Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, July 11, 2010

Despre talent versus moralitate


Aceste două noţiuni nu ar trebui să fie antagoniste, s-ar putea spune - şi pe bună dreptate! Dimpotrivă, talentul - în măsura în care este un dar - sau un "har" - ar trebui să fie marca unei fiinţe superioare din toate punctele de vedere. Şi totuşi...de multe ori, "darul" acoperă "harul", sau îl nimiceşte! Adică, talentul devine un motiv de orgoliu, şi de îndepărtare de Sursa adevăratului har. Câţi oameni talentaţi - chiar geniali - există, însă, din punct de vedere uman şi moral sunt inferiori unor ţărani simpli, cu "frică de Dumnezeu"! În acest caz, talentul nu mai contribuie, din păcate, la ridicarea omului, oricât ar fi el de strălucit.


Ca să exemplific, nu voi vorbi despre marii savanţi care au contribuit la crearea bombei nucleare, sau despre mai ştiu eu ce alte nume mari, cu aere de genii - ci voi aminti despre un film văzut foarte recent la televizor, şi care mi s-a părut extraordinar prin modul simplu şi direct de a expune problema. Era vorba despre o echipă de fotbal a unui liceu american, şi despre relaţia sa cu echipa feminină de majorete. La un moment dat, doi fotbalişti extrem de valoroşi încep să hărţuiască sexual majoretele, şi în special pe una dintre ele, care va deveni eroina principală a filmului. Specific că este vorba despre un caz real, în care doar numele au fost schimbate.
Fata depune plângere iniţial la antrenor, care pare să o asculte, dar nu face decât să îi avertizeze sumar pe băieţi. Ceea ce conta pentru el era ca jucătorii valoroşi să participe la meciul decisiv, şi pentru acest scop, nici un mijloc nu era nepotrivit!
Apoi, fata le spune părinţilor - mama fiind psihologa liceului respectiv. Aceasta merge la directoare, şi se pare că totul va avea un sfârşit favorabil. Se pare numai...pentru că directoarea primeşte un telefon important tocmai de la guvernatorul comitatului, în care i se cere imperios ca jucătorii respectivi să participe la joc, şi să nu aibă de suferit. Trebuie specificat că tatăl unuia dintre ei era un mare avocat, ataşat Primăriei. Apoi, începe partea oarecum "suprarealistă" a filmului, în care victima este umilită şi ridiculizată, sugerându-i-se că minte, şi că ar trebui să retragă plângerea.
Dar, fata se "încăpăţânează" să continue, şi mama ei la fel! Ele nu pot concepe o societate în care adevărul este doar o marfă de schimb. Mama merge la o avocată, care începe un proces în toată regula. Pe parcurs, procesul este "asezonat" cu mărturii false, cu încercări de mituire pentru tăcere, şi cu un atac asupra restaurantului tatălui fetei. În cele din urmă, totuşi, adevărul învinge - cu ajutorul celorlalte prietene majorete, pe care ea le convinge să depună mărturie.

Care este morala? Pe lângă cea evidentă - şi anume că în societatea noastră, pentru a impune un adevăr, trebuie să învingi mai întâi interesele de grup - există şi o alta, mai voalată, însă la fel de importantă. După cum spuneam, filmul este expresia clară a faptului că omul contemporan a ajuns să preţuiască excesiv talentul, în dauna moralităţii. Cei doi jucători erau valoroşi, şi puteau aduce victoria echipei, şi aceasta era tot ceea ce conta. Ce fel de oameni erau ei, sau puteau deveni, şi care era impactul lor asupra societăţii, nu interesa pe nimeni. Deasemenea, nu interesa pe nimeni adevărul unei majorete obscure. Majoritatea erau chiar uimiţi de ce a mers ea până la capăt, refuzând suma oferită pentru înţelegere. Mama sa a clarificat acest aspect, spunând - aproximativ: " Ei trebuie să înţeleagă că au greşit, şi că nu pot scăpa nepdepsiţi. Voi continua până când cineva - aceasta însemnând una dintre persoanele sau instituţiile însărcinate cu protecţia cetăţenilor - va spune că au greşit." Şi, mai departe, o frază care mi-a plăcut mult: "Şcoala nu ar trebui să înveţe doar noţiuni "tehnice", ci să se preocupe şi ce fel de oameni vor deveni aceşti copii: cât de cinstiţi, valoroşi, demni."

