Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Friday, January 21, 2011

Despre bine şi rău

Pare o  temă răscunoscută şi mult prea discutată, dar iată că o bună prietenă mi-a reamintit-o. De fapt, cândva, undeva, am discutat-o şi eu, dar acea discuţie se pare că a rămas pierdută. Oricum, poate că e mai bine să nu ne repetăm, poate că şi ideile noastre mai evoluează, cu timpul...
Aşadar, ca să nu mai zăbovim, voi începe prin a spune - aşa cum am mai spus cândva - că răul are rolul lui pe ansamblul Creaţiei, şi  nici un înţelept nu ar distruge, pur şi simplu, răul din rădăcini, fără a pune nimic în loc.

 Imaginea aparţine blogului: poezie-religioasa.weblog.ro/. ../03/zi-si-noapte/ 

De fapt, ca să mergem şi mai departe, ar trebui să ne întrebăm dacă ştim, măcar, ce este răul - adică, dacă înţelegem corect valoarea situaţiilor şi lucrurilor din viaţa noastră. 
Iată aici o ilustrare foarte adecvată:
http://romania-otaraminunata.blogspot.com/2011/01/despre-nestiutele-judecati-ale-lui.html
Ca să mergem până la capăt, am putea spune că nu vom reuşi să diferenţiem corect binele şi răul (afară de cazurile evidente, desigur) până ce nu vom atinge un prag al înţelepciunii - şi acesta se obţine prin har.  Aşadar, cunoaşterea binelui şi a răului este rezultatul unui lung proces, a urcării acelei scări de care vorbeau sfinţii părinţi.
Uneori, în cazuri anume, atunci când Divinitatea consideră că avem dreptul, sau ne face pur şi simplu un dar, putem avea sclipiri de har - putem înţelege instantaneu valoarea pozitivă sau negativă a lucrurilor. Dar, aceste momente  vor fi pasagere, până ce vom obţine starea de har permanent.

Şi atunci, ce e de făcut? Până ce nu vom ajunge la înţelepciunea deplină, nu avem dreptul să luptăm contra răului? Nici măcar în situaţiile evidente?
Răspunsul nu este uşor. De fapt, trebuie ţinut cont de fiecare situaţie în parte.  În mod sigur, există rele atât de mari: cum ar fi bolile incurabile, suferinţele copiilor, nedreptăţile sociale, cruzimile fiinţelor umane - încât nici un om cu suflet nu ar putea rămâne inactiv. Desigur că avem voie să luptăm, să încercăm să schimbăm lumea, să o facem mai bună. Dar, nu cu orice mijloace, şi mai ales, nu cu ură faţă de oamenii nedrepţi sau torţionari. Poate fi enorm de greu, uneori, dar noi trebuie doar să încercăm să îndreptăm lucrurile, lăsând judecăţile şi pedepsele în seama lui Dumnezeu. Desigur, chiar şi încercând, putem greşi, dar totul este să o facem cu bună intenţie. Dumnezeu nu se va supăra prea tare dacă vom greşi din ignoranţă, dar mânaţi de bune intenţii. După cum se spune, e mai bine să greşeşti din prea multă, decât din prea puţină dragoste.
Am amintit aici de boală, ca un caz particular al răului.  La prima vedere, desigur că ne-am repezi să spunem că bolile sunt un rău absolut, şi o pedeapsă, şi omenirea ar fi mult mai fericită fără ele. Desigur, aşa ar fi, în cazul unei omeniri ideale, care ar urma întrutotul voinţa divină. Dar, în cazul unei omeniri aşa-zis normale - de fapt, predispusă mai mult greşelii şi ascultării proprilor instincte decât dreptelor principii - bolile sunt un mijloc educaţional. Fiecare boală este urmarea unei neascultări: faţă de legile divine, sau faţă de legile naturii şi vieţii. De multe ori, legătura între boală şi gândurile, sentimentele sau acţiunile noastre nu este atât de evidentă, şi atunci boala apare drept un rău inexplicabil. Ca să înţelegem mai bine, însă, cauzele reale ale bolilor, şi astfel, şi modul lor de vindecare, vă recomand cu căldură cărţile terapeutului Serghei Lazarev. Oricare dintre ele ne poate schimba concepţia despre boală, şi chiar destin.

