Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, September 5, 2010

Despre alegeri şi lumile pe care le creem

O foarte interesantă şi documentată postare de pe un blog prieten mi-a readus în vedere problema alegerilor. Deşi această temă m-a preocupat, şi am mai abordat-o şi pe alt blog, se pare că nu s-a spus încă totul.
 După cum spuneam în altă parte, alegerile au loc în anumite puncte spaţio-temporale, un fel 
de noduri - pe care eu le-am numit, simplu, răscruci. Şi asta întrucât aceste "noduri" permit mai multe bifurcaţii sau linii temporale - după spusele prietenului susmenţionat. Aceasta nu înseamnă numai că avem mai multe posibilităţi - aşa cum ne spune evidenţa - ci şi că fiecare linie duce undeva. Adică, acele drumuri există fiecare la modul absolut - şi pot fi vizualizate de către Conştiinţa divină. Pentru noi, ele există doar la modul relativ, sau potenţial - adică, ştim doar că există, dar nu le putem vedea. În afară de una singură: şi anume, linia pe care o alegem să ne fie prezent.
De ce se întâmplă acest lucru? Poate, întrucât conştiinţa umană este limitată. Pentru noi, timpul curge liniar. Cel puţin, pentru majoritatea! Dar, există puţini oameni: sfinţi, clarvăzători, iniţiaţi, etc. ce pot vedea simultan multitudinea probabilităţilor. Pentru ei, timpul este un fluviu, şi ceea ce numim "trecut", "prezent", "viitor" sunt doar probabilităţi care coexistă. Adică, ei văd atât ceea ce s-a petrecut, cât şi ceea ce se va - sau s-ar putea - petrece. Singura problemă este că, uneori, ei nu pot distinge realul existent de realul probabil - tocmai pentru că văd totul ca pe un "prezent continuu".
Tocmai despre acest "real probabil" aş vrea să mai spun câteva cuvinte. Mulţi filosofi, şi chiar fizicieni, sunt de acord că el există nu doar la nivel "probabil", ci există ca atare! Doar că noi nu îl putem percepe, aşa cum am spus. Este vorba despre teoria aşa-numitelor "universuri paralele". În acest sens, fiecare alegere a noastră, fiecare linie temporală despre care vorbeam, duce la, sau crează, un univers în care se manifestă alte probabilităţi. Adică, există, de exemplu, un "eu" al nostru care a ales într-un anume fel, şi viaţa sa s-a înscris pe o anumită traiectorie. Şi, există şi un "eu" care a ales altfel, viaţa sa devenind cu totul diferită.
Desigur, nu numai noi - persoana noastră - contribuim la crearea acestor universuri! Fiecare om aduce o vibraţie, sau o amprentă. La nivel mai general, şi deciziile oamenilor politici pot crea un "univers" sau altul. Şi alegerile noastre se înscriu în acest cadru general, determinat de alegerile tuturor celor din jur.

Desigur, când prezentăm astfel situaţia, pare să reiasă un fel de haos de universuri, care se schimbă permanent, determinat de deciziile tuturor conştiinţelor care le compun. Cu adevărat, nimic nu e sigur, totul curge! Totuşi, chiar şi aceste universuri au o stabilitate a lor, nu apar şi dispar în fiecare clipă. De unde putem şti noi aceasta? Desigur, prin referire la singurul univers care ne este accesibil: prezentul nostru actual. Aceleaşi reguli funcţionează pe ansamblul întregii Creaţii - după cum spune Tabla de Smarald.
Dar, dacă acceptăm această - să îi zicem ipoteză - a stabilităţii universurilor multiple, care ar fi acel element care le-ar menţine stabilitatea? În mod sigur, nu este vorba despre deciziile şi gândirea umană, care sunt schimbătoare, aşa cum am spus. Trebuie să fie ceva mai mult! Şi acest "mai mult" este, desigur, Conştiinţa divină. Divinitatea are grijă ca aceste universuri să existe aşa cum au fost "proiectate" în momentul alegerii, sau "nodului".
La nivel personal, chiar am simţit că nu mi se permitea să îmi mai schimb universul, o dată ce l-am ales! Cu alte cuvinte, nu am putut, nu mi s-a dat ocazia, oricât am încercat, să revin asupra anumitor decizii. Am ales acest univers, şi el trebuia să continue aşa! Poate că un alt eu al meu, care a ales diferit, trăieşte într-un alt univers, în care lucrurile s-au petrecut altfel.
Desigur însă că, prin gândire şi simţire, putem să ne îmbunătăţim nelimitat universul pe care l-am ales. La un punct extrem, dacă reuşim să ne creştem suficient vibraţia - atingând sfinţenia, sau o anume iniţiere - am putea chiar ieşi din "liniar", şi să percepem timpul ca pe un fluviu, aşa cum am spus. Atunci, teoretic poate că ar fi posibil să ne alegem orice univers dorim, cu începere în orice punct temporal. Adică, mai simplu vorbind, să ne întoarcem în timp, şi să alegem altfel. Problema este dacă ne-am mai dori aceasta! Un atare nivel de vibraţie implică, în primul rând, o iubire imensă pentru umanitate, şi renunţarea la dorinţele noastre personale, pentru a servi ceilalţi oameni. Iubirea lui Hristos...

