Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, December 12, 2010

Despre ecumenism, din punctul de vedere al unui simplu credincios cu Noul Testament în faţă

Am ezitat îndelung înainte de a scrie această postare, pentru că ştiu că voi răni câţiva prieteni buni, şi voi îndepărta mulţi credincioşi "fervenţi". Sincer, nici eu nu ştiam prea bine care era adevărul în această delicată chestiune - adică, care era adevărul Lui, ce ar vrea El să facem. Dar, m-am rugat aşa cum am ştiut pentru luminare, şi pe undeva, am simţit că în suflet mi-a coborât o pace - ca întotdeauna atunci când se rezolvă ceva în viaţa mea. Toată ziua de astăzi am avut o senzaţie de calm, linişte şi bine, pe care nu au putut-o clinti nici măcar micile frecuşuri zilnice. Şi, deschizând Scripturile, am găsit câteva dintre răspunsurile Lui.

În primul rând, ce ar însemna ecumenismul? Ca să dăm o definiţie generică, am putea spune: "unirea Bisericilor". Dar de fapt, stând şi gândindu-ne mai bine, înţelegem că nu e doar o "unire", ci o transformare profundă în esenţa tuturor Bisericilor, pentru a găsi o nouă cale care să le cuprindă pe toate. Aceasta însemnând, desigur, şi transformarea ritualurilor, sau măcar, simplificarea lor! În felul acesta, ar părea îndreptăţiţi cei care spun că ecumenismul ar fi un fel de "apostazie" - adică de renunţare la credinţa originară. De fapt, nu la credinţă, ci doar la ritualuri! Toată lupta s-ar da pentru, sau contra, păstrării ritualurilor originare ale fiecărei Biserici.
Dar aceste ritualuri au fost bune, şi au funcţionat timp de secole, ar putea replica credincioşii vechi. De ce să le schimbăm? În plus, ele au fost date chiar de către fondatorii Bisericii creştine originare. Cine suntem noi ca să ne credem îndreptăţiţi să le schimbăm? Vorbesc aici doar de cele două Biserici iniţiale: catolică, şi ortodoxă. Bisericile protestante au şi ele ritualurile lor, pe care însă cele două Biserici originare nu le recunosc, aşa cum nu recunosc nici legitimitatea acestor Biserici, care s-au rupt din cele iniţiale.( De ce s-au rupt, este o altă poveste, şi, dacă citim despre viaţa lui Martin Luther, de exemplu, şi în ce mod a ajuns el la "rupere", parcă nu pare chiar atât de "eretic"! Mai eretică apare Biserica catolică din acel timp, cu indulgenţele şi Inchiziţia ei  - cu totul contrare învăţăturilor evenghelice.)

Ca să revenim la problema ritualurilor religioase - în care intră şi Liturghia, şi Sfânta Împărtăşanie, şi celelalte Sfinte Taine ale Bisericii - într-adevăr, nu cred că s-ar putea face o schimbare în bine prin "retuşarea" lor. Dar, e la fel de adevărat şi că niciodată nu vor fi aprobate de toate celelalte "neamuri". Ar fi un naiv cel care ar crede că un hindus, sau un musulman, sau chiar un protestant, ar renunţa de bunăvoie la credinţa lui, ca să adopte ritualuri străine, ale unor biserici deja existente, doar pentru "universalitate".
Şi atunci, care e soluţia? Aceste "neamuri" sunt sortite aprioric pieirii veşnice, sau nu se vor mântui - aşa cum spun creştinii fanatici? De fapt, ei nu spun chiar aşa: spun doar că singura cale de mântuire este cea pe care o urmează ei - cea creştin-ortodoxă, sau catolică. Ceea ce înseamnă cam acelaşi lucru...

