Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Wednesday, August 11, 2010

Întrebare esenţială

Se ştie că Mântuitorul l-a iertat pe Iuda. Şi totuşi, nu l-a mai reprimit printre ucenici. O întrebare interesantă care se poate pune este: oare, dacă acesta nu şi-ar fi luat viaţa, l-ar fi reprimit totuşi, în cele din urmă?
Şi, dacă l-ar fi reprimit, cum ar fi făcut-o? Ar fi trebuit să îşi dovedească pocăinţa prin fapte, un timp mai îndelumgat, sau l-ar fi tratat de la început ca pe un apostol ce fusese/era - în sensul pildei întoarcerii fiului risipitor?
De fapt, cred că întrebarea este valabilă doar în limitatul nostru sistem uman. Hristos ar fi ştiut desigur, exact şi de îndată, care era valoarea pocăinţei lui, şi s-ar fi purtat după ceea ce ar fi văzut în sufletul lui, chiar dacă exteriorul n-ar fi spus mare lucru. Dar noi, păcătoşii, puşi într-o situaţie similară, cu greu am putea aprecia la modul corect o asemenea situaţie. Ar trebui mult har, şi tot am putea greşi, chiar şi aşa! Pentru că umanul din noi tulbură mereu apele...

Dar, întrebarea rămâne valabilă, şi posibilă punte pentru discuţii.

Sunday, August 8, 2010

Despre contemporaneitate, raportându-ne la statul ideal al lui Platon

Unele întâmplări şi învăţăminte recente m-au determinat, cumva, să îmi amintesc o postare mai veche: aceea despre statul ideal al lui Platon. Nu m-am gândit numaidecât la politică - deşi, făcând comparaţia dintre statul lui Platon, şi organizarea societăţii actuale, îmi vine în minte acel banc cu radio Erevan. Cineva întreabă: de ce în timpurile biblice oamenii trăiau şi 900 de ani, iar acum, maxim 100? Răspunsul radio Erevan a fost: pentru că de atunci, medicina a progresat foarte mult. Ca şi politica...


După cum spuneam, primul meu gând nu a fost la politică, ci la acele trepte, sau categorii umane descrise în statul lui Platon, şi care se regăsesc şi acum - dar desigur, doar la nivel interior. Ele erau:
1. omul de aur - sau înţeleptul - aflat la conducerea statului
2. omul de argint - filosoful, sau interpretul legilor date de înţelept
3. omul de bronz - meşteşugarul, sau agricultorul
4. omul de fier - negustorul


Imaginea aparţine http://cristianpaun.finantare.ro/2010/02/14/statul-minimal-o-iluzie-a-capitalismului-modern/ - utopie care mi s-a părut totuşi apropiată de tema mea

În zilele noastre, după cum am menţionat, aceste categorii nu corespund şi unor categorii politice, sau administrative, în stat. Ele doar coexistă în marea masă! Spre exemplu, conducerea nu e asigurată, în nici un caz, de înţelepţi! Şi, nici interpretare legilor nu e dată de filosofi iniţiaţi. Dimpotrivă, dacă din întâmplare, sau altcum, un înţelept ar ajunge la conducere, categoriile 3 şi 4 - care au devenit reprezentative - ar face tot posibilul să îl înnăbuşe, chiar să îl distrugă. După cum spunea o lege a lui Murphy: un om de geniu e uşor de recunoscut, pentru că toţi ignoranţii se unesc împotriva lui. Dar oricum, pericolul ca un asemenea om să ajungă la conducere e foarte mic!:)

Ceea ce voiam să spun eu, dincolo de politică, este doar faptul că aceste categorii încă există. Cineva antrenat în gândirea filosofică, sau mai ales, care a practicat o muncă spirituală, le recunoaşte cu uşurinţă. Când apare în real, sau pe sticla televizorului, un nou personaj, un astfel de om ar şti imediat cărei categorii îi aparţine respectivul. Chiar dacă ar purta costum Armani, şi ar vorbi şapte limbi, emanaţia spiritului său i-ar spune că nu e, de fapt, decât un negustor. Sau dimpotrivă, chiar dacă ar avea haine ponosite, şi nu ar avea bani de mari facultăţi, el ar şti că aparţine categoriei filosofilor, sau înţelepţilor.

