Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, January 30, 2010

Recviem pentru o saga ce nu a (mai) avut loc

Repostez aici un text preluat de pe un alt blog al meu - întrucât apare drept foarte potrivit în contextul social, politic...şi chiar psihologic individual actual! E doar un text lirico-esoteric...

Aceste rânduri nu au (probabil) un destinatar anume! Sau, poate au, dar nu acest lucru e important…Important este că ele descriu o stare de lucruri (şi de spirit) foarte prezentă în acest secol despuiat de frumuseţe, de autentic, de profund! În acest secol al aparenţelor sclipitoare ce maschează un mare gol de conţinut…


Aşadar, ce poate dori de la contemporanul său un om normal, cu un suflet şi o sensibilitate autentică, cu idealuri şi năzuinţe ce depăşesc cadrul “realist” al vieţii comune? Să obţină cât mai multe avantaje? Sau, o satisfacţie a orgoliului pentru lucruri care nu au nimic de-a face cu orgoliul, intrând mai curând în categoria personalului şi intimului? Sau, îndeplinirea cu orice preţ a unor promisiuni vechi şi negate cu obstinaţie?
Desigur că, pentru un om de genul descris mai sus, nimic din toate acestea nu ar putea reprezenta o valoare, ceva de dorit şi de năzuit! Şi, în general, nimic din ceea ce ar putea concepe o minte năclăită în cotidian…El nu ar putea dori, posibil, decât Adevărul! Adevărul despre ceea ce a fost, şi ceea ce este…Adevărul despre ceea ce există în profunzimile fiinţei noastre, şi va exista mereu, indiferent cât de mult vom încerca să ucidem, să îngrădim, sau să deturnăm! Adevărul despre noi-înşine, despre acel Eu Sunt, care reprezintă Divinitatea din noi! Acea Fiinţă despre care Noica spunea că nu este Dumnezeu, ci Iubirea Sa…
În ciuda opiniilor “realiste” şi contradictorii, există oameni care pot vedea acea Fiinţă în ei-înşişi, şi în ceilalţi! Există oameni care pot vedea prin ceilalţi…Pot vedea cum această Fiinţă se zbate să iasă la iveală, uneori aproape reuşeşte…Dar, Eul conştient, ajutat de Eurile conştiente ale celorlalţi, fac tot posibilul să o înnăbuşe, să o murdărească, să o ucidă chiar! Întrucât ieşirea la suprafaţă – am putea spune, naşterea – acelei Fiinţe, doare prea mult, şi cere prea multe sacrificii ale Suprafeţei, este preferabil să fie împinsă la loc în străfunduri, sau chiar ucisă! Pentru ca viaţa zisă normală să poată decurge normal…Adică, superficial, călduţ, materialist, şi plină de satisfacţiile dubioase ale orgoliului!
În acest sens, lumina Adevărului, care ajută naşterea acelei Fiinţe, reprezintă o arsură, şi o ameninţare! Pentru că, într-adevăr, este o lumină care arde…Arde toate impurităţile, toate superficialităţile, toate comodităţile obţinute cu preţul sacrificării autenticului! Te determină, contemporanule, să te priveşti aşa cum eşti tu în mod real, gol şi sărman, dincolo de toate zorzoanele adăugate! Şi această vedere doare…
Poate că deja ai pierdut multe în această viaţă, poate că ai suferit! E foarte posibil, întrucât viaţa nu este o plimbare printr-o vale cu crini! De multe ori, pierderile sunt doar consecinţele deciziilor noastre greşite din alte timpuri, care apar sub o altă formă…Pentru că nimic nu rămâne fără consecinţe! Nici cea mai măruntă lacrimă pe care am smuls-o cuiva vreodată…