Singura idee care se impune spiritelor luminate, şi cu adevărat creştine în esenţa lor, este acea că, totuşi, Dumnezeu va găsi o cale pentru toţi. Şi nu pentru că actualele religii nu ar fi suficient de bune, ci pentru a nu mai exista veşnica ceartă de idei, şi veşnica mândrie spirituală (care e păcatul cel mai greu) că unii ar fi singurii aleşi. Iar dacă acest lucru nu se va putea face prin unirea Bisericilor, se va face altcum - numai El ştie! O cale ar fi apariţia unei noi religii, cu aceleaşi principii ale iubirii universale propovăduite şi de creştinism, însă care să aibă ritualuri mult simplificate, şi accesibile tuturor culturilor. O atare religie ar primi în sânul ei pe toţi cei vrednici şi doritori să asculte de principiile cristice, fără a li se cere însă să se conformeze unor rituri străine de cultura lor.
Desigur, eu am enunţat acest lucru la modul simplist, şi ştiu că sunt multe argumente împotrivă! Argumente, ţipete, afurisenii...Ştiu şi că această nouă religie ar fi privită, de către Bisericile originare, mai mult drept o sectă. Întrucât, ce sunt sectele? Sunt facţiuni care se desprind din Bisericile originare, din nemulţumiri legate de corupţie, îndepărtarea Bisericii de adevărurile originare, exces de "literă", în dauna "spiritului", etc. Luther a avut toate aceste motive, ca să dau un exemplu.
La început, chiar şi creştinismul a fost numit "secta creştină". Rabinii şi învăţătorii de lege nu l-au acceptat niciodată în timpul vieţii Mântuitorului - cu mici excepţii precum Nicodim, Iosif, Natanael. Şi creştinismul a venit ca o "reacţie" la adresa religiei iudaice vechi, încremenită în dogme şi legi, şi care pierduse demult "spiritul". Desigur, el a fost mult mai mult decât o reacţie - a însemnat, de fapt, un nou mod de viaţă şi  trăire spirituală, dăruit de fiul lui Dumnezeu.
Situaţia pare similară acum, când actualul creştinism - fie ortodox, fie catolic - pare că nu mai are "suflu"! Iubirea, mila şi toleranţa universală au fost înlocuite de o multitudine de legi şi ritualuri, care "deosebesc" un creştin, de un ne-creştin. De fapt, şi această încrâncenare împotriva ecumenismului a apărut tot din dorinţa de a apăra ritualurile!

Iată care este "poziţia" Mântuitorului faţă de Biserica sa: "Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân întru iubirea Lui." Ioan 15.10 Şi, care este porunca? "Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul, precum v-am iubit Eu."Ioan 15.12 E oare o poruncă  atât de "exclusivistă", şi care se potriveşte doar creştinilor?
Dar, ca să mergem chiar mai departe, să vedem care este definiţia Bisericii, dată de El: " Căci unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, sunt şi Eu împreună cu ei." ( Matei 18.20) El nu spune nici măcar despre ziduri, despre o clădire anume! Cât despre "primirea neamurilor", sau ecumenismul modern, iată ce spune Pavel în I Efeseni 3-6: "Că prin descoperire mi s-a dat la cunoştinţă această taină, precum v-am scris înainte pe scurt[...] Anume că neamurile sunt moştenitoare (cu iudeii) şi mădulare ale aceluiaşi trup şi împreună părtaşi ai făgăduinţei, în Hristos Iisus, prin Evanghelie."

Aşadar, toţi cei care ar mărturisi credinţa în Hristos, şi ar trăi după preceptele evanghelice, s-ar putea mântui (exemplu - Gandhi, dintr-o postare anterioară), indiferent dacă practică, sau nu, un anume ritual creştin. Mai mult, El trimite harul peste toţi cei credincioşi, peste toţi cei care îi urmează poruncile, fără intermedierea altcuiva: "De aceea, vă fac cunoscut, că precum nimeni, grăind în Duhul lui Dumnezeu, nu zice "anatema fie Iisus" - tot aşa, nimeni nu poate să zică : Domn este Iisus - decât în Duhul Sfânt./Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh/ Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn./ Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi." I Corinteni 3-6