Poate că lucrurile pe care le-am spus pot părea multora fantastice, sau pură speculaţie. Este vorba, desigur, de personalităţile bazate strict pe logică, pe raţiune. Nu e nimic rău în a fi raţional; ba chiar, e foarte bine! Singura problemă este că raţiunea umană este limitată. Şi toate marile descoperiri ale umanităţii nu au apărut iniţial pe cale raţională, ci printr-o scânteie de intuiţie, sau inspiraţie - adică, de iraţional. Inspiraţia, sau intuiţia, înseamnă aducerea unui element cu totul nou, care uneori pare chiar a contrazice afirmaţiile logicii. De-abia după un timp, se descoperă că şi acest element are baze logice, care pot fi demonstrate. Dar o logică superioară!
Marele terapeut Lazarev numea inspiraţia un "scurtcircuit" al raţiunii. Adică, primirea unei informaţii dintr-o arie ce transcende raţiunea, mai "directă", sau care "scurtează" drumul de la Sursă la conştient, fără a mai trece prin raţiune.
Mă refer, desigur, la acei filosofi şi fizicieni ce au postulat existenţa universurilor paralele!

Şi mi se pare potrivit să închei prin câteva fraze care, după părerea mea, spun totul:

"Există mai multe lucruri, în cer şi pe pământ, decât poate concepe filosofia ta, Horatio."(W.Shakespeare)

"Esenţialul este invizibil pentru ochi". (A. de saint-Exupery)

"Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul, şi nu descifrează nici viaţa."( C. Brâncuşi)


Linkuri ajutătoare: http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_M#Universurile_paralele

http://www.orator.ro/almanah/moartea-si-universurile-paralele/

http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=774

http://www.cronicaromana.ro/index.php?art=91755


http://iscrestnow.blogspot.com/2008/12/evantai-de-probabilitati.html

6 comments:

  1. Foarte interesant și foarte frumos spus. La aceeași concluzie, în mod parțial, am ajuns și eu.

    Numai bine.

    ReplyDelete
  2. Deosebit articolul, te pune pe ginduri.

    ReplyDelete
  3. Draga Florina si eu cred ca ni se ofera posibilitatea alegerii.Am intuit acest lucru.Tu le numesti rascruci,eu le numesc intersectii.Dar eu vedeam toate astea pe acest plan.Eu cred ca suntem obigati de nivelul nostru sa ajungem aici,pe acest plan unde ni se ofera posibilitatea alegerii.Parintele Teofil Paraianu spunea ca nu exista iad si rai, noi singuri vom mergem acolo unde ne este locul,vom ocupa locul pe care-l meritam.De ce n-ar fi si cu nasterea la fel ?

    ReplyDelete
  4. Andrei, am văzut ca avem păreri asemănătoare! De fapt, articolul meu vine doar ca o completare la al tău.
    Numai bine şi ţie pe drumul tău!

    ReplyDelete
  5. Ioane, mulţumesc pentru vizită, şi pentru părerea generoasă! Numai lipsa timpului liber mă împiedică să vizitez mai des pagina ta.
    O seară bună!

    ReplyDelete
  6. Înţelept om părintele, Maria! Şi eu cred la fel despre rai şi iad, şi pe această temă am avut mari controverse cu acel gen de oameni "puritani" despre care spuneai. Pentru ei, orice iese din "litera" cărţii este erezie!
    Desigur că şi naşterea noastră e o alegere - în măsura în care avem mai multă, sau mai puţină apropiere de Dumnezeu.Adică, spiritele mai evoluate au o mai mare libertate de a-şi alege părinţii, locul naşterii şi chiar o parte din destin. Ceilalţi, trebuie doar să accepte voia divină.
    Însă, ceea ce ne-am ales devine misiune! Nu putem renunţa uşor pe motiv că noi am ales. Ar fi multe de spus, dar deja am ieşit din subiect:)

    Mulţumesc pentru prezenţă şi deschidere, şi numai bine!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...