Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, October 3, 2010

Despre Gandhi, părintele Galeriu şi creştinismul de astăzi


Deşi astăzi nu intenţionam să mai scriu, o postare de pe un blog pe care îl respect (dar nu îl redau aici ca să nu isc polemici), m-a făcut să ies din rezervă. Şi, nu în sensul bun, din păcate! Este vorba despre nişte cuvinte ale părintelui Galeriu referitoare la Gandhi. Domnia-sa îl considera drept un om care a primit harul creştin, deşi nefiind creştin. Chiar şi moartea sa o vedea asemănătoare cu a unui martir creştin.

Imaginea aparţine http://descopera.org 

Ei bine, aceste cuvinte i-au părut autorului postării greşite! Părintele Galeriu greşea, în concepţia sa, întrucât nu trebuie să admirăm prea tare un necreştin. Dealtfel, din viaţa şi învăţăturile lui Gandhi, pare să reiasă mai mult ideea ecumenismului, după părerea autorului postării.
Acum, nu vreau să ating acest subiect incendiar al ecumenismului! Fiecare să îşi facă propria părere, după mintea şi inima sa. Dar, nu pot să nu mă opresc, cu uluire, asupra părerii d-sale despre cuvintele părintelui Galeriu - dealtfel, un mare creştin ortodox! Părintele greşeşte întrucât vede universalitatea iubirii şi învăţăturilor lui Gandhi - care, dealtfel, ştia multe şi despre Iisus, pe care îl respecta. Greşeşte atunci când îl aseamănă cu un martir!
În acest sens, putem crede că Dumnezeu îi pune pe creştini şi pe necreştini în două şiruri distincte, indiferent ce ar face şi crede ei. Iar pe cei care admiră un necreştin, îi scoate din primul şir, şi îi aşază undeva la mijloc, până le vine mintea la cap!
Situaţia se aseamănă, cumva, cu aceea existentă la venirea lui Iisus. "Cine eşti tu, care înveţi altfel?" îi strigau rabinii. "Noi avem Legea lui Moise, şi poruncile. " Aceşti oameni, care aveau Legea, erau gata să ucidă cu pietre femeia adulteră, şi să o umilească pe cea samarineancă. Ei îi vdeau drept necuraţi şi pierduţi pe vameşi şi desfrânate. Iisus, întrucât aducea alte învăţături, a fost considerat drept duşman, şi de asemenea, au voit să Îl ucidă şi pe El.
"Voi treieraţi grâul, şi opriţi neghina", le spunea Iisus. "Vă numiţi pe voi fii ai lui Avraam, dar Dumnezeu, dacă voieşte, şi din pietrele acestea poate să ridice fii ai lui Avraam." Şi mai departe:
"Mama mea şi fraţii Mei sunt cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl împlinesc." (Luca 8.21)
Câţi, oare, în zilele noastre, mai ascultă Cuvântul lui Dumnezeu? Si mai ales, câţi creştini?
Dar de fapt, care este acest cuvânt? După cum spune Hristos undeva: "Iubirea e împlinirea legii." Toate poruncile se reduc, deci, la una singură...
A avut Gandhi iubirea? Viaţa şi învăţăturile sale vorbesc singure. Chiar şi moartea sa! Atunci, ar putea fi şi el considerat un "frate al lui Iisus", după cuvintele Mântuitorului. Părintele Galeriu a văzut acest lucru, dincolo de dogme. Dovadă că avea cu adevărat harul!

Acum, după mai bine de 2000 de ani de la venirea Mântuitorului, vedem cu tristeţe că învăţăturile sale s-au transformat într-o nouă "colecţie de legi şi ritualuri". Adică, exact ceea ce El a voit să nu se întâmple! Puţini îşi mai aduc aminte că El a venit ca un rebel, ca un inovator. Învăţăturile sale se reduceau, de fapt, la una singură: iubirea evanghelică, având drept corolar libertatea - pentru că numai un suflet liber poate iubi cu adevărat. "Acolo unde nu mai e grec, nici barbar, ci toate şi întru toţi Hristos."
Cred că pe drept cuvânt spune Gandhi: “Îmi place Hristosul vostru. Nu-mi plac creștinii voștri. Creștinii voștri sunt atât de diferiți de Hristosul vostru.”