Şi atunci, dacă acceptăm ecumenismul, înseamnă că suntem împotriva Bisericilor originare? Nici acest lucru nu este adevărat! După versetele de mai sus, toţi cei care au Duhul sunt "din casa Domnului", fiecare după felul şi  lucrarea lui. Că există unii slujitori mai puţin vrednici - care iau bani în exces, sau fac alte lucruri de blamat - este adevărat, dar nu este rolul nostru să îi judecăm. Noi trebuie să respectăm toţi slujitorii adevăraţi ai Domnului - fie din Bisericile originare, fie din cea ecumenică ce va fi, pentru că harul nu "se opreşte" doar acolo unde se practică ritualuri, de parcă s-ar pune un stăvilar. Şi, nici nu vine mereu acolo unde se practică ritualuri! Numai Dumnezeu ştie unde trimite harul, de aceea trebuie să fim foarte smeriţi când e vorba de a judeca.
Aş îndrăzni să spun - dar aceasta este doar o părere personală - că Bisericile actuale mai subzistă doar prin harul unor slujitori adevăraţi şi luminaţi. Nu ştim ce va fi când şi aceştia se vor duce...Pentru că un ritual nu va salva o Biserică de unul singur. Şi, mulţumesc lui Dumnezeu că, în viaţa mea, mi-a fost dat să întâlnesc asemenea slujitori - ca să pot înţelege ce a fost odată Biserica, şi ce ar fi trebuit să fie în continuare.

A mai rămas un punct de lămurit, extrem de important: cum, şi prin cine, s-ar putea crea această nouă Biserică? E o taină, desigur, care ne va fi dezvăluită doar la momentul potrivit. Posibil să fie un trimis divin cu  totul deosebit, poate o nouă venire a lui Iisus...Nu ştim încă, şi nici nu pretindem că ştim. Poate că vom şti doar la momentul potrivit. Nu ştim nici măcar dacă va fi în timpul vieţii noastre!
Desigur, vor apărea mulţi falşi profeţi, aşa cum spune Apocalipsa. Iar cine a citit despre proiectul Blue Beam, ştie că posibilitatea de a ne înşela este mare. Numai harul ne poate dezvălui adevărul, şi acesta se obţine doar prin iubire, credinţă, şi respectarea poruncilor.
Iar până atunci, ce să facem? Cred că nu sunt prea multe lucruri de făcut, decât să ne îmbunătăţim pe noi, pe calea lui Hristos. Desigur, fiecare în Biserica de care aparţine, sau pe drumul care i-a fost dăruit, şi care i se potriveşte. Însă, având iubire, respect şi toleranţă faţă de toate celelalte culturi şi religii!

Linkuri utile:


http://sldsjd.wordpress.com/2009/12/05/audio-o-pseudoproblema-de-nicolae-steinhardt/

http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2009/11/28/audiodomnul-a-venit-sa-ne-mantuiasca-si-sa-ne-scandalizeze/

 
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Maxime_Egger_Religia.htm 


http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Maxime_Egger_transformarea.htm

14 comments:

  1. nu ma pricep bine la capitolul acesta, dar imi pare interesant...cineva doreste iarasi control absolut... doar cine ii va convinge pe oameni ca le doreste binele, va orienta fara prea mare greutate ideile acestora...insa cum nici Dumnezeu nu crede pe nimeni pe cuvant...

    ReplyDelete
  2. Te referi la acea "religie universală" despre care se tot vorbeşte? Desigur, e mare pericolul ca să fie deturnată în favoarea celor puternici. Dar, credincioşii adevăraţi, oamenii cu har, vor simţi întotdeauna dacă un lucru e bun, sau nu.
    Eu mă gândeam doar la un fel de creştinism simplificat, redus la esenţă, şi care ar putea fi acceptat de către toate popoarele. Bineînţeles, nu dintr-o dată, şi mai ales, nu forţat!
    Subiectul mă preocupă demult, e chiar un lucru care nu-mi dă pace! Pentru că, la un moment dat, se va impune o alegere. Nu numai pentru mine, pentru noi toţi! Şi, aş vrea să înţeleg că voi alege bine!

    Mă bucur de trecere, te sărut, şi o iarnă ca în poveşti!

    ReplyDelete
  3. Uite că am mai găsit un fragment din Scripturi care spune tot ce trebuie pe această temă. Chiar mă mir că mai există discuţii, aşa de clar e spus!

    "Căci socotim că prin credinţă se va îndrepta omul, fără faptele Legii./ Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor./ Fiindcă este un singur Dumnezeu care va îndrepta din credinţă pe cei tăiaţi împrejur, şi prin credinţă pe cei netăiaţi împrejur." (Romani 3.28-30)
    Dacă înlocuim "tăierea împrejur" cu "practicarea ritualurilor", textul devine clar chiar şi pentru un copil.