Dar, acea Fiinţă te-ar ajuta să vezi totul într-o nouă lumină…să vezi câştigurile rezultate din pierderi…să vezi cee ce înseamnă, de fapt, câştig, şi pierdere! De multe ori, pierderile ne pregătesc pentru alte câştiguri, mai importante, în planuri superioare realului imediat. Cu condiţia, însă, să accepţi aceste câştiguri, şi nu să le înnăbuşi, sau să le ucizi! Altfel, vei rămâne doar cu pierderile iniţiale, fără să câştigi nici acele lucruri superioare! Este cea mai tristă situaţie. Te-ai asemăna astfel acelui împărat care a pierdut totul, ajungând cerşetor, însă refuză să primească în schimb o piatră banală, în concepţia sa, dar care ascunde un diamant! Un diamant ce i-ar putea recâştiga împărăţia, sau chiar mai mult…E vorba de povestea lui Iov, însă cu un final contemporan!
Ar mai fi multe de spus…dar, esenţialul cred că l-ai înţeles! Cândva, poate că această Fiinţă luminoasă din interiorul tău îţi vorbea cu mai multă tărie! Cândva, aproape că ajunsese la suprafaţă…Dar, te-ai speriat de strălucire, sau poate, de durere! Totul era mult prea altfel decât erai obişnuit! Şi atunci, ai preferat să o înnăbuşi…ai fi vrut chiar să o ucizi! Ai ascultat, în acest sens, toate sfaturile Eurilor “normale” şi “realiste” din jur! Toate sfaturile care te puteau ajuta, în concepţia ta, să îţi recapeţi liniştea, şi normalitatea…Toate sfaturile acelora mai orbi chiar şi decât tine…orbii care conduc alţi orbi! Şi care, vor primi şi ei ceea ce au cerut, şi au căutat…din păcate!
Au existat şi momente în care ai vrut să fii salvat, chiar şi după aceea! Momente în care îţi înţelegeai golul, şi greşelile, şi singurătatea! Dar, chiar şi atunci, voiai să fii salvat pur şi simplu, fără să depui nici un efort! Deşi tu erai cel care surghiunise această Fiinţă din interiorul tău, şi al altora, totuşi aşteptai ca ea să vină singură înspre tine, făcând tot ceea ce ar fi trebuit să faci tu! Să vină înspre tine fără sacrificii din partea ta, şi fără schimbări, dansând pe sâma îngustă a concepţiilor tale, după muzica ta proprie! După toate prăpăstiile în care ai prăvălit-o, totuşi aşteptai ca salvarea ta să se petreacă simplu, şi în condiţiile tale! Iar, dacă acest lucru nu a fost posibil, ai preferat să închizi din nou uşile, fugind înspre “realul” familiar, călduţ şi superficial!
Aceasta a fost, din păcate, saga Fiinţei tale înspre lumină! Sau, ar fi trebuit să fie! O poveste care n-a mai fost niciodată scrisă…
Şi totuşi, poate că tu nu ştii, dar chiar şi poveştile nescrise există undeva! Este un loc în afara timpului în care există toate poveştile ce au fost, şi n-au fost vreodată. În care există toate poveştile dorite cândva, gândite, şi simţite…În care există înregistrarea acelei părţi din noi mai profunde şi autentice, care nu întotdeauna ajunge la exprimare şi în ultima lume creată – cea a manifestării!
În acel loc, povestea ta încă există…sau, ar putea exista! Dacă tu ai avea voinţa şi iubirea pentru a o scoate la iveală! Adică, dacă ai putea accepta schimbările şi sacrificiile necesare pentru a renunţa la Eu, în favoarea Fiinţei!
Dacă ai putea face asta, dacă măcar ai dori, ai avea sprijinul tuturor fiinţelor de lumină care îi ajută pe luptătorii spirituali din toate timpurile. Nici un căutător, sau iubitor al Adevărului, nu este lăsat singur!
Şi, desigur, ai descoperi mulţi fraţi şi în această lume zisă reală…
Dumnezeu aşteaptă…El are răbdare! Are şi iubire, infinit mai multă decât a noastră…Acolo unde noi nu mai rezistăm, sau ne dăm bătuţi, El continuă! Şi, desigur, El iartă…
E o putere în această graţie.
Adevărul e în întregime la vedere.
Bat la uşa din dreptul inimii,
Nici o rugăciune, gând meditativ, sau vin
Nu mă îmbată ca acesta.” (Dr. Carlos Warther)

Sunday, January 17, 2010

Parintele IUSTIN PARVU (despre vaccinare, evrei, preoti, politicieni si sistemul antihristic) (Interviu realizat de monahia Fotini, 7 octombrie, 2009)