Şi la fel se petrece în legătură cu toate situaţiile din viaţă care ne par rele şi nedrepte. Noi vedem rezultatul: situaţia în sine, dar uneori nu ştim ce a declanşat-o - ce anume din gândurile sau comportamentul nostru, uneori mult îndepărtate în timp. Sau, pur şi simplu, anumite situaţii ne sunt trimise drept "probe", şi atunci chiar nu ar trebui să ne plângem, pentru că datorită lor evoluăm. Şi Scripturile spun că "dacă n-am suferi disciplinarea Domnului, am fi fii nelegitimi, şi nu fii".
Şi atunci, ne-am putea întreba, dacă acest aşa-zis "rău" este o creaţie a noastră, nu există alt mod de a-l învinge decât prin trăirea fără murmur a consecinţelor, şi eventual, încercarea de a nu-l atrage din nou? Poate fi o cale, dar este lungă, grea, şi foarte puţini oameni au răbdarea şi înţelepciunea necesară pentru a o urma până la capăt. Probabil, la acest lucru s-a gândit şi Tatăl atunci când l-a trimis pe Hristos pentru a ne aduce legea harului : adică, a iubirii şi iertării. Atunci când nu mai putem suporta consecinţele ignoranţei noastre din trecut, El ne-a dat rugăciunea. Prin rugăciune sinceră, şi participarea la viaţa lui Hristos - adică, acceptarea Lui ca model deplin în viaţa noastră - răul poate fi învins fără să fim nevoiţi să "plătim" până la capăt. Acesta a fost darul Lui, aceasta înseamnă expresia: "a luat asupra Sa păcatele noastre".   Dacă Îl aceptăm drept Mântuitor, şi dovedim acest lucru prin urmarea poruncilor, Dumnezeu va trimite harul care ne va feri de consecinţele propriilor noastre greşeli. Mai mult, ne va lumina încet, ca să înţelegem unde am greşit, şi ce trebuie să facem.
În acest fel, calea karmei este mult scurtată, şi putem obţine mântuirea mult mai repede - desigur, dacă vom avea şi o voinţă stabilă, şi vom depune un efort pe măsură. Numai El este în stare să împace Rigoarea şi Mila din arborele sefirotic.

Dacă privim astfel lucrurile, înţelegem că fie şi marile rele sociale ar putea fi învinse în acest mod. Prin rugăciune, şi schimbarea fiecărui om în parte. "Schimbarea începe cu o viaţă, iar o viaţă începe cu un pas", spune un autor de S.F. Pe de altă parte, maestrul Omraam Mikhail Aivanhov are o carte: "Egregorul porumbelului păcii", în care dezvoltă pe larg această idee: că binele social, şi evoluţia societăţii, nu se pot obţine numai prin măsuri economice şi sociale. Dacă oamenii în sine nu devin mai buni, mai conştienţi, orice lege, oricât de bună ar fi, riscă să fie prost întrebuinţată. Exemple am avut destule în istorie!