    Sau, mai pe scurt: "Ci în orice neam,cel ce se teme de El şi face dreptate, este primit de El." (Fapte 10.35)

    ReplyDelete
  4. In primul rand am putea spune ca ritualurile asa cum sunt ele astazi in cele doua biserici vechi au aparut la sute de ani dupa... Hristos.
    Se poate documenta ca toata ceremonia este inspirata de ceremonia care avea loc la curtea regelui care evident ca nu mergea alaturi de ceilalti crestini sa se intalneasca saptamanal in numele lui Hristos...
    Apoi trebuie spus ca desi fiecare religie este o poarta deschisa spre Dumnezeu unele il ajuta mai mult pe om sa se apropie de Dumnezeu si de desavarsire decat altele.
    O viata de om ar trebui sa fie suficienta pentru a gasi Adevarul, daca oamenii nu il cauta si inteleg gresit rolul si rostul religiei este problema lor.
    Nu e nevoie de nimic exterior ca sa te conectezi la Dumnezeu sau la Iisus sau la oricare entitate spirituala. Avem totul in interiorul nostru. Ceilalti oameni religiosi trebuie doar sa auda mesajul lui Hristos si sa il inteleaga.
    Ai aratat foarte bine ca biserica lui Hristos este una subtila, interioara si cea exterioara trebuie sa fie doar o exteriorizare a acesteia.
    Bisericile actuale rezista inca deoarece sunt o marturie si Dumnezeu se foloseste de ele. Cum spune Pavel in Filipeni 1, 18. "Ce ne pasa? Oricum, fie de ochii lumii, fie din toata inima, Hristos este propovaduit. Eu ma bucur de lucrul acesta si ma voi bucura."
    A doua venire a lui Iisus este profetita si asteptata, scrie despre ea in Evanghelii.
    Omul trebuie sa caute neinccetat pana va ajunge sa stea fata in fata cu Iisus si sa il auda.

    ReplyDelete
  5. Ai, dreptate, Îngere, în privinţa ritualurilor! Ele au apărut mult mai târziu, şi nici măcar nu au fost date de Iisus. Totuşi, aş face o precizare: deşi au apărut mai târziu, ele constituie tot produsul unor revelaţii, primite de către Părinţii Bisericii.Îmi amintesc doar de faptul că ritualul Sf. Liturghii i-a fost revelat Sf.Vasile în urma rugăciunilor sale - de fapt, cred că i-a fost revelată o altă formă, mai potrivită pentru felul lui de a sluji.
    Fiecare dintre ritualuri: şi al botezului, şi al nunţii, şi al hirotonisirii, şi al mirungerii, etc. au rolul lor, şi constituie mijloace de intrare în acord a omului cu Dumnezeu - de "re-legare". Eu nu neg valoarea lor!
    Ceea ce vreau să spun este faptul că nu numai ritualul contează în Biserică, oricât de corect ar fi el efectuat, ci mai ales, valoarea oamenilor care îl practică. Fără oameni aleşi, ritualul rămâne literă moartă. Îmi închipui cât de diferită era liturghia săvârşită de Sf. Vasile, de exemplu, de cele din zilele noastre! Ca trăire, mă refer.

    Şi, mai este un aspect: atunci când e vorba de a alege între a aduce cât mai multe suflete la credinţa adevărată şi a le pune în acord cu Hristos, prin poruncile Sale, pe de o parte, şi păstrarea cu orice preţ a unor ritualuri, pe de alta, oare ce contează mai mult? Chiar şi Mântuitorul spunea că "Nu omul a fost făcut pentru sabbat, ci sabbatul pentru om." Eu sunt convinsă că El ar putea găsi alte căi de a trimite harul şi în absenţa acestor ritualuri. Chiar şi în legătură cu Sf. Împărtăşanie - care este taina centrală a creştinismului - Sf.Serafim de Sarov spunea, de exemplu, că acei care, din diferite motive, nu se pot împărtăşi, deşi ar fi vrednici, primesc împărtăşania în chip nevăzut de la un Înger.
    Şi toţi aceia care "s-au rupt" de Biserica originară - începând cu catolicii, şi terminând cu diferitele grupări protestante - oare, toţi să fie condamnaţi aprioric pentru că nu practică ritualul corect? Dumnezeu să fie oare atât de absurd, încât să nu ţină cont de trăirea omului, de iubirea şi faptele lui, ci doar de faptul dacă practică un ritual?
    Desigur, era o întrebare retorică. Cred că tu ştii răspunsul la fel de bine ca şi mine. De fapt, am spus lucrurile de mai sus mai mult pentru ceilalţi, care ar putea citi, şi ar fi indignaţi de nesocotirea formelor religioase.