- Parinte, cum sfatuiti poporul sa procedeze cu privire la aceste vaccinuri criminale care se vor impune cu forta, asupra copiilor nostri si asupra mamelor insarcinate, si poate pe viitor asupra tuturor?
- Dragii mei, e greu sa dai un raspuns unui popor intreg, pentru ca nu avem decat solutii dureroase, pentru ca aceasta este realitatea in care traim, foarte, foarte dureroasa. Am spus de la inceputul anului ca trebuie sa ne pregatim pentru martiraj si mai mult de atat nici nu as mai fi avut de grait, dar oamenii sunt neputinciosi cu duhul si cu mintea ca sa inteleaga. Nu e usor sa traiesti in ziua de azi. Dar daca Domnul asa a binevoit ca noi sa suferim aceste vremuri, apoi trebuie sa ne supunem si sa primim cu bucurie toate cele ce vin asupra noastra, ca din mana lui Dumnezeu, si nu a vrajmasului. E mai greu acum, pentru ca ne-am invatat cu comoditatea, cu televizorul si cu toate mofturile si libertatile; ei bine, dragii mei, abia acum se vede efectul daunator al acestor libertati – ne-au slabit puterile sufletului. Mintea este ingreuiata, trupul slabit si datorita alimentatiei otravite cu care ne hranesc mai marii nostri, si nu suntem obisnuiti sa purtam niciun fel de razboi, nici duhovnicesc, nici trupesc. Tata pe fiu si mama pe fiica va da la moarte. Iata ca asistam la implinirea acestei proorocii. Daca mama va lasa copilul sa fie vaccinat, este ca si cum l-ar da la moarte. Pentru ca asta tanjeste vrajmasul sa faca, sa distruga faptura lui Dumnezeu. Invidia lui cea mai mare, aceasta este – crearea OMULUI: De ce il iubeste Dumnezeu atat de mult pe om? Tocmai de aceea ar trebui sa prindem putere si curaj, pentru ca daca suntem asa de tare luptati si impresurati din toate partile de atatea primejdii si nevoi, inseamna ca si invidia vrajmasului se mareste datorita dragostei lui Dumnezeu sporite fata de noi, chipul si asemanarea Sa. Dar iata cat de mult ne iubeste Dumnezeu ca inca mai rabda toate pacatele si faradelegile noastre. Numai dracul nu intelege mila si iertarea lui Dumnezeu, ca daca ar fi inteles-o, cred ca s-ar fi pocait si el. De aceea va zic – aveti incredere ca Domnul va va da putere sa marturisiti pentru El. Traim intr-o lume anarhica, intreaga clasa politica este vrajmasa a lui Hristos si slujitoare raului, de aceea numai simpla noastra vietuire, fara sa abdicam de la principiile noastre crestine, este o marturisire si o mucenicie de zi cu zi.