Am încercat să schiţez doar cîteva idei, dar desigur că este o temă vastă, care s-ar preta la discuţii multiple, şi la intrepretări din toate domeniile existenţei. În încheiere, vă las câteva cuvinte ale unor oameni cu suflet mare, pentru a vă lumina în vreme de încercare:

"Deşi lumea este plină de suferinţă, ea este de asemenea plină şi de victorii asupra ei." (Helen Keller) 

"Oamenii nu sunt perturbaţi atât de mult de lucruri, cât de felul în care le percep". (Epictet)

"A trăi înseamnă a te naşte neîncetat" (A. de Saint-Exupery)

"Ceea ce dă lumină trebuie să îndure arderea." (Victor Frankl)

 Linkuri utile:

http://linkinspremine.wordpress.com/2011/01/17/34/ 

http://childagain.wordpress.com/2008/11/18/actul-terapeutic/ 

http://childagain.wordpress.com/2008/12/09/lazarev-i-adevrul-despre-boli/ 

http://childagain.wordpress.com/2008/09/28/despre-greseli/ 

12 comments:

  1. salut
    ..
    ai scris mult
    asa cum simti si intelegi
    acum
    cu tot ce inseamna simtz pt tine
    ...
    dar daca ai avea posibilitatea sa simti si sa constientizezi altfel
    te asigur , ca cele scise aici
    iti vor stirni risul

    caci nu este rau
    pe lumea
    pe lumea adevarata
    ci doar aici in

    tartacuta asta incuiata

    ReplyDelete
  2. Florina ai stofa de maestrul spiritual...
    Si ce este maestrul decat hrana pentru discipoli...
    Cat de frumos a spus Iisus:
    50.Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.
    51.Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.
    52.Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?
    53.Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.
    54.Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.
    55.Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.
    56.Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.
    57.Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine." Ioan 6
    Ah ce hrana divina...
    Si prezenta Lui in noi face ca noi insine sa fim hrana pentru noi intre noi si pentru multi altii...
    Iar tu ai gust de evanghelie vie...:)
    Dumnezeu sa fie mereu cu tine pentru ca tare frumoasa(pardon, gustoasa!) mai esti in bratele Lui...:)

    ReplyDelete
  3. felicitari pentru un alt punct pe I...da, tema e deosebit de vasta, sunt multe de spus...
    scopul vietii e sigur armonia psiho-morala...ignorarea acestei conditii aduce mult rau...aduce boala si suferinta...suntem depozitari de energie de esenta divina...asa ca ar trebui sa ne reevaluam mereu fortele de constructie si pe cele de distructie cu care de fapt ne nastem...
    "sufletul omului are resortul in inima, nu in cap" (Shopenhauer)...inima are felul ei de gandire, poate avea uneori reactii mult mai rapide si mai selective...dar e bine sa facem diferenta intre cele doua fete ale aceleiasi monede...binele unora poate fi raul altora...

    ReplyDelete
  4. ..tartacutza este a mea
    a lui a noastra..
    cu ea intelegem
    cam tot
    ce este in jur
    si este bine s-o
    pastram pe umeri

    adica sa nu picam in
    latura fanatica
    care este mai rea decit
    raul pe care il inteleg unii
    ..imi cer scuze de nu
    pasesc alaturi de scriptura...
    dar un lucru stiu
    in numele ei multe vieti au fost luate
    pe nedrept..
    deci
    no comment

    ReplyDelete
  5. Advaruri esentiale pt. sufletul si comportamentul nostru....Sunt multe de schimbat in sufletele si inimile noastre ...pt.a vedea si face diferenta,,intre bine si rau..Dmnul sa te binecuvanteze AMIN....