    Ai dreptate cu faptul că Bisericile de astăzi sunt mărturii, toate! De aceea, ele trebuie să subziste, şi ştiu că vor subzista şi după apariţia acelei Biserici ecumenice. În fapt, şi iudaismul a subzistat şi după apariţia creştinismului!

    Dacă mă înşel, ştiu că voi primi, oricum, semne. Ştiu că sunt doar un om, dar mai ştiu şi că Dumnezeu m-a vegheat întotdeauna. Iar dacă nu mă înşel, asta se va vedea în viitor! Oricum, am avut curajul de a spune ceea ce am gândit, şi simţit.

    P.S. În legătură cu a doua venire a lui Iisus, eu cred că s-ar putea ca Bisericile actuale să aibă o mare surpriză! E foarte posibil ca El să nu apară într-una dintre ele, ci exact pe alături, sau să creeze o nouă Biserică, după cum am spus. Şi în trecut, Iisus a apărut în afara Bisericii oficiale iudaice, şi chiar a adus o clătinare serioasă învăţăturilor ei. Şi acea Biserică data de mii de ani, avea un fondator ales de Dumnezeu - Moise, şi o serie întreagă de Profeţi şi de Scripturi la bază.
    Cred că există unele similarităţi cu situaţia actuală!

    ReplyDelete
  6. O, ma bucur ca esti atat de informata incat ma imbogatesti si pe mine... ma refer la spusele sfantului Serafim. Ar trebui sa postezi despre sfantul Vasile si sfantul Serafim de Sarov daca ai citit mai multe despre ei.
    Intr-adevar harul se primeste in acelasi mod din eternitate si in eternitate. Ritualul reprezinta o ceremonie exterioara al carui rost a fost sa-i ajute pe oameni in aceasta perioada atat de materialista numita de indieni Kali yuga in care omul are aproape in totalitate atentia intoarsa spre exterior, deci sa-i ajute pe oamenii acestia exteriori si nenascuti a doua oara sa aiba parte de binecuvantare.
    PS ul il regasesti spus de multe ori in ultimii doi ani pe blogul meu...

    ReplyDelete
  7. Faci confuzie intre ritualuri si doctrina.
    Cele 3 tabere ale Crestinismului se deosebesc intre ele prin ceva mai mult decat niste simple ritualuri.

    Ritualuri diferite intre ele au si diversele biserici Ortodoxe (vezi Ortodocsii Etiopieni spre exemplu) si diversele ordine catolice si cele cateva tipuri de biserici protestante baptiste, insa doctrina ortodocsilor etiopieni este aceeasi cu cea a ortodocsilor romani, spre exemplu.

    Studiaza Crezul/Credoul/Credeul enuntat de fiecare din aceste bisericii, acolo vei vedea o parte din deosebiri.

    Iti spune ceva Filioque?

    ReplyDelete
  8. Mulţumesc, îngere, dar nu sunt decât un om care a citit mult, a trăit şi a căutat adevărul. Am postat mai demult despre aceşti sfinţi, şi mulţi alţii.

    http://univcrestact.blogspot.com/2009/01/sf-vasile-cel-mare.html

    http://univcrestact.blogspot.com/2009/01/sf-serafim-de-sarov.html

    De fapt, într-un timp am scris pe un blog dedicat religiei şi spiritualităţii (http://altmariustotal.weblog.ro/), împreună cu un om de o deosebită cultură şi credinţă. În fiecare zi, noi scriam despre sfinţii zilei respective: eu despre cei ortodocşi, iar el despre cei catolici. Când era o sărbătoare mai importantă, scriam şi despre semnificaţia acestei sărbători, şi multe altele: poezii creştine, videoclipuri cu mesaj creştin, etc.
    Ideea este că am respectat valorile Bisericii, şi chiar m-am ridicat în apărarea lor, atunci când a fost cazul. Şi am colaborat atât de bine cu acest om deosebit, încât atunci chiar am văzut ce ar însemna ecumenismul corect înţeles (eu fiind ortodoxă, iar el catolic). În decursul timpului, am avut ocazia să mă comunic la nivel de respect şi prietenie şi cu un preot catolic, un pastor baptist, şi, desigur, cu blogul unei biserici ortodoxe.
    Toate acestea m-au determinat să înţeleg că oamenii nu erau atât de diferiţi, iar scopul lor: o viaţă creştină, şi urmarea modelului lui Hristos - era acelaşi!

