Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Tuesday, January 4, 2011

De la Ordinul iniţiatic al lui Pitagora la grupările secreto-politice actuale

După cum se ştie, în secolul VI î.H. a trăit în Grecia, şi mai apoi şi în alte părţi ale lumii, marele filosof, matematician şi iniţiat Pitagora. Viaţa sa poate fi asemuită unui roman - sau mai bine-zis, unui veritabil traseu iniţiatic. Născut la Samos în 580.î.e.n., el îşi desăvîrşeşte educaţia spirituală în Egipt (unde parcurge treptele iniţierii egiptene în piramide), apoi, prin concursul împrejurărilor, la Babilon, unde  rămîne 12 ani. Întors în Grecia, el contribuie la renaşterea sanctuarelor delfice, apoi - punct culminant al vieţii şi misiunii sale spirituale - merge în Sicilia, la Crotona, unde înfiinţează vestita sa şcoală iniţiatică.
Aceasta era nu numai o şcoală unde se învăţau cunoaşteri despre lumea înconjurătoare, inclusiv matematică - ci şi o şcoală în care discipolul era învăţat despre structura suprafizică a universului, şi despre drumul sufletului omenesc între moarte şi o nouă naştere, precum şi despre scopul coborârii în materie: evoluţia sufletului până la stadiul de "zeu nemuritor, etern şi pentru totdeauna învingător al morţii". ( http://dacia.forumotion.net/t321-versurile-de-aur-ale-lui-pitagora ).
Am făcut această introducere pentru a arăta, fie şi pe scurt, ce fel de spirit a fost Pitagora, şi cum arăta şcoala sa iniţiatică. (Mai adaug doar că discipolii nu erau acceptaţi decât în urma unor probe riguroase, care se refereau, în primul rând, la aspectul moral. Ei trebuiau să ştie să reziste batjocurii şi ridiculizării, şi mai ales, nu trebuiau să se mânie.Din acest motiv, au existat mulţi respinşi, care au devenit mai apoi duşmanii şcolii, şi ai lui Pitagora personal.)
Dintre aceşti dscipoli a fost format Consiliul celor 300, care a ajuns să conducă efectiv, timp de 30-40 de ani, cetatea Crotona, plus alte cetăţi înevcinate: Metaponte, Agrigente, Sybarys, Tarent, etc. Era o conducere completă şi luminată, aplicând la nivel social-politic, administrativ, cultural, ştiinţific, adevărurile înţelepciunii eterne. Cetăţile respective au cunoscut o epocă de mare înflorire. Apoi, şcoala fost distrusă - ca de obicei în asemenea cazuri - de către furia şi frustrarea unui fost discipol respins, Cylon, ce a iscat o revoltă împotriva aşa-zisei tiranii.

De câteva sute de ani, şi până în zilele noastre, există grupări aşa-zis iniţiatice, în fond politice, care îşi arogă dreptul de a  lua hotărâri social-politice la cel mai înalt nivel, fără consultarea maselor. Probabil, din motivul superiorităţii iniţiatice pe care o resimt (sau mai bine-zis, al celei financiare), ei consideră perfect justificat un secret aproape absolut asupra membrilor şi obiectivelor lor. Ce-i drept, în ultimii ani a apărut o oarecare transparenţă, dar se poate vedea cu ochiul liber că acele puţine interviuri televizate şi aşa-zise liste de membri care apar, nu spun nimic important, ci doar "praf în ochi".
Analogia cu şcoala de la Crotona şi consiliul celor 300 apare cel puţin hilară, dar eu am făcut-o tocmai pentru a sublinia diferenţele. În primul rând, Pitagora a fost un iniţiat veritabil, cu o şcoală viabilă şi benefică. Cine au fost, în schimb, Robert Fludd şi Charles Ashmole? Care a fost contribuţia lor benefică la binele omenirii, la luminarea oamenilor? Ca şi cei care au urmat, dealtfel...
Apoi, consiliul acţiona la lumina zilei. Toate hotărârile sale erau luate la vedere, prin consultarea  tuturor celor interesaţi. Principiile şi modul de acţiune al membrilor şcolii erau larg cunoscute.Desigur, nu erau cunoscute învăţăturile esoterice şi metodele de instruire ale discipolilor - dar acest lucru este de înţeles. Era o şcoală iniţiatică al cărei acces nu era permis oricui.
Şi, nu în ultimul rând, ca să ne referim şi la "roade",  efectele acestei conduceri luminate au fost total benefice - şi la nivel individual, şi colectiv. Tinerele aristocrate îşi donau de bunăvoie bijuteriile, şi luau calea virtuţii, iar bărbaţii îşi aduceau şi ei averile pentru a le pune la dispoziţia cetăţii, a celor săraci. Pe ansamblu, cetăţile au devenit mai bogate şi mai puternice, înfrângând orice duşman extern.
Cumva, putem spune că aceste principii induse de Pitagora erau similare celor creştine - un fel de creştinism avant-la-lettre.  Dealtfel, marii filosofi iniţiaţi de dinainte de Hristos - printre care se includ şi Platon, şi Socrate - au fost cunoscuţi şi apreciaţi de părinţii Bisericii. Ei au fost un fel de "creştini fără de Hristos", prin felul lor de viaţă şi chiar prin învăţăturile lor. (Vezi doctrina "participării omului la Ideile divine prin asemănare" a lui Platon, care duce cu gândul la acea "redobândire a asemănării cu Dumnezeu a chipului divin al omului" creştină).
De ce am amintit aceasta? Pentru a sublinia că însuşi creştinismul este un drum iniţiatic. Cei care caută un drum iniţiatic nu ar trebui să mai aibă nevoie de un altul! Iisus a adus iniţierea la îndemîna tuturor - cu condiţia de a urma poruncile evanghelice. Dacă noi urmăm aceste porunci, Tatăl ne va trimite Mângâietorul - harul divin - care ne dă puterea de a ne transforma, şi chiar ne deschide mintea pentru orice cunoaşteri.

Scopul acestei postări a fost acela de a ridica un semn de întrebare supra legitimităţii acestor grupări oculte zise iniţiatice, versus creştinismul simplu. Nu m-am legat de doctrina lor propriu-zisă, de treptele pe care le parcurg, pentru că nu am vrut să fiu dintre cei care dărâmă. Mi s-a atras atenţia mai demult că trebuie doar să construiesc, iar atunci când e de criticat, acest lucru trebuie făcut doar prin prezentarea unei analogii viabile.Ceea ce am şi încercat să fac!

Şi, în încheiere, mi se pare potrivit să amintesc cuvintele unui mare teolog creştin al nostru, referitoare la transparenţă:

"Suntem apropiaţi unii de alţii pentru că suntem transparenţi. Îl vedem pe Dumnezeu prin ei." (D. Stăniloae) 

Linkuri utile:
http://iscrestnow.blogspot.com/2009/02/pitagora-si-versurile-de-aur.html 

http://childagain.wordpress.com/2009/02/11/despre-deosebirea-dintre-iniierea-prin-cunoatere-i-cunoaterea-mntuitoare/ 

No comments:

Post a Comment

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...