Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Wednesday, January 26, 2011

Despre profet şi preot

 În ultimul timp, mi-a devenit din ce in ce mai clar că acesta este un subiect de mare importanţă. Mai ales în zilele noastre, când "se reeditează", parcă, condiţiile de acum sute şi mii de ani! Ne aflăm la o răscruce, la un prag, şi omenirea va intra într-o nouă etapă. Aceasta, neînsemnând să începem să disperăm, şi să ne panicăm pentru "sfârşitul lumii". Ci doar să începem să ne "reevaluăm", ca să vedem încotro ne îndreptăm, şi dacă putem să urcăm ceva mai sus, "pe acoperişul caselor" - după o binecunoscută expresie evanghelică - pentru a scăpa de "furtuni".

 Imaginea aparţine blogului: http://vivrelibre.blogvie.com/2008/04/ 

În această perioadă premergătoare marilor schimbări, şi chiar cu  mult timp înainte, apar şi profeţii, sau mesagerii voinţei divine.
De multe ori nerecunoscuţi, contestaţi, aspru întâmpinaţi chiar de către slujitorii "uzuali" ai Domnului - cei din Biserici - ei totuşi au un rol extraordinar de important. Tocmai pentru că ne arată voia Lui în dinamică, aplicată acestui moment temporal, şi acestor condiţii sociale, economice, politice, psihologice, etc.
Iisus însuşi a apărut iniţial drept un profet în ochii celor care îl urmăreau, şi se ştie cât de urmărit şi de duşmănit a fost de către clerul epocii, şi de către interpreţii învăţaţi ai legii. Dar, chiar şi până la el, marii profeţi ai Vechiului Testament au avut parte de prigoane, urmăriri şi duşmănie, atât din partea păturii bogate conducătoare, cât şi a preoţimii închistate în reguli - Isaia, Ieremia, Ilie, Daniel, şi mulţi alţii.
Duhul proorociei nu a dispărut, însă, o dată cu moartea, învierea şi înălţarea lui Hristos. Dimpotrivă, El a promis ucenicilor că le va trimite "un Mângâietor, care va fi cu ei până la sfârşitul timpurilor." Acesta este, desigur, Duhul Sfânt, care dăruieşte harisme celor încercaţi şi găsiţi credincioşi - printre care şi pe cea a proorociei."Şi El a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători." (Efeseni 4.11)
 Această perioadă - dintre sfârşitul unei lumi şi începutul alteia - a descris-o sugestiv şi unul dintre proorocii vechi - Ioil: "Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, şi fiii şi fiicele voastre vor profeţi, bătrânii voştri visuri vor visa, iar tinerii voştri vedenii vor vedea./Chiar şi peste robi şi roabe voi vărsa Duhul meu." (Ioil 2.1-2)
M-am oprit asupra acestu verset, pentru că în lumina lui se explică tot noianul de proorocii care au apărut nu numai în secolele imediat următoare lui Hristos, ci chiar şi în ultimele două secole, până în zilele noastre. Aceste proorocii nu aparţin toate unor figuri de primă mărime, unor sfinţi cunoscuţi sau înalţi prelaţi. Unele dintre ele aparţin unor oameni sărmani - ţărani sau călugări umili- sau chiar copii.  Toţi aceştia au spus cam aceleaşi lucruri referitoare la "sfârşitul timpurilor" (şi nu al lumii! - deci este vorba doar de sfârşitul unei etape), au enumerat aceleaşi "plăgi", şi au rostit aceleaşi avertismente. În plus, deşi sărmani, şi mulţi neştiutori de carte, erau oameni foarte curaţi şi credincioşi. Ei urmau întrutotul spiritul lui Hristos. (Mai multe amănunte în cartea menţionată la postarea anterioară: "Profeţiile lui Edgar Cayce" - de Dorothee Koechlin de Bizemont).

Dar, ca să găsim o regulă generală, m-am gândit să punctez funcţiile profetului în paralel cu cele ale preotului, aşa cum apar ele, în mare parte, într-o carte a lui Josy Eisenberg despre iudaism. El se referea la profeţii Vechiului Testament, dar regulile sunt aceleaşi şi în zilele noastre. Iată deci cum apar lucrurile:
"Preotul este reprezentantul oficial al lui Dumnezeu, el întruchipează legitimitatea religioasă tradiţională. Câteodată, se face auzită şi a doua voce: aceea a înţeleptului. [...] În ceea ce îl priveşte pe profet, el nu constituie o instituţie, dimpotrivă, el este cel care critică instituţia. Am spus că este o celulă de criză, deoarece interpretarea cuvântului divin încredinţată preoţilor este probabil suficientă doar [...] în situaţii obişnuite. Această interpretare însă se dovedeşte stereotipă, sclerozată, chiar îndepărtată de spiritul Legii, datorită lipsurilor inerente oricărei caste preoţeşti; pe de altă parte, ea nu este în stare să facă faţă unor situaţii excepţionale. Prin urmare, profetul este omul trimis şi inspirat de Dumnezeu, fie pentru a corecta abaterile instituţiei, fie pentru a limpezi situaţiile de criză.[...]
Profeţii lui Israel au jucat un rol fundamental în restabilirea echilibrului între etică şi rit, preoţii având tendinţa să privilegieze ritul, în timp ce profeţii aveau ca vocaţie să reamintească caracterul fundamental al exigenţei morale."

După cum am spus, aceste cuvinte nu se aplică numai preoţilor şi profeţilor din Vechiul Testament! Dacă în locul "exigenţei morale", privite ca o regulă seacă, punem "esenţa învăţăturilor religioase", avem exact situaţia din zilele noastre. Şi acum, ca şi atunci, se privilegiază ritul - "litera" - în dauna "spiritului". Dar, din ce în ce mai mult, se vede faptul că nu e de-ajuns să fim botezaţi, nici chiar să ne spovedim şi să ne împărtăşim, dacă în sufletul nostru nu există adevărata iubire şi înţelegere pentru toţi oamenii. Dacă noi ne simţim superiori datorită religiei noastre, a întemeietorului ei, şi credem că numai noi singuri vom avea privilegiul mântuirii, se pare că învăţăturile lui Hristos au căzut pe un teren sterp - sau, s-au transformat ele-însele în stereotipuri, în minţile rigide.
"Toate religiile sunt egale în faţa lui Dumnezeu. Trebuie să respectaţi fiecare om cu credinţa lui, să nu dispreţuiţi din cauza convingerilor. Dumnezeu conduce toate confesiunile religioase aşa cum un rege îşi conduce dregătorii." 
Acestea au fost cuvintele apariţiei marianice de la Medjugordje - spre consternarea, se spune, a observatorilor catolici. Noi am adăuga că, dacă ar fi fost de faţă şi ortodocşi, ar fi fost de două ori mai scandalizaţi!
Se pare că există o evoluţie necesară a credinţei religioase -trecând prin necunoaşterea totală (acea "avydia, agnyana" a filosofiei tibetane - sau "vestibulul ignoranţei"), la cunoaşterea şi înţelegerea dogmelor şi a căilor de mântuire proprii fiecărei religii, apoi - etapa ultimă, şi cea mai importantă: înţelegerea esenţei oricărei religii. Această esenţă ne-a fost redată complet în mesajul Mîntuitorului: "Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul Tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, şi cu toată puterea ta. /Iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi./Mai mare ca acestea nu există altă poruncă". 
În aceasta constă superioritatea mesajului