Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, May 23, 2010

Despre binecuvântări

Uneori, primim atât de multe de la viaţă, dar nu realizăm la timp! Pur şi simplu, nu înţelegem că orice dar, pentru a se manifesta, are nevoie de o "perioadă de latenţă", şi în momentul acela de aparent gol, plângem, şi ne revoltăm, şi ne considerăm nedreptăţiţi. Chiar dacă acest ciclu se petrece de mai multe ori în viaţă, rar înţelegem să acceptăm, data următoare, acel moment de gol. De fapt, atunci ne credem părăsiţi, şi credem că nu vom mai avea niciodată ceea ce avem nevoie. Substratul este, deci, lipsa de credinţă. "Puţin credincioşilor, de ce v-aţi îndoit?" a întrebat Iisus în barcă.
Toţi suntem puţin credincioşi la un moment dat - poate, pentru înfrângerea trufiei noastre. Pentru a ne vedea aşa cum suntem: mici şi slabi. Deşi am primit atât de multe în trecut, deşi ştim că minunile există...Dar noi, ca nişte copii mari, avem nevoie de minuni tot timpul! Distrugerea lumii noastre magice ar fi o nenorocire pe care nu am putea-o îndura. Poate tocmai de aceea, Dumnezeu nu ne dă de îndurat, unora dintre noi, mai multe decât unor copii mari. Ne ocroteşte lumea noastră magică, până vom putea creşte îndeajuns. "Dumnezeu îi apără pe copii, pe beţivi şi pe nebuni." Poate dintre nebuni fac parte şi visătorii, şi idealiştii. De fapt, e sigur!:)
Şi poate, într-o altă viaţă, sau în alt moment, vom fi şi noi în stare să ne dăm întreaga măsură, să facem ceva cu adevărat măreţ, sau măcar folositor cu totul. Poate de aceea suntem ocrotiţi acum. Dar, măcar să fim copii ascultători, şi să ne cunoaştem limitele! Să nu ne închipuim lucruri prea mari despre noi pentru că suntem ocrotiţi. Să ne gândim că, dacă nu ar fi aşa, curând ne-am frânge. Noi nu avem încă tăria sfinţilor şi a mucenicilor. Nu în exterior, ci în interior nu o avem! Cel mai mare duşman al ucenicilor începători este duhul disperării, şi acela ne poate cuprinde lesne. În ciuda minunilor... Sf. Serafim de Sarov a dobândit bucuria fără de schimbare de-abia după ani mulţi de asceză, şi încercări. Cât de departe suntem noi, cei lumeşti!

Până atunci, e bine să ne numărăm binecuvântările, şi să mulţumim pentru toate. Chiar şi cerul senin dintr-o duminică frumoasă poate fi una dintre ele. Sau, oamenii minunaţi pe care ni-i trimite El, obţinerea unui lucru folositor şi mult dorit, etc.

"Orice om fericit e un om care-L poartă pe Dumnezeu în sine." (Paulo Coleho)

Fie să ajungem şi noi aşa!

10 comments:

  1. Doar in timp multi dintre noi, acesti putin credinciosi, ne dam seama de rostul existentei si a trairii noastre...odata stiut acest lucru, cele ce urmeaza sunt mai pe-nteles, un pic mai simple...toate intamplarile ce se succed ar trebui sa aibe o explicatie in simturi si trairi, nu obligatoriu in cuvinte...e ca si cum am invata cum sa ne retragem din calea focului sau cum sa sarim in bratele adevaratei bucurii...Cand cineva multumeste Domnului pentru toate cate cunoaste in viata, cu siguranta stie si cum sa le foloseasca...Nimic nu ni se da sau ni se ia degeaba, ci pentru a face ceva pentru noi si ceilalti...cam asta e incercarea...
    Imbratisarile mele, Florina!

    ReplyDelete
  2. Dragă Erys, în câteva cuvinte, ai spus tot! Aşa este, nimic nu ni se dă degeaba, dar până să înţelegem că trebuie să merităm lucrul dorit, mai trece un timp! Sau, pur şi simplu, că există o perioadă "de gestaţie", necesară oricărui lucru pentru a veni în viaţa noastră.

    "Toate întâmplările trebuie să aibă o explicaţie în simţuri şi trăiri" - extraordinar ai spus! Uneori, simţim ceea ce se întâmplă, şi ceea ce se va întâmpla, cu mult înainte...Poate, simţim şi semnificaţia, dacă suntem norocoşi. Dar, ajungem să mulţumim abia atunci când conştientizăm totul deplin, când toate piesele ajung la locul lor. Aşa suntem noi, oamenii, dependenţi de logică.:)

    Mulţumesc pentru cuvintele pline de miez, şi pentru că ai înţeles atât de bine ceea ce am vrut să spun! Te sărut, şi sărbători cu bine!