    Ai spus foarte corect care este rolul ritualului. El este doar un mijloc de reconectare a omului cu divinul, în această perioadă când coborârea în materie este maximă. Kali Yuga este ultima dintre erele omenirii, apoi, se pare că roata se va întoarce: va începe o nouă epocă de aur, sau Satya Yuga. Desigur, începutul nu va fi uşor!

    Despre a doua venire, nu am avut timp să citesc mai mult pe blogul tău, dar trebuia să mă gândesc că ai aprofundat! Iar faptul că avem păreri asemănătoare mă face să cred că există un "nor ideatic" care pluteşte printre cei care caută adevărul, şi nu întâmplător!

    Mulţumesc pentru completări, şi îţi doresc nuami bine în căutările tale!

    ReplyDelete
  9. Stimate Anonimule, în primul rând, mulţumesc pentru vizită şi interes! Apoi, mulţumesc că încerci să mă ajuţi, cumva, deşi eu am mai puţină nevoie de ajutor decât s-ar crede:)
    Nu fac acea confuzie despre care vorbeşti, dar probabil vina este tot a mea, pentru că am vorbit foarte mult despre ritualuri, şi deloc despre doctrină - care, într-adevăr, este rădăcina din care au pornit ritualurile. Ritualurile sunt o expresie a doctrinei, asta e clar!
    Ştiu diferenţa dintre doctrina catolică şi cea ortodoxă: acel "filioque" - purcederea Duhului Sfânt şi de la Fiul; plus doctrina infailibilităţii şi primatului papal. Diferenţele dintre acestea şi cea protestantă sunt şi mai mari: protestanţii nu acceptă "intemediari" între om şi Iisus Hristos - nici preoţi, nici sfinţi. Ei nu au cultul sfinţilor. Din aceste diferenţe rezultă şi renunţarea la unele ritualuri religioase, sau Taine ale Bisericilor originare, cum ar fi Liturghia, Euharistia şi altele. Desigur, fiecare grupare protestantă are propriile sale precepte în plus, ex.: baptiştii acceptă botezul doar la maturitatea omului, şi în cunoştinţă de cauză a acestuia; adventiştii de ziua a şaptea au sâmbăta drept zi de odihnă - conform prescripţiei biblice riguroase, şi acceptă ca fiind revelată doar Scriptura, nu şi Sfânta Tradiţie ortodoxă, sau învăţăturile sfinţilor catolici, etc.
    Acestea sunt doar câteva deosebiri pe care mi le-am putut aminti acum - de doctrină, şi ritualuri laolaltă. Desigur, nu am citit despre Biserica coptă, şi asta e o deficienţă a mea. Dar m-am gândit că e tot ortodoxă!

    Ceea ce am vrut să spun este că, fie doctrina, fie ritualurile care decurg din ea, aduc nişte împărţiri artificiale şi nenecesare, şi adepţii diferitelor doctrine ajung să îşi susţină cu atâta înfierbântare crezul, aruncând cu pietre asupra celorlalţi, care "greşesc", încât ceea ce a fost la început bun, ajunge să aibă un rezultat cu totul malefic! La urma-urmei, oricât de adevărată ar fi o doctrină - şi, apropos, eu cred în adevărul doctrinei ortodoxe, pentru că în ea m-am născut - acest adevăr nu poate fi mai important decât iubirea datorată celorlalţi creştini, care şi ei au chipul lui Dumnezeu. Ce îi foloseşte unui om de rând, un simplu credincios, faptul că religia lui are o doctrină corectă, dacă şefii religioşi promovează dezbinarea, chiar ura faţă de cei aparţinând altor doctrine ("Fii ai Satanei, meniţi gheenei, etc.), dacă ei nu manifestă iubire şi milă atunci când e cazul, dacă nu îndeplinesc cea mai importantă poruncă a lui Hristos?
    Şi, lucrurile devin şi mai înfierbântate atunci când e vorba de cei aparţinând altor religii! Cred că vremea cruciadelor şi altor războaie religioase nu a trecut, s-au schimbat doar formele. Atât a putut evolua omul în iubirea lui Hristos: doar în formă!