Asadar: Nu primiti acest vaccin si nimic ce aduc nou puterile politice de azi. Evreii conduc lumea si americanii lucreaza pentru ei si cred ca au ajuns sa o stapaneasca deoarece nu mai au nici o sfiala; totul este la vedere si sunt constienti ca nu mai au niciun adversar de temut si lupta pentru exterminarea populatiei, ca cei putini care vor ramane sa se inchine lor. Acum ei studiaza si fac trierea iar modul prin care vor distinge oamenii intre ei sunt cipurile. Ai sau nu ai cip? Caci in fond cipul ce este? O arma impotriva omului. Iar noi nu mai avem arme; tineretul nostru este obosit, incat chiar sa vrea sa se ridice din vraja in care traieste, nu mai are putere. Singurele noastre arme sunt numai cele duhovnicesti: rugaciunea, smerenia, dragostea, dar si marturisirea. Nu se poate dragoste fara marturisire. Dragostea este jertfitoare, iar noi daca ne temem sa marturisim adevarul, ce jertfa mai avem? Sau daca nu ne pasa de aproapele nostru care este in nestiinta si noi nu il informam si il lasam sa cada prada acestui sistem, ce dragoste mai avem? Cei care se mai lupta astazi sa trezeasca pe fratele lor, care nu au ramas nepasatori fata de viitorul unei natii si al unei Biserici, aceia sunt fii ai dragostei lui Dumnezeu, care isi pun viata pentru fratii lor. De aceea, mamelor, educati-va crestineste copiii si nu ii lasati necontrolati! Nu ii lasati sa isi faca mendrele lor, nu ii lasati prada educatiei acestei societati, pentru ca le-ati asigurat si moartea sufleteasca, dar iata ca si pe cea trupeasca! Mai degraba iesiti din mijlocul acestei societati si va cresteti copiii in dragoste si simplitate. Saracia si greutatile va vor intari mai mult si mintea, si sufletul, si trupul. Nu vedeti ca prin atatea libertati si drepturi ale copilului, ei ajung sa aiba dreptul de a ti-l ucide, dreptul de a distruge o natie? Sfantul Pavel spune sa ascultam de Dumnezeu mai mult decat de oameni. Nu mai avem de cine asculta, dragii mei, decat numai de Dumnezeu. Diavolul s-a intrupat in acest sistem politic si se lupta cu noi prin ei, mai aprig ca niciodata. Ce stapanire este aceasta care ne da paine otravita sa mancam? Care ne ucid copiii? Nu vedeti ca au inceput cu copiii, cu sufletele acestea nevinovate? De ce? Pentru ca ii ucide nevinovatia copiilor. Este foarte periculos acum pacatul nestiintei; toti vedem pericolul in care ne gasim si suntem obligati sa ne informam si avem datoria de a informa si pe ceilalti frati ai nostri mai simpli si neajutorati. Nimeni nu va putea spune ca nu a stiut ca vaccinul acesta este ucigas… iar pentru cei care nu au stiut cu adevarat, pentru acestia Biserica, prin preotii si slujitorii ei, este responsabila si va raspunde pentru sufletele lor. Omul vine sa se formeze in Biserica si ce formare ii dam noi, daca propovaduim aceeasi invatatura cu a statului antihristic? Important este sa ne opunem tuturor antihristilor si sa murim demn; sa nu avem o pozitie de lasitate.