Dar părintele Galeriu era evreu de origine, spunea iarăşi cineva pe acel blog, şi chiar împărtăşea masoni! Îşi mai aminteşte oare cineva că şi Iisus era evreu? Iar Pavel a fost un iudeu convins, care a făcut mult rău creştinilor înainte de convertire. Sutaşul Corneliu era roman, ş.a.m.d.
Ceea ce a fost, sau este cineva la origine, nu mai importă după ce Îl primeşte pe Iisus în viaţa sa ! Atunci se petrece o "naştere din nou".
Iar faptul - probabil - că împărtăşea şi masoni - era doar o aplicaţie a cuvintelor Mântuitorului: "Iubeşte-i pe vrăjmaşii tăi". Aceleaşi cuvinte care, după părerea părintelui, au dat un nou curs vieţii lui Gandhi! Dar, ca să înţelegem mai bine despre ce este vorba, iată aceste păreri ale d-sale:

Intre cele doua razboaie mondiale s-au petrecut atatea revolutii, precum stiti: incepand din Rusia, apoi in Italia, in Portugalia, in Germania, in Spania, si la noi, si in Turcia… Dar dintre cei care au condus revolutiile, unul singur L-a descoperit pe Mantuitorul; si nu era din Europa crestina, ci din Asia – Gandhi. El singur, cand a citit aceste cuvinte ale Mantuitorului: “Iubiti pe vrajmasii vostri!”, s-a simtit iluminat. Iluminat! El, care era sufletul luminat al poporului indian (pe atunci colonie, sub stapanire straina). Si, cand l-a intrebat cineva cum, cu ce argumente a condus el eliberarea poporului sau, revolutia, cu vreo invatatura calauzitoare din cartile lor vedice? Nu, a raspuns el. “Cand am citit cuvintele lui Iisus: «Iubiti pe vrajmasii vostri!», deodata mi-am spus: Asta imi trebuie. Trebuie sa dovedesc vrajmasilor mei, si tuturor, ca-i iubim”. Si toata revolutia lui a dus-o cu Noul Testament in san, si cand ajungea in mijlocul celor care-l ascultau, din tren cobora putin pe scara vagonului, multimile ii sorbeau vorbele de pe buze, si el scotea Noul Testament si le citea Predica de pe Munte a Mantuitorului, apasand mai ales asupra acestor cuvinte: “Iubiti pe vrajmasii vostri!”.

Atunci mi-am zis: Doamne, acesti conducatori de revolutii din Europa, acesti dictatori erau botezati, erau crestini; si au facut sa curga atata sange, au ucis atatia semeni ai lor! Iar indianul Gandhi, cand a intalnit cuvantul Tau, cu ce flacara a luminii Tale si a iubirii lui a trait! El insusi, in final, asa s-a si savarsit din viata – martir. Caci a fost martirizat (noi, cei batrani, stim), in 1948.
Închei aici, lăsându-le drept temă de meditaţie, pentru creştini şi necreştini. Cine vrea să îl creadă pe părinte, e foarte bine, iar cine nu, e tot alegerea sa! Dumnezeu ne-a dăruit marele dar al libertăţii, după cum spuneam. El nu impune cu forţa legile Sale, doar oamenii au născocit aceste absurdităţi. După cum spune un mistic : "Oamenii drepţi iau justiţia atât de în serios, încât dacă Dumnezeu nu ar fi drept, nu ar da doi bani pe Dânsul". (Meister Eckhardt)
Linkuri utile: http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-19-dupa-rusalii/predica-pe-munte-iubirea-vrajmasilor-96932.html

http://thetime-carmendohanici.blogspot.com/2010/10/platosa-credintei.html

11 comments:

  1. ...tot ei, bietii oameni, au inventat tot felul de limitari...si inventeaza in continuare. Separarea de Dumnezeu si unul de altul e cauza tututror disfunctiilor. Multi cred ca in asta consta puterea, forta...mi se pare gresit, nu exista separare...
    Te imbratisez!

    ReplyDelete
  2. Felicitări, Florina! Ştiu despre ce blog vorbeşti dar eu nu îl respect. Nu-l respect pentru că asta este doar una dintre multele însemnări din care se vede clar micimea sufletului şi fanatismul-care nu mi se pare deloc din convingere, mai degrabă îmi miroase a luptă pentru os.