    În încheiere, o să îţi povestesc despre o discuţie pe care am auzit-o demult într-un autobuz, între un ortodox şi un sectant - nici nu mai ştiu ce sectă era. Nu pot să spun ce era la gura ortodoxului: ce injurii, ce imprecaţii, câtă ură! Aveam impresia că va sări la beregata bietului om. Iar acesta, răspundea foarte scurt şi smerit, direct la obiect, fără nici un cuvânt urât pe buze. De departe, atitudinea lui arăta cu mult mai creştină decât a ortodoxului, care sincer, părea stăpânit de cel rău!
    Această situaţie, la un nivel mic, reflectă ceea ce se petrece în lume, la nivel mare. Desigur, există şi ortodocşi admirabili, şi eu am întâlnit unii! Dar cei fanatici şi ignoranţi aduc mai mult rău propriei credinţe decât o armată de potrivnici. Şi, ei nu se află doar "la nivel mic"!

    Gata, scuze, am vorbit prea mult! După cum am spus, se poate şi să greşesc, dar dacă e aşa, accept doar judecata lui Dumnezeu, şi nu pe ce a oamenilor.

    ReplyDelete
  10. Eu traiam pur si simplu.O viata obisnuita.Mergeam la biserica,si tot ma intrebam de ce sunt aici?de fapt,ce a vrut acest nene Isus?ce vrea dom'le de fapt Dumnezeu?nu ma indoiam de existenta Lui Dumnezeu,dar nu pricepeam de ce unii sufera si altii au de toate.Pana cand intr-o noapte mi s-a aratat un barbat care ma invata sa utilizez ansa.Asa am ajuns la fundatia Sf Andrei de Inforenergetica.Am inceput sa ma rog si chiar sa merg mai des la biserica.Dar mai ales sa ma rog in camaruta mea.Si schimbarea a venit;in rugaciune si dupa rugaciune aveau loc atate comunicari si simteam asa de bine anumite lucruri ca ma minunam.Acum nu ma mai minunez,dar ascult indrumarea ingerilor,tot ce mi se intampla e placut iar daca apare vreo suferinta o trec de parca nici nu ar fi.Acum arareori utilizez ansa;nu e nevoie.Informatia vine conform nevoilor vietii mele spre usurare si indeplinirea misiunii.Aplic si alte invataturi din alte scoli,dar doar auxiliar,pentru intretinerea fizicului.Dar exemplul Lui Isus este Calea mea!

    ReplyDelete
  11. Şi eu am pornit tot aşa, mihaella! De la Biserica, unde am căpătat multe nemulţumiri, am devenit chiar atee. Apoi, a urmat o cale lungă, care a trecut prin tot felul de iniţieri, inclusiv inforenergetică şi reiki, şi studiul mai multor religii. În cele din urmă, Biblia mi-a arătat calea. Iisus a fost şi este, şi pentru mine, modelul de urmat. Dincolo de religii, şi de ritualuri. Deşi, respect şi religiile, şi în special pe a mea. Dar Iisus este dincolo de ele, El aparţine tuturor celor care Îl caută, şi Îi urmează calea.
    Mă bucur că am putut împărtăşi aceste lucruri! Ştii, şi eu am folosit ansa mult timp, şi mai mult timp simbolurile reiki, dar apoi El mi-a arătat că trebuie să trec dincolo de ele. Răspunsuri se află peste tot în jurul nostru. Şi, aşa cum ai spus şi tu, mă simt mereu sprijinită, niciodată singură!

    ReplyDelete
  12. ``De fapt, şi această încrâncenare împotriva ecumenismului a apărut tot din dorinţa de a apăra ritualurile! şadar, toţi cei care ar mărturisi credinţa în Hristos, şi ar trăi după preceptele evanghelice, s-ar putea mântui (exemplu - Gandhi, dintr-o postare anterioară), indiferent dacă practică, sau nu, un anume ritual creştin``
    -1-Cei incrancenati cum ii numiti Dvs nu apara niste ritualuri asa cum le numiti tot Dvs, ci apara predania Sf Parinti.Biserica Ortodoxa este cea Apostolica asezată pe martuna sfintilor apostoli si are invatatura Mantuitorului Iisus Hristos ajunsa la noi prin sfintii apostoli si prin urmasii lor ,tinand neschimbate rânduielile acestora .
    2 -Spuneti ca si Ghandi s-ar putea mantui.
    Daca dreptii Vechiului Testament au stat in iad pana la jertfa Mantuitorului ,iar ei aveau credinta adevarata si fapte pe masura , cum credeti ca cineva care nu crede in Hristos se va mantui.
    Hristos insusi spune `` Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla ``
    Numai credinta in Hristos este mantuitoare ,nu orice credinta.
    Unirea Bisericilor e posibila oricum numai prin lucrarea Duhului Sfant .