Ceea ce e valabil în lucrurile mari, este şi în cele mici, după cum spune acea lege a Tablei de Smarald. Aşadar, şi în viaţa de toate zilele, funcţionează aceleaşi legi, şi întâlnim aceleaşi categorii. Acum, lecţia noastră spirituală e ceva mai grea decât era în timpul lui Platon, pentru că ele nu stau cuminţi într-o anumită ramură a societăţii, cu etichetele lipite. Adică, filosofii se pot, şi chiar trebuie să se amestece, cu meşteşugarii şi negustorii. Amiciţii, mari prietenii, chiar iubiri se pot lega între aceste categorii. Însă, atunci când partenerii aparţin unor categorii atât de diferite, nu poate rezulta decât suferinţă. Mai ales atunci când nici una dintre ele nu vrea să accepte valorile celeilalte!
Divinitatea nu interzice nimic, aşa cum credem noi. Sau, dacă interzice, există motive foarte bine întemeiate. Pe care, dacă vrem cu orice preţ, şi suntem iubiţi de El, ne va lăsa să le descoperim singuri. Însă, aceasta cere timp, şi energie...Poate abia după mulţi ani, vom înţelege cu adevărat sensul anumitor restricţii.

Este exact situaţia castelor din India. De fapt, acel sistem al castelor seamănă destul de bine cu statul ideal al lui Platon - dovadă că Înţelepciunea eternă s-a revelat în toate timpurile, şi societăţile, adecvat fiecăreia. În vârful piramidei castelor din India se afla brahmanul - echivalentul înţeleptului lui Platon. Apoi, venea ksatrya - sau războinicul - echivalent filosofului. Desigur, era vorba de un războinic spiritual, care lupta cu propriile aspecte inferioare ale personalităţii sale. Apoi, veneau vaisya - meşteşugarii şi negustorii, şi sudra - muncitorii de rând, cei mai ignoranţi.
Aceste patru categorii aveau reguli stricte, şi le era interzis să se amestece între ele, mai ales prin căsătorii. Multe tragedii s-au produs...Dar ideea de bază era aceea că ele erau constituite după nivelul cunoaşterii spirituale, şi amestecul lor ar fi produs şi mai multă suferinţă, chiar ar fi destabilizat întreaga societate. Totuşi Budha, mai târziu, a postulat ideea obţinerii iluminării şi eliberării pentru toate castele. Chiar şi umilii sudra ar fi putut, dacă ar fi avut voinţă, şi credinţă. (Desigur, întrebarea este: oare le aveau?)

Iisus, Dumnezeu şi om, a vorbit şi el de mântuire pentru toţi oamenii, chiar şi pentru cei mai mari păcătoşi. Chiar şi-a ales ucenică o femeie pierdută, şi a cinat în casa vameşului, şi a sutaşului roman Cornelius - consideraţi "necuraţi" de către rabini. Deci, şi aceşti "puţin credincioşi" puteau fi aduşi pe drumul credinţei. Uneori chiar mai mult decât marii credincioşi farisei!
Poate de aceea, acele categorii ale lui Platon coexistă acum în toate păturile sociale. Toţi, absolut toţi, ar putea primi harul, dacă ar avea voinţă şi credinţă! Dar mai ales, iubire.
Poate de aceea, acum este permis ca oamenii aparţinând unor categorii spirituale diferite, să aibă relaţii sociale şi de alt gen. Ba chiar, poate că El aşteaptă ca filosofii şi înţelepţii să îi aducă şi pe ceilalţi spre mântuire. Dar desigur, e foarte greu! Într-o primă fază, după cum am spus, se produce doar suferinţă. Şi, atunci când "filosoful" este "crud" - adică învăţăcel, şi mai are el-însuşi multe de învăţat, poate că e bine să nu se înhame la o muncă potrivită mai mult pentru un înţelept. Şi a înţelege acest lucru este o etapă a maturizării noastre!

Am spus multe lucruri aici, şi poate neinteligibile pentru toată lumea. Îmi cer scuze, am vorbit doar pentru că simţeam că trebuie. Şi poate, pentru cei care, ca şi mine, ar putea trage un folos!

"Viaţa poate fi înţeleasă doar privind în urmă, dar trebuie să o trăieşti privind înainte." (S.A. Kierkegaard)

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...