    Nu i-am dat nici eu numele şi nu din teamă de a isca polemici ci pentru că nu vreau să-i fac trafic şi, mai ales, nu vreau să îşi găsească noi adepţi prin mine. Oamenii sunt ca nişte oi, unii total lipsiţi de discernământ, m-am convins de asta.

    ReplyDelete
  3. Intelepte vorbele Parintelui Galeriu care oglindesc esenta crestinismului, ce topeste toate diferentele (inchipuite) dintre oameni in focul iubirii de aproapele si de Dumnezeu. E clar ca efectul cuvintelor din "Evanghelia iubirii" a fost transformator si foarte vizibil pentru Gandhi, ca si in cazul altor persoane (ex: Sf. Augustin etc.). Ar fi fost bine sa duca “toata revolutia lui cu Noul Testament in san”, dar sincer, eu nu cred asta. Cred mai degraba ca pronia cereasca lucreaza asupra tuturor si ca Dumnezeu vrea sa aduca pe toti oamenii la cunoasterea adevarului. Gandhi a fost hindus si in timpul studiilor din Anglia a facut cunostinta si cu alte religii: crestinismul si chiar mahomedanismul. Avea o misiune de indeplinit (desi pe atunci nu era constient de ea) si la momentul oportun samanta din “Predica de pe munte” a incoltit si a dat roade. Gandhi a avut o sclipire de geniu cand a sesizat potentialul indemnului crestin al ”iubirii vrajmasului”, pe care l-a integrat in cultura hindusa, inovand miscarea pacifista (Satyagraha).

    Cuvintele lui Gandhi: “Imi place Hristosul vostru. Nu-mi plac crestinii vostri. Crestinii vostri sunt atat de diferiti de Hristosul vostru”, ar trebui sa ne dea mult de gandit si sa ne trezeasca din adormirea noastra spirituala: a celor care am primit lumina si ori o ascundem ori nu stim ce sa facem cu ea. Sau si mai rau, ne falim ca suntem crestini, dar faptele noastre arata contrariul.

    Ti-as recomanda sa afisezi trimiterea catre acest citat, pentru ca cititorii sa fie convinsi ca aceste cuvinte apartin Parintelui Galeriu. Eu am cautat si am gasit acest link:
    http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-19-dupa-rusalii/predica-pe-munte-iubirea-vrajmasilor-96932.html

    La cat mai multe postari interesante!

    ReplyDelete
  4. Erys, în câteva cuvinte, ai spus totul! Cei care inventează limitări sunt în separare - sau mai bine-zis, se simt în separare - şi gândirea lor reflectă doar gratiile coliviei. Dacă vreodată vor avea curajul să deschidă uşs coliviei, vor vedea că nu există separare, şi că ei-înşişi o ţineau închisă!

    Mulţumesc pentru înţelegere, şi te îmbrăţişez şi eu!

    ReplyDelete
  5. Asel, chiar dacă pe undeva sunt de acord cu tine - în privinţa fanatismului - eu totuşi respect acel blog, şi acea persoană. Este un om care a trecut printr-un fel de iad, şi l-a depăşit, devenind un om nou. Creştinismul ortodox a săvârşit această transformare, şi de aceea, acel om a devenit puţin fanatic în privinţa tuturor dogmelor şi cutumelor acestei căi. Este uşor să te prinzi prea tare de un braţ întins să te salveze, cu riscul de a rămâne împietrit acolo!
    Totuşi, eu îi respect credinţa, şi rectitudinea, în ciuda exagerărilor ca aceea de mai sus. Cred că este un om care chiar s-ar lăsa martirizat, decât să accepte un lucru contrar învăţăturilor creştine ortodoxe. În zilele noastre, e o calitate rară!

    Cât despre lupta ideologică şi de alt gen dintre marii creştini, e un lucru trist! Pe undeva, în Noul Testament scrie - aproximativ - că "nu suntem ai lui Pavel, Chefa sau ai cui ne-a botezat, ci toţi suntem ai lui Hristos." Poate când toţi creştinii vor înţelege acest lucru, va veni din nou Epoca de Aur...dar, mai avem până acolo!

    Te sărut, şi mulţumesc că m-ai sprijinit în această "revolutie", chiar dacă părerile noastre nu sunt 100% identice!

