Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Wednesday, August 11, 2010

Întrebare esenţială

Se ştie că Mântuitorul l-a iertat pe Iuda. Şi totuşi, nu l-a mai reprimit printre ucenici. O întrebare interesantă care se poate pune este: oare, dacă acesta nu şi-ar fi luat viaţa, l-ar fi reprimit totuşi, în cele din urmă?
Şi, dacă l-ar fi reprimit, cum ar fi făcut-o? Ar fi trebuit să îşi dovedească pocăinţa prin fapte, un timp mai îndelumgat, sau l-ar fi tratat de la început ca pe un apostol ce fusese/era - în sensul pildei întoarcerii fiului risipitor?
De fapt, cred că întrebarea este valabilă doar în limitatul nostru sistem uman. Hristos ar fi ştiut desigur, exact şi de îndată, care era valoarea pocăinţei lui, şi s-ar fi purtat după ceea ce ar fi văzut în sufletul lui, chiar dacă exteriorul n-ar fi spus mare lucru. Dar noi, păcătoşii, puşi într-o situaţie similară, cu greu am putea aprecia la modul corect o asemenea situaţie. Ar trebui mult har, şi tot am putea greşi, chiar şi aşa! Pentru că umanul din noi tulbură mereu apele...

Dar, întrebarea rămâne valabilă, şi posibilă punte pentru discuţii.

10 comments:

  1. Şi cum să nu-l primească Mântuitorul în braţele Sale dacă este IUBIRE? Iisus este iubire iar acolo unde este iubire totul este posibil. Maestrul ştia că Iuda era inconştient.Fiinţa umană din inconştienţă loveşte în ceilalţi. Aşa şi Iuda...El a crezut că face un lucru bun...Este posibil ca atunci când vrei sa faci un bine, de fapt să faci mai mult rău. Iisus îl iubeşte în continuare...Este imposibil să nu facă acest lucru!Iubirea aduce cu sine iertarea....Sunt convins că Iuda a primit o lecţie de viaţă şi acum a înţeles mesajul Mântuitorului....Pupici!:)

    ReplyDelete
  2. Foarte adevărat ai spus ce ai spus, Cristian! Cam aşa gândeam şi eu...Spuneam, în altă parte, că am citit "Evanghelia după Iuda", şi m-a impresionat.El spune exact ceea ce ai spus şi tu mai sus: a crezut că face un bine, că Îl va determina pe Iisus să lupte pentru o Împărăţie pământească. Sau măcar, că alţii se vor răscula în numele Lui!
    Desigur că Iisus îl iubeşte, pentru că El este însăşi Iubirea. De aceea, pentru El este nespus de uşor să ierte, şi să schimbe suflete. Noi, cei mici, putem doar încerca să facem la fel, chiar dacă nu simţim chiar la fel! Şi, cu timpul, poate vom semăna mai mult cu El...

    Mulţumesc pentru comnetariul atât de inspirat! O zi minunată să ai!

    ReplyDelete
  3. Buna !

    Sigur ca Iisus iarta orice ptr.ca El este iubirea si iertarea.
    Nu El ne-a spus sa iertam de cate 70 de ori cate 7 ?
    Nu am citit Evanghelia dupa Iuda ,dar daca intentia lui Iuda nu a fost sa-l vanda pe Iisus pentru niste galbeni,atunci chiar nu este vinovat.Daca intentia lui a fost buna, dar a iesit ceva rau, inseamna ca nu este vina lui, este mana destinului.
    Iisus stia ce are de facut pe pamant si si-a ales cu grija apostolii, ptr. stia ce sarcina au fiecare de indeplinit
    Si noi avem intentii bune, dar cateodata nu iese cum ne dorim.Si poate regretam si noi ptr. ce am facut , dar nu mai putem schimba nimic daca evenimentul s-a produs. Nu ?

    Iti doresc o zi minunata, minunata, minunat
    pa !pa!

    ReplyDelete
  4. aryyana, mie mi-a luat foarte mult timp sa inteleg acest fel de iertare! Tradarea imi apare drept cel mai odios lucru, mai cumplit chiar si decat uciderea. De fapt, este o ucidere spirituala!
    Dar, atunci cand obiectul trădării este un Om cu totul deosebit, care nu simte in felul mărunt omenesc durerea trădării, ci înţelege mecanismele care l-au adus acolo pe trădător, totul se schimbă! Desigur că El ar fi iertat! El ar fi văzut intenţiile din sufletul lui. Dacă e adevărat ce spune Evanghelia după Iuda, el a trădat doar ca să Îl determine pe Iisus să ia o atitudine. Banii nu aveau mare valoare pentru el.
    Desigur, nu putem şti noi întregul adevăr! Dar, tocmai de aceea, nu trebuie să judecăm!

