia este o colectie minunata, iar cuvantul inaite al parintelui Staniloaie mi-a mers la inima...:). Toate cele bune si tie!

    ReplyDelete
  4. Interesantă postarea şi demn de reţinut conţinutul. Sigur. pentru a aplica sfaturile din Filocalia trebuie har, dar merită efortul de a încerca să înţelegem şi, mai ales, de a aplica ceea ce citim !

    O seară plăcută !

    ReplyDelete
  5. Este foarte adevărat ceea ce spuenţi, d-le Radu! Chiar şi simplul efort de a citi, şi de a încerca să înţelegem, ne schimbă! Aplicarea vine apoi oarecum firesc...cel puţin o vreme! Până ce încep încercările...
    O asemenea carte este un învăţător, şi pe măsură ce înaintăm, apar încercări - "teme" - care încearcă să ne arate în mod practic ceea ce am citit. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu Biblia, şi cu oricare mare carte a umanităţii. Doar că, trebui să ştim să vedem încercările!

    Mulţumesc de trecere, şi o seară bună şi dv.!

    ReplyDelete
  6. Materialul postat de tine este superb.Multumesc! Finalul articolului este extraodinar:"Războiul nostru e şi crunt, şi greu, şi simplu totodată. [...] Războiul e crâncen, dar numai pentru cei mândri." (Sf. Silvan Athonitul)
    Da, egoul inseamnă un război continuu faţă de noi înşine şi faţă de ceilalţi.Când Sf.Silvan spune că războiul nostru e şi crunt, şi greu şi simplu totdată are mare dreptate.Suntem un amalgam de stări.Orice decizie ne influenţează viaţa.Depinde de fiecare dintre noi ce alegem...Pupici!:)

    ReplyDelete
  7. Mulţumesc, Cristian, părerea ta contează! Frazele acelea mi s-au părut şi mie minunate, şi foarte sugestive. Poate că, de multe ori, am simţit şi eu aşa...
    Partea cu deciziile e cea mai grea, într-adevăr! Chiar şi după ce alegem, încă ne mai întrebăm dacă am ales bine.:) Sau, dacă a ales ego-ul, sau Sinele...

    Multă fericire şi ţie! Şi relaxare de 1 şi 2 mai!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...