    ReplyDelete
  6. Carmen, îmi place foarte mult cum ai explicat atitudinea lui Gandhi (ca şi pe blogul tău)! Ai înţeles atât de bine - ca şi părintele, pe de altă parte - ceea ce s-a petrecut cu el!
    Aşa este, fiecare om în lume are o misiune, şi Dumnezeu îl aduce treptat spre îndeplinirea ei. Uneori, până să ajungă la esenţă, el trebuie să cunoască tot felul de învăţături şi culturi - poate, pentru a putea vedea atât diferenţele, cât şi asemănările. Sau, mai ales, pentru a găsi un limbaj comun cu toţi oamenii, aparţinând unor popoare şi culturi diferite.
    Pentru Gandhi, porunca iubirii vrăjmaşilor s-a constituit într-un fel de sinteză a învăţăturilor sale. El a înţeles că este calea cea mai universală, şi uşor de înţeles de către toţi oamenii. Totuşi, eu cred şi simt că el a avut şi iubirea, care l-a ajutat să rămână drept până la sfârşit. Nu era doar o învăţătură mentală...Învăţăturile minţii nu îţi dau forţa să rămâi neclintit chiar şi în faţa morţii! Percepţia mea este că Dumnezeu l-a ajutat, l-a susţinut, trimiţându-i har, ca şi creştinilor. Aşa cum l-a susţinut pe sutaşul Corneliu, pe femeia samarineancă, şi pe toţi cei "dintre neamuri" care I-au ascultat cuvântul şi l-au îndeplinit. Cred că şi părintele Galeriu a vrut să spună ceva asemănător!

    Cuvintele lui Gandhi despre creştini trebuie să ne dea de gândit, din păcate, pentru că sunt atât de adevărate! Între acei dictatori creştini botezaţi, şi care au comis atrocităţi, şi creştinii "căldicei" din zilele noastre, care îşi aduc aminte de Dumnezeu doar duminicile şi de sărbători, mai rămâne doar un mic grup de creştini adevăraţi. Uneori, aceştia nici nu se găsesc printre capii Bisericii (fără să vreau să judec), ci mai mult printre cei umili şi lipsiţi - "sarea pământului".

    Mulţumesc şi pentru link, este extrem de complet! Îl voi afişa la bibliografie.

    Muţumesc pentru tot, şi îţi doresc şi ţie să aduci lumina cât mai multor oameni diferiţi!

    ReplyDelete
  7. Mă iartă că-ţi spun dar, în cazul acesta, el este într-un şi mai mare pericol pentru că a trecut dintr-o extremă în alta. Sufletul lui tot schilod a rămas dacă nu acceptă că şi cei care nu sunt creştini ortodocşi sunt tot oameni şi printre ei se pot găsi mulţi foarte frumoşi pe dinăuntru.

    A spune şi a crede că orice nu este de provenienţă creştin ortodoxă aparţine de satana sau de antichrist relevă că are o problemă de percepţie foarte gravă care poate să ia oricând amploare. Mai ales că datorită patimii cu care îşi susţine argumentele are foarte mulţi adepţi. A te lăsa martirizat aiurea, fără nici o bază reală, nu mi se pare deloc ok. Religia este doar o poartă de accedere spirituală care trebuie transcensă, nicidecum una de care să te loveşti cu capul fără nici o şansă de a trece dincolo. Of...

    ReplyDelete
  8. Indiferent ca vorbim despre Gandhi, Buddha, Mahomed, Iisus,Krishnamurti,Jean Klein - fiecare si-au adus contributia la trezirea noastra.Nu conteaza ce a facut fiecare...Daca in inima lor exista iubire, compasiune, iertare.....Ce conteaza? Ne pierdem in cuvinte, explicatii, contradictii....Daca un maestru a vorbit din inima si inima ne-a fost miscata, cu siguranta ca ADEVARUL din inima noastra a reactionat asa.Sa ne ascultam inima.Este tot ce conteaza!O zi minunata Florina.:)