    Desigur, şi noi putem face rău, din bune intenţii. Însă, secretul este să cerem părerea lui Dumnezeu, prin rugăciune, înainte de orice lucru important am întreprinde.

    Mă bucur că ai trecut pe aici, dragă aryyana! Ca de obicei, părerile tale ne mai luminează puţin! Te îmbrăţişez!

    ReplyDelete
  5. A ierta este mai usor decat a uita...
    Drumurile se mai intersecteaza dar nu trebuie sa mearga impreuna pana la final.
    O zi minunata iti doresc

    ReplyDelete
  6. Cuvintele tale, Cristi, îmi amintesc de un citat din "Arta conversaţiei" a Ilenei Vulpescu:
    "Oamenii fac o confuzie: iau acceptarea drept iertare. Iertarea nu schimbă, şi nu şterge faptele."
    Deşi este o autoare laică, îi apreciez mult înteligenţa şi intuiţia! Un singur adagio aş mai avea la citatul ei: nu putem schimba faptele, dar putem schimba ceea ce simţim în legătură cu ele. Pentru început, ar fi mult mai uşor dacă am uita, după cum spui. Dacă am putea uita, iertarea ar veni foarte uşor! Însă, tocmai asta nu se poate...
    Şi, tocmai de aceea, un merit şi o realizare mai mare este atunci când faptele nu ne mai produc resentimente. Nu putem uita, dar nu ne mai doare...De fapt, nici nu este meritul nostru, ci tot al harului de Sus!

    Bine ai spus şi acea afirmaţie despre drumuri. Numai Cel de Sus poate şti când şi cum drumurile se pot intersecta. Principalul este să se intersecteze în linişte...:)

    Mulţumesc pentru idei, care m-au determinat să mă gândesc mai departe! O seară minunată şi ţie!

    ReplyDelete
  7. Draga Florina eu cred ca nu este asa de simplu de raspuns la intrebarea asta."Dar vai de omul acela prin care este vandut Fiul Omului",noua ne cam place sa facem speculatii si sa ne jucam intre Nu si Da.Daca l-ar mai fi primit printre ucenici ? Atunci cand era intrupat si avea si fire de om nu cred ca l-ar mai fi primit,iar dupa inaltare eu cred ca toti suntem ucenicii Lui.

    ReplyDelete
  8. Florina eu judec la nivelul meu de acuma,sunt ancorata in tot felul de lucruri,sunt legata material,sunt legata de patimi.Da, Iisus l-ar fi iertat daca isi cerea iertare.

    ReplyDelete
  9. Maria, şi eu m-am gândit mult la problema asta, şi înţeleg că ai sentimente contradictorii! Şi, m-am gândit, nu din dorinţa de a specula, ci pentru că voiam cu adevărat să înţeleg. Comportamentul lui Iisus ar trebui să fie un model pentru noi toţi. Chiar dacă e cumplit de greu să fim ca El, sau măcar, să ne comportăm ca El! Oare noi, într-o situaţie asemănătoare, am putea face şi simţi ca El? Aceasta era adevărata întrebare.
    Şi totuşi, eu cred, ca şi prietenii mei, că l-ar fi iertat şi reprimit înapoi. Desigur, Iuda, fiind totuşi un apostol, s-ar fi comportat exemplar după aceea. Şi desigur că, în primul rând, şi-ar fi cerut iertare.

    Dar noi, păcătoşii, avem de-a face cu oameni care nu sunt apostoli, şi comportamentul lor e departe de a fi exemplar! Chiar şi după ce au greşit, şi au fost iertaţi... Şi atunci, "misiunea" noastră e mai grea! Cu atât mai mult, cu cât nici noi nu suntem Iisus!
    Ei, dar harul ne mai poate ajuta să salvăm puţin situaţia! Totuşi, nu permanent...

    Tot ceea ce implică sufletul uman este complicat şi uneori înşelător, şi de aceea, întrebările simple nu sunt chiar simple!:)

    Mulţumesc pentru implicare, Maria, şi pentru că eşti un om cu adevărat preocupat de ceea ce e bine!

    ReplyDelete
  10. Florina multumesc pentru gazduire si iti multumesc ca mi-ai raspuns.Da asa este Iisus l-ar fi primit inapoi pe Iuda(Iuda in final si-a dat seama ce a facut),mutumesc Florina si cu ajutorul tau am mai facut un mic pas inainte.Da, daca ne raportam la ce se intampla acuma este foarte greu de raspuns la o intrebare ca asta.

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...