“Suntem peste 6 miliarde de oameni iar elita criminala decat cateva sute in fiecare guvern si corporatie iar in Romania decat cativa zeci mai importanti - de aceea vor sa ne imputineze, pentru ca atunci cand suntem multi nu pot sa ne controleze, nu pot sa ne transforme in sclavii lor !!! Le este frica de noi pentru ca suntem multi - e timpul sa profitam de asta in avantajul nostru”
Vaccinul este decat inceputul ... trezeste-te !!!

http://antivaccin.wordpress.com/

Saturday, January 16, 2010

Despre hazard

M-am hotărât să abordez acest subiect atât de dificil la sugestia unui minunat prieten, şi în urma unei discuţii pe această temă pe care am purtat-o recent. De fapt, trebuie chiar de la început să precizăm o problemă esenţială: există, sau nu, acest aşa-zis "hazard"? În esenţă, problema se reduce la acceptarea, sau nu, a unei viziuni creştine asupra "mersului lucrurilor".
În creştinism, totul este supus voii şi înţelepciunii Domnului (de fapt, nu numai în creştinism, ci în toate marile religii ale lumii). Toate evenimentele se petrec cu un scop, "şi toate lucrurile lucrează împreună pentru binele celor iubiţi de Dumnezeu". În acest sens, nu prea mai rămâne loc pentru hazard - sau, pentru aşa-numita "întâmplare"! Mărturisesc că această viziune o împărtăşesc şi eu, pentru că am simţit deseori această "lucrare împreună a lucrurilor."
Pe de altă parte, există totuşi evenimente numite "imprevizibile", după criteriile noastre omeneşti; sau, care ies din ordinea firească a lucrurilor. Adică, nu se supun legităţii cauză-efect! Şi, nu numai în plan uman au loc aceste fenomene, ci şi în domeniul ştiinţelor exacte - cum ar fi, spre exemplu, fizica. Mişcarea browniană a moleculelor ar reprezenta un soi de "hazard" transpus la nivel molecular - întrucât, nu putem previziona traiectoriile lor, şi nici nu putem reproduce acest fenomen.
Dar, întrebarea care s-ar pune ar fi următoarea: ştim noi siguri că legea cauză-efect este singura lege fizică valabilă în Univers? E posibil ca acest aşa-zis "hazard" să asculte totuşi de nişte legi, dar pe care noi nu suntem capabili încă să le recunoaştem. Poate, nu avem instrumentele, sau "senzorii" necesari! Dovadă că, de multe ori, din acest hazard, apare o nouă ordine a lucrurilor!
De exemplu, atâtea descoperiri ştiinţifice au avut loc datorită unor aşa-zise întâmplări: Arhimede a descoperit celebra sa lege pe când se afla în baie; Newton a trebuit să primească un măr în cap :); Auguste Kekule a visat formula benzenului, etc. Dacă aceste mărunte întâmplări nu ar fi avut loc, putem oare spune că omenirea nu ar fi progresat? Teoretic, da! Dar, mai putem supoziţiona şi că aceste descoperiri ar fi fost totuşi făcute, însă, în alte împrejurări!
Ce ne determină să credem acest lucru: că, aceste descoperiri ar fi avut totuşi loc? Cumva, un presentiment, o voce interioară ne spune că pe undeva, în marea schemă a lucrurilor, aceste descoperiri trebuiau să aibă loc - pentru progresul omenirii, şi pentru ca acei mari oameni să îşi poată îndeplini menirea! Adică, dacă nu ar fi existat exact acel "hazard", ar fi existat un altul, dar cu acelaşi rezultat! Şi atunci, mai putem vorbi de hazard? Oare, în acest sens, ceea ce numim "hazard" - întrucât nu îi putem determina legile - nu ar putea fi chiar intervenţia directă a Divinităţii în materie? Einstein recunoştea, oarecum, acest lucru, atunci când spunea despre coincidenţe (şi ele, un fenomen atribuit probabilităţii, şi nu îndeajuns explicat) , că sunt "modalitatea în care Dumnezeu vrea să rămână necunoscut".
Pasteur, un alt mare om de ştiinţă, şi un mare credincios, spunea şi el că "hazardul nu favorizează decât spiritele pregătite". În acest sens, apare perfect logic că o intervenţie divină, fie şi anonimă, nu apare oricând, ci numai atunci când sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru a dezvolta un anumit eveniment.
Pe de altă parte, Lazarev - acel mare terapeut şi clarvăzător rus - spunea despre haos - o altă formă de exprimare pentru hazard - că acesta ar reprezenta "situaţia în care sunt rupte legăturile dintre cauză şi efect. Aceasta înseamnă imposibilitatea de prognozare a evenimentelor[...] Se poate ca noi să numim haos tocmai incapacitatea noastră de a vedea legăturile dintre cauză şi efect." La acest lucru m-am referit, atunci când am spus mai sus că e posibil ca noi să nu avem anumite "instrumente"! Poate, chiar anumite capacităţi ale minţii...Există însă oameni: maeştri, sfinţi, clarvăzători - care reuşesc să iasă din "timpul liniar", sau din universul supus legii cauză-efect, şi să vadă anumite lucruri şi evenimente simultan! După cum spune şi acest valoros prieten amintit la început: "Trecutul si Viitorul sunt doar doua istorii. Cauzalitate cu doua fatete. Aceeasi cauzalitate si doua sensuri "
Oare, aceasta nu ar putea constitui o explicaţie pentru faptul că toţi oamenii care au atins un anumit grad de evoluţie spirituală nu mai cred în hazard? Întrucât ei au acele "instrumente", nu se mai limitează la percepţia cauză-efect. Sunt ca acei şcolari care au depăşit clasele primare, poate, şi gimnaziul!