    ReplyDelete
  9. Poate ai dreptate, intr-un fel, asel, dar nu in întregime! E adevărat că extremele nu aduc nici un bine. Şi, poate că acest om a trecut dintr-o extremă în alta fără prea mult discernământ. Dar, dorinţa lui de a vedea binele întrupat în oameni e sinceră. El crede sincer că singura cale bună şi permisă este cea dogmatică ortodoxă. Îi zic "dogmatică", pentru că şi eu sunt ortodoxă, dar am păstrat o deschidere.
    De fapt, problema se reduce la cele două "facţiuni " care apar inevitabil în sânul religiilor mari: conservatorii - uneori reacţionari; şi liberalii, sau moderniştii. Ele se văd clar şi la musulmani (şi ce întuneric şi moarte aduce gruparea conservatoare musulmană!), şi la evrei, şi - mai ales - la creştini.
    Nu spun că gruparea conservatoare nu are valoarea ei! Ea se străduie să păstreze neîntinată calea respectivă, aşa cum a fost dată de fondatorul ei. Dar din păcate, cu timpul, "duhul" se pierde, şi rămâne mai mult "litera". Şi, cele mai mari sacrificii se fac pentru păstrarea acestei "litere" - care uneori, nici nu se mai potriveşte veacului respectiv!
    Moderniştii au şi ei partea lor bună, şi mai puţin bună. Partea bună constă în deschidere, în "simţirea suflului veacului", a "duhului" învăţăturii - dincolo de literă. Şi, desigur, acceptarea părţilor bune din toate celelalte religii! Partea mai puţin bună apare atunci când această deschidere se transformă în dispersare, pierderea vechilor învăţături, fără a asimila pe deplin nici altele noi. Dar acest lucru se întâmplă mai mult celor superficiali, care oricum nu pun mare preţ pe religie.

    Da, religia este doar o poartă de accedere, aşa cum bine ai spus! Doar că, pentru unii, această poartă se transformă într-o deschizătură îngustă, prin care nu mai încap nici măcar ei. Iar pentru alţii, se lărgeşte până se transformă, fie într-un orizont, fie într-o masă amorfă!

    Mulţumesc că m-ai făcut să mă gândesc departe!
    Te sărut!

    ReplyDelete
  10. Cristian, ca de obicei, ai înţeles esenţialul: contează ceea ce este în inimă. Acolo se uită Dumnezeu !
    Totuşi, aş avea o mică adăugire: unii dintre cei enumeraţi de tine au fost mari învăţători ai lumii, spirite de lumină din cel mai înalt cer; iar ceilalţi - doar oameni luminaţi, cu o misiune anume. Totuşi, aşa cum ai spus, fiecare dintre ei a venit pe Pământ cu un scop, şi nu suntem noi cei mai în măsură să judecăm vieţile lor.
    Pentru mine, personal, totuşi Iisus are un loc aparte: eu Îl văd deasupra tuturor învăţătorilor, fiind chiar a doua Persoană treimică. Viaţa şi minunile săvârşite de El, ca şi învăţăturile sale simple, dar atât de profunde, sunt superioare tuturor celorlalţi învăţători anteriori sau posteriori. Nu deegeaba El este un model pentru alţi învăţători!
    Totuşi, respect profund, ca şi tine, toate celelalte spirite luminate ale omenirii, şi ştiu că Dumnezeu are un loc aparte în Cerurile Sale pentru fiecare dintre ele.

    Mă bucur că gândeşti la fel în această privinţă!
    Apropos, Pleşu spunea că modul de gândire al îngerilor este sintetic - adică, ei tind spre unirea contrariilor, spre a vedea similarul din toate lucrurile; pe când al oamenilor este analitic: prin logica ce desparte. Cred că idealul este să tindem spre gândirea îngerilor...:)

    Mulţumesc de trecere, şi numai lumină!

    ReplyDelete
  11. Da, din câte îmi spui, în cazul lui nu-i vorba de luptă pentru os ci de fanatism şi atât. Tot rău este, chiar foarte rău dacă stau bine şi mă gândesc, deoarece pericolul planează şi asupra lui, nu numai a celorlalţi, atât adepţi, cât şi oponenţi.
    Nu sunt adepta sincretismului, am conştienţa că n-ar ieşi decât un ghiveci fără nici o noimă dar ideea aceasta îmi dă mai puţini fiori de groază decât cea de fanatism, crede-mă. Mi se face părul măciucă numai când mă gândesc unde poate duce.
    Iar atât timp cât ideea de umanism şi umanitatea însăşi sunt afectate de extremism, atât valorile conservatorismului cât şi cele ale modernismului pe mine nu mă încălzesc cu nimic, ba dimpotrivă: îmi repugnă.

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...