    ReplyDelete
  13. Eu vă înţeleg punctul de vedere, d-nă Meiloiu, şi îl respect, dar se pare că dv. nu aveţi aceeaşi deschidere! Ştiu foarte bine ce înseamnă Tradiţia ortodoxă: am citit şi despre dogmele bisericii noastre, şi Patericul, şi o parte din Filocalie, şi vieţi ale Sfinţilor, şi Pelerinul rus, şi multe altele. L-aş mai menţiona doar pe părintele Steinhardt - un ortodox de frunte - căruia vă recomand să îi citiţi cartea "Dăruind vei dobândi", şi în special capitolul referitor la cei care cred că doar cei din credinţa lor se pot mântui. D-sa spune că aceştia s-au aşezat în locul lui Hristos, ca judecători. Desigur, d-sa a fost evreu mai înainte - aţi putea spune - şi asta e o pricină de poticnire pentru mulţi!
    Tradiţia noastră e bună, şi a dăruit multe valori, dar totuşi, atunci când este pusă înaintea poruncilor simple ale lui Hristos, ce contează mai mult? Stăm cu nişte cărţi în mînă, şi apărăm nişte chestiuni de doctrină - fie ele oricât de corecte, dar uităm esenţialul, cele două porunci ale Sale:
    1.Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău
    2.Iubeşte-ţi aproapele
    În acestea sunt cuprinse toată Legea şi Proorocii...şi toată Tradiţia, aş adăuga eu. Dar, cum ne iubim noi aproapele atunci când ne vedem deasupra lui, crezând că doar noi ne vom mântui? Cum îl iubim atunci când îi aruncăm cuvinte grele, în numele credinţei noastre? (Nu e cazul dv., vorbesc în general.)

    Despre Gandhi, se pare că ştiţi mai puţin. El a crezut în Iisus, chiar dacă nu s-a botezat (iată iarăşi un punct de poticnire: nu a fost respectată Tradiţia!). A folosit porunca lui Iisus despre iubirea vrăjmaşilor ca motto al întregii lui activităţi. Părintele Galeriu spune mai multe despre aceasta:

    http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/duminica-19-dupa-rusalii/predica-pe-munte-iubirea-vrajmasilor-96932.html

    În numele acestei porunci, el a fost martirizat(expresia aparţine părintelui Galeriu). Ce poate fi mai creştin decât asta? "Nu este iubire mai mare decât aceasta, ca să îşi pună cineva viaţa pentru prietenii săi." Şi, în altă ,parte, Mântuitotul spune: "Mama mea şi fraţii Mei sunt cei care ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl împlinesc." (Luca 8.21)
    Şi ca el, sunt mulţi martiri, din toate timpurile, indiferent de credinţa lor! Hristos înseamnă iubire, şi cine a înţeles şi a trăit iubirea evanghelică, necondiţionată, s-a mântuit, indiferent de Tradiţie.

    Nu vreau să vă jignesc credinţele, departe de mine! Am vrut doar să încercaţi să înţelegeţi şi un alt punct de vedere. Ştiu că, din punctul dv. de vedere, apar drept o eretică, dar mai ştiu şi că Dumnezeu are o altă părere - lucru pe care l-am simţit toată viaţa mea.

    Şi da, sunt de acord că unirea Bisericilor poate avea loc numai prin lucrarea Duhului Sfânt! Care Duh nu este doar apanajul nostru, al ortodocşilor...

    Eu vă doresc toate cele bune, şi să aveţi parte numai de lumină!

    ReplyDelete
  14. http://univcrestact.blogspot.com/2010/10/despre-gandhi-parintele-galeriu-si.html#comments

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...