    ReplyDelete
  3. Ce material frumos."Despre binecuvântări"....Inima mea s-a bucurat tare când am citit această postare. Suntem minunaţi, iar Dumnezeu ne-a dăruit atât de multe.Suntem comorile lui Dumnezeu. Ce vrem mai mult? Exteriorul ne oferă plăceri lumeşti efemere.Doar în interior există odihnă, pace, înţelepciune. Superb ce a spus Paulo Coleho. Nu am citit nicio carte de-a lui, însă ştiu că este un om spiritual.Pupici!:)

    ReplyDelete
  4. În interior există întreaga lume, pe care noi o aducem la fiinţă prin gândurile şi acţiunile noastre!
    Paulo Coelho este un discipol spiritual, lucru pe care îl dovedesc toate cărţile lui. Are şi el limitări şi greşeli, însă pe ansamblu, emană senzaţia unui spirit care şi-a depăşit limitările, măcar pe termen scurt. Îţi recomand să începi cu "Alchimistul" - cartea sa de căpătâi, apoi, poţi citi oricare carte a lui, pentru că toate sunt pline de mesaje, şi de înţelepciune.

    Mulţumesc pentru cuvintele bune, şi îţi doresc să te bucuri de fiecare binecuvântare!

    ReplyDelete
  5. Viaţa pe care o trăim, cu bune şi cu rele, este principala binecuvântare primită de la divinitate şi se cuvine să o trăim frumos, în respect faţă de credinţă şi faţă de Ce-L ce ne-a oferit-o !
    Sigur, poţi fi un om fericit primindu-l pe Dumnezeu în suflet, este o fericire ce nu poate fi descrisă exact în cuvinte, o simţi ca o emanaţie a subconştientului....
    Nu toţi percepem adevărata fericire o dată cu "găzduirea" lui Dumnezeu în inimile noastre. Putem însă să experimentăm în orice moment al vieţii BUCURIA de a fi alături de persoana iubită, să ne bucurăm de fiecare răsărit de soare, de cântecul păsărilor, de susurul izvoarelor, de glasurile cristaline ale copiilor.De cele mai multe ori, bucuria este mult mai la îndemînă decât fericirea, nu spun o noutate ! Chestiune de percepţie şi de interpretare...

    O seară plăcută !

    ReplyDelete
  6. Aţi făcut foarte bine diferenţa subtilă dintre bucurie şi fericire, d-le Radu! Am putea spune că bucuria este un fel de "fericire parţială", sau "fericire de o clipă". Starea de fericire implică în mod necesar liniştea şi stabilitatea. Este acea "fericire care nu se clatină" a sfinţilor.
    Totuşi, eu cred că şi bucuria conţine o mică parte de divinitate - întrucât este, aşa cum am spus, o fericire de moment. Bucuria adusă de prezenţa celor dragi, a naturii, a artei sunt momente în care îl simţim pe Dumnezeu aproape, prin acei intermediari. Eliphas Levy spunea că atunci când suntem iubiţi suntem "plenipotenţiarii lui Dumnezeu pe lângă o fiinţă"; şi la fel, fiinţa respectivă pentru noi.

    Mulţumesc pentru vizită, şi frumoasele cuvinte! O seară bună şi dv.!

    ReplyDelete
  7. Ce frumos scrii, mi-au dat lacrimile !!!
    Inauntrul meu preaplin de bucurie si tacere.
    Am citit totul pe muzica de ingeri.

    Pentru tine si ingerul ce te indeamna sa fii Tu, ai pe blogul meu melodia si drumul catre un om, ce cred eu, are minte dibace, ochi culegator, suflet pur...ca si tine, draga mea !

    ReplyDelete
  8. Dragă Brânduşa, mă bucur că ai rezonat cu mine, ca de obicei! Ştiu că tu eşti un suflet sensibil, cum nu se mai găsesc azi!
    Postarea aceasta a fost prilejuită de un eveniment care pentru alţii poate părea banal, dar pentru mine, a reprezentat obţinerea unui lucru mult dorit, şi necesar. Orice lucru poate fi o binecuvântare, la timpul potrivit!

    Voi veni imediat pe blogul tău, ştiu că tu ai numai lucruri frumoase pentru mine! Te sărut!

    ReplyDelete
  9. Pe blogul; meu te asteapta un mic semn sincer de apreciere. Multumesc!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...