    ReplyDelete
  6. jai, oricât de ciudat ar părea, să ştii că îţi înţeleg punctul de vedere! Tocmai pentru că nu sunt o fanatică încuiată:)
    Desigur că, dacă experienţele prin care am trecut ar fi fost altele, şi mai ales, dacă Dumnezeu nu ar fi ales să mi le explice, să mi le lumineze, cumva, aş fi simţit şi eu ca tine. Şi eu am început să citesc Biblia prin adolescenţă, într-o perioadă în care devenisem atee. Pot să îţi spun că mi se păreau doar poveşti de adormit copiii, însă spuse cu un patos ce te determina să le crezi:) Cel puţin, aşa explicam eu atunci credinţa.
    Mai târziu, însă, am avut asemenea revelaţii şi trăiri, încât am ajuns să înţeleg cu adevărat ce înseamnă să crezi. Şi, la o parcurgere atentă a Bibliei, am găsit acolo o bogăţie! Şi acum, a rămas un "canal", o cale de comunicare cu divinul esenţială pentru mine.
    Desigur, în numele ei s-au produs multe atrocităţi şi greşeli. De fapt, în numele credinţei greşit înţelese! Dar nu e vina Bibliei, sau a lui Hristos. Oamenii limitaţi sunt cei care au "ajustat" totul ca să încapă în măruntul lor sistem.
    Uite, ca să înţelegi mai bine, te sfătuiesc să citeşti"Interpretarea Sfintelor Scripturi" de Jacob Lorber, pe care o citesc eu acum. Nu e un text de exegeză, Lorber este un profet adevărat, care primea mesaje divine. Chiar la începutul cărţii, Dumnezeu-tatăl vorbeşte exact despre această citire strict intelectuală a Bibliei. Desigur, eşti liber să o citeşti, sau nu, dar dacă citeşti, vei înţelege nişte lucruri.

    Oricum, mulţumesc pentru vizită, şi interes! Mă bucur să interacţionez cu oameni care gândesc şi se preocupă de lucrurile esenţiale, chiar dacă părerile lor diferă de a mea.

    ReplyDelete
  7. Îngere, îţi mulţumesc pentru aprecierea generoasă, dar sunt doar o păcătoasă care a trecut prin multe. Chiar mă întreb, dacă Dumnezeu mi-ar încredinţa o misiune de o mare răspundere, dacă aş putea să o duc până la capăt. Oricum, eu mi-am ales o misiune, să vedem cum va fi...

    Minunate şi adevărate cuvintele evanghelice! Tot ce spune El este plin de adevăr şi profunzime.
    Mulţumesc încă o dată, mai ales că şi tu eşti un om cu o mare misiune!

    ReplyDelete
  8. Erys, mă uimeşte profunzimea pe care o descopăr în spusele tale! Nu pentru că nu ai fi profundă - departe de mine - dar ştiu că tu eşti aruncată în mijlocul vieţii, şi îi trăieşti toate aspectele. E mare lucru să păstrezi un timp pentru tine, pentru suflet, pentru înţelegerea vieţii.
    Eu sunt mai norocoasă din acest punct de vedere: sunt liniştită în micul meu univers.

    Aşa este, inima are un alt "sistem de selecţie" decât mintea. Ceea ce mintea vede drept "rău", inima poate să simtă altfel, şi viceversa. Şi, desigur, ceea ce noi vedem drept bine, alţii îl pot percepe drept rău. Dar, aici există o mică precizare: indiferent cum e văzut un lucru, sau o situaţie, el este doar într-un singur fel, la modul absolut. Adică, unii pot să vadă binele drept rău pentru ei-înşişi, dar numai Dumnezeu ştie că acela tot bine este. Aşadar, dacă noi acţionăm după ceea ce simţim a fi "bine", sunt mari şanse ca acela să fie chiar bine. Chiar dacă se va vedea abia mai târziu...

    Poate am apărut cam criptică:), dar am încercat şi eu să îmi spun o părere în chestiuni cu aplicabilitate practică:)Apropos, am încercat să te sun, dar e posibil să îţi fi schimbat numărul.
    Te sărut!

    ReplyDelete
  9. patitule, mulţumesc din suflet pentru cuvintele bune, şi pentru binecuvântare! Să fii şi tu binecuvântat!

    ReplyDelete
  10. http://visatorprinstele.blogspot.com/2011/01/despre-iubirept-florina.html

    ReplyDelete
  11. Mulţumesc, jai, eşti un copil bun:)! Ţi-am răspuns la tine.

    ReplyDelete
  12. Nu, nu mi-am schimbat numarul de telefon!...Astept sa te revad!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...