Un alt aspect ar fi acela că, fie şi în Universul nostru tridimensional, nu acţionează strict legea cauză-efect! Există situaţii în care acţionează şi legea
feed-before, sau conexiunea anticipativă. Este cazul unor mecanisme de reglare celulară, şi chiar cibernetice. Cu alte cuvinte, unele sisteme reacţionează la ceea ce anticipează că se va petrece! Efectul (acţiunea) precedă cauza! (Este, de multe ori, şi cazul minţii umane). Şi acesta ar putea fi asimilat unui soi de "haos" - dacă ne-am limita la a a accepta legea cauză-efect drept singura valabilă!
În sens filosofic, şi nu numai, un alt mare exemplu de efect care influenţează cauza l-ar putea constitui însăşi umanitatea în ansamblul ei. Noi suntem o creaţie - conform explicaţiei teologice universale - şi totuşi, influenţăm în fiecare clipă Universul, uneori, chiar în mod nedorit!
Universul nu este Dumnezeu, s-ar putea replica. Este o afirmaţie parţial adevărată! Mai bine-zis, am putea afirma că
Dumnezeu nu este doar acest Univers. El este şi imanent, şi transcendent, după cum spun toate marile religii monoteiste, inclusiv cea creştină. Aşadar, o parte a Sa se află totuşi în creaţie, întemniţată în materie. Vechii Kabbalişti numesc această parte Schekina - sau Mireasa. Noi, creştinii, spunem şi noi că Dumnezeu se află peste tot - şi în creaţia Sa, şi în afară.
Iată ce frumos formulează Noica această idee în minunatele sale "Poeme filosofice pentru S.":
Transcendentul a coborât printre noi - cum spune poetul.
Nu mai putem să săltăm cerul la loc, în tării.
Şi atunci îl lăsăm aşa, prăbuşit în amestecul nostru de credinţă şi necredinţă...

Dar cioburi de cer mai sunt printre noi
Şi cu ele putem spera uneori

Să mai dăm un răspuns lumii."

Şi în rugăciunile creştine se întâlnesc termenii de Mire şi Mireasă - semnificând sufletul omenesc şi pe Hristos. Aşadar, o parte din El se află chiar în noi, şi aşteaptă unirea cu cealaltă parte! Deci, influenţând partea de Divinitate din noi, şi din natură (în mod pozitiv, sau negativ), noi - efectul, ne influenţăm propria Cauză!

Iată că acest subiect al hazardului nu este deloc uşor! Pentru a vorbi la modul complet despre el, ar trebui să cunoaştem cu precizie legile care îl guvernează...ceea ce, e departe de adevăr! Din ce în ce mai mult, înţelegem că nici legile Universului aşa-zis cunoscut nu le ştim prea bine!
Ca să adâncim şi mai tare problema, putem observa că această condiţie pe care am remarcat-o a defini hazardul: ruperea legăturilor dintre cauză şi efect, o îndeplineşte şi ceea ce noi numim miracol. Miracolul înseamnă, de fapt, o ieşire din spaţiotimpul cunoscut, înspre o altă dimensiune, apoi, reîntoarcerea în el. Acelaşi prieten susnumit a scris un studiu pe această temă:
http://spanuworksessays.yolasite.com/study-about-miracles.php
Desigur, miracol poate constitui şi un eveniment oarecum banal, dar care "rupe ordinea firească a lucrurilor", rezultând un efect pozitiv. Cu alte cuvinte, ar fi un fel de hazard pozitiv. Presupun că toţi oamenii, sau aproape, au avut parte de asemenea hazarduri survenite în mod miraculos, într-un anumit moment al vieţii lor! Şi atunci, revenim la afirmaţia de mai sus: acest hazard, sau forma lui specifică - miracolul - nu constituie, cumva, intervenţia divină în materie? Ceva ce "nu putem pune în ecuaţie", nu îi cunoaştem legile, dar totuşi...există! Şi, există exact atunci când e necesar!

Ca să nu mă lungesc prea mult (s-ar putea scrie un studiu întreg pe această temă), voi încheia prin cuvintele unui ilustru teolog - în acelaşi timp şi fizician, şi antropolog - ce par a concluziona această dizertaţie:

"Numai fantasticul are şansa de a se dovedi real". (Teilhard de Chardin)

Şi, iată nişte linkuri interesante:

http://www.stiintasitehnica.ro/index.php?menu=8&id=399

http://www.acad.ro/antropologie/Contributii_teoretice.htm

Si, iată şi un document mai complet despre miracole al prietenului amintit:


21127853 Study About Miracles

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...