Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, September 26, 2010

Despre restructurări

Tema de astăzi poate părea banală, dar pentru noi, oamenii de toate zilele, e destul de importantă. Toţi am trecut cândva, sau trecem, prin restructurări. Personale, sociale, profesionale, etc.
De fapt, care ar fi definiţia termenului "restructurare"? Lăsând la o parte dicţionarul, şi urmând strict compoziţia cuvântului, vedem că el se compune din două părţi: "re" şi "structurare". Adică, într-un fel, o creare din nou! Cuvântul spune că, în anumite momente, noi simţim nevoia unei "re-creeeri", sau măcar "re-organizări".

Imaginea apartine site-ului http://www.ccib.ro/afacerea/Stire-1348-.htm
Desi tema este schimbarea climatica, mi s-a părut destul de sugestivă pentru schimbările în sine

Desigur, foarte puţini ne restructurăm atât de profund încât să ne schimbăm din temelii! Există doar anumite momente de graţie, sau puncte de cotitură, despre care am mai vorbit, în care au loc astfel de "întoarceri cu 180 grade" ale vieţii noastre. Când ele sunt în sens bun, putem spune că am urcat o treaptă spirituală, sau am lepădat nişte "haine" vechi.
De cele mai multe ori, însă, avem doar "reevaluări" şi "reorganizări", interne sau externe, sau ambele. Şi ele sunt la fel de necesare! Uneori, aceste reorganizări reprezintă doar punctul final al unui lung proces, desfăşurat chiar şi pe parcursul unor ani. Ele sunt un fel de "momente de curăţenie generală". Ceea ce este vechi şi nefolositor se duce - oricât ar fi valorat cândva - pentru a lăsa loc noului.
Şi maestrul Aivanhov spunea undeva că trebuie să renunţăm la vechii învăţători care nu ne mai folosesc. La fel, în "Bhagavad-Gita", Arjuna este îndemnat de către Krishna să pornească un război împotriva unor fraţi şi învăţători ai săi. Pare crud şi lipsit de sens, dar esenţa spirituală este alta - tocmai această "reînnoire" de care spuneam. De fapt, acolo este vorba despre ceva mai mult: el trebuie să se lupte cu aspectele naturii sale inferioare, şi cu vechile cutume, care l-au "învăţat" sau determinat până atunci, şi să înceapă să îşi asculte Sinele divin - sau Învăţătorul interior. Aici este vorba despre un moment de cotitură major al vieţii cuiva - acel punct în care omul poate deveni un "erou interior", prin învingerea naturii sale inferioare.
Iisus a punctat şi El acest aspect, atunci când se referă la "omul nou". Trebuie să ne "dezbrăcăm" de "omul vechi", pentru a deveni "oameni noi"- în sensul lepădării de păcat şi al iubirii evanghelice. Dar El ne acordă şi un ajutor în acest sens: harul divin primit prin botez, şi mai departe, în orice moment al vieţii în care ne rugăm cu credinţă. În Romani, 12, Pavel ne spune şi el: "Să nu vă potriviţi veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, pentru a înţelege voia Domnului, ce este bun, plăcut şi desăvârşit." (Romani 12. 2)

Desigur, aceste minunate îndemnuri se referă la transformări totale, la acele "creeri din nou" despre care vorbeam. Însă, există şi momente în care pot avea loc transformări mai mici, dar tot necesare. De exemplu, anumite lucruri sau situaţii care ne plăceau, le vedem altfel acum. Anumite dorinţe ale noastre, deodată ne apar drept iluzorii şi nenecesare. Anumiţi oameni pe care i-am admirat ne apar drept simpli oameni. Sau, pur şi simplu, realizăm că avem alte necesităţi, şi alte sisteme de valori. Putem spune că noi "ne-am schimbat", dar de fapt, este vorba despre o restructurare, sau chiar o evoluţie. A renunţa la vechile dorinţe iluzorii, a le vedea efemerul, constituie o evoluţie. Şi, în acelaşi timp, putem înţelege că ni se potrivesc alte lucruri, alte situaţii, alte persoane. Nu înseamnă că "le întoarcem spatele" celor vechi, e pur şi simplu rezultatul unui lung proces de formare - aşa cum spuneam.
De fapt, imobilismul, refuzul schimbării, constituie adevăratul rău. "Pe cine stă nemişcat, valurile vieţii îl lovesc mai crâncen", spunea un autor japonez. Sau, altfel spus, în camera în care nu se mai face niciodată ordine şi curăţenie, se depun praful şi pânzele de păianjeni, şi lucrurile împietresc pe locurile lor, apoi putrezesc singure.

Ar mai fi multe de spus, dar mai bine să le gândească fiecare, pentru situaţia lui particulară. Fiindcă schimbările, restructurările, au o altă formă pentru fiecare. Şi, în încheiere, să ascultăm doi înţelepţi, care vorbesc atât de frumos despre schimbare, sau "curăţenia periodică":

"Fericirea este eliberarea de orice lucru care ne face nefericiţi" (Vernon Howard)

"Toate cărările duc oriunde, de aceea este important să alegem cărarea care are inimă." (Carlos Castaneda)

4 comments:

  1. Da asa este.Eu personal la asta lucrez acuma.Nu este usor,fiecare are viteza lui.Si mai este ceva de multe ori pentru a face o schimbare avem nevoie de o reparatie,de o vindecare iar asta poate sa dureze ani multi asa cum ai spus si tu.

    ReplyDelete
  2. Ai înţeles foarte bine, Maria! Tocmai această vindecare este cea care condiţionează schimbarea. Mă refer la o schimbare durabilă! La urma-urmei, vindecarea condiţionează şi iertarea: de sine şi a celorlalţi. Numai când suferinţa încetează, şi ajungem la linişte, putem şi ierta, şi face toate schimbările necesare.

    Mulţumesc de trecere, Maria, şi îţi doresc un drum în lumină!

    ReplyDelete
  3. Foarte interesant post si mai ales adecvat la vremurile agitate in care traim si in care schimbarea devine o conditie a supravietuirii. Daca nu vrem sau nu putem sa ne schimbam pentru a evolua si a ne implini menirea, iata ca suntem impinsi de la spate. Da, calea cea mai sigura e "cararea care are inima".
    O zi buna, plina de Dumnezeu!

    ReplyDelete
  4. Desigur, Carmen, acesată cărare ne este indicată şi de Evanghelii, atunci când ni se spune că "mai mare decât toate poruncile este dragostea"!
    Schimbarea este benefică din timp în timp, în orice vremuri s-ar petrece, pentru că este o condiţie a evoluţiei.

    Mulţumesc pentru vizită, şi pentru minunata urare!
    Te îmbrăţişez!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...