În încheiere, voi mai aminti un aspect, menţionat şi de maestrul Aivanhov în cărţile sale: trebuie să fim atenţi ce modele îşi aleg copiii noştri. Influenţaţi de "cultura" televizorului şi internetului, ei sunt tentaţi să îşi aleagă oameni de talent: vedete de cinema, sportivi, luptători. Ei văd şi admiră talentul, dar nu ştiu să discearnă, şi acceptă "modelul" cu totul, în toate laturile sale. Astfel, dacă un sportiv înjră, sau consumă droguri, vor tinde să creadă că acest lucru e normal pentru un om de talent , sau chiar de dorit. Dacă un star de cinema aleargă după toate femeile întâlnite, vor accepta această atitudine ca pe o "extensie" a talentului său. Dacă un anumit erou de film, sau desen animat, îşi bate măr toţi inamicii, vor crede că acesta e lucrul cel mai indicat într-un conflict, şi altă cale nu există.
Iată, deci, importanţa "modelului" în vieţile noastre, şi ale copiilor noştri! Să ne amintim ce modele minunate avea Steinhardt, menţionate într-un capitol din "Dăruind vei dobândi" (intitulat "Admiraţiile mele") : sfinţi, chiar oameni simpli, sau eroi din cărţi - ex. episcopul din "Mizerabilii" de Hugo, care i-a schimbat viaţa ocnaşului Jean Valjean. Modele care hrăneau sufletul, generând o veritabilă elevare! Cu alte cuvinte...arată-mi pe cine admiri, ca să îţi spun cine/ce vei deveni!

Şi, iată şi sfatul maestrului Aivanhov în legătură cu aceasta:

"Luaţi izvorul ca model, deveniţi asemănător lui, faceţi să izbucnească viaţa, iubirea, şi veţi fi mereu protejaţi, oricare ar fi proastele influenţe, iar criticile şi răutăţile nu le veţi simţi. Nici măcar nu veţi simţi că încearcă să vă facă rău, căci tot ceea ce ar putea să vi se întâmple rău, veţi putea îndepărta, aşa cum face izvorul." (Omraam Mihhael Aivanhov)

2 comments:

  1. Cele doua notiuni se pot intrepatrunde pentru a se ajuta reciproc sa infloreasca sau se pot intrepatrunde pentru a se ofili. Interesant este daca merg paralel cui i se poate atribui evolutia sau involutia uneia sau a celeilalte...?
    O zi minunata iti doresc

    ReplyDelete
  2. Este foarte adevărat că talentul poate coexista cu moralitatea, şi atunci e vorba de un om deplin. Aceştia sunt foarte rari...
    Atunci când, însă, una dintre laturi "involuează", cauzele sunt diverse. În general, cea care "involuează" este moralitatea - pentru că e foarte greu să rezişti tentaţiei orgoliului, atunci când lumea pare să îţi fie la picioare. Ideal ar fi să existe o bază spirituală solidă, astfel încât toate lucrurile vieţii să îşi ocupe locul lor bine definit. Atunci când aceasta nu prea există, talentul dezvoltă doar "umanul" din om, lăsând la o parte divinul - şi astfel, omul respectiv merge spre degradare, deşi în exterior pare să aibă totul. De multe ori, chiar şi talentul păleşte, după un timp, în asemenea cazuri...

    Desigur, eu am vorbit de cazuri extreme! În general, există oameni talentaţi, dar cu mici defecte în alte arii - ca noi toţi, dealtfel! Voiam doar să trag "semnalul de alarmă": nu preţuiţi doar talentul, ci vedeţi întâi întregul unui om! Desigur, nu pentru a-l desfiinţa, ci pentru a găsi un echilibru.

    Din păcate, noi - ţara întreagă - am auzit recent de un caz în care talentul nu a fost de-ajuns. Acolo nu a fost vorba de lipsa moralităţii, ci de lipsa unei baze spirituale solide - a unei "ancorări" în lume şi în viaţă. Dar, aici ar fi multe de spus, şi totuşi prefer să tac!

    Mulţumesc pentru vizită, şi pentru că m-ai "provocat" la vorbă!:) O seară frumoasă, ţie şi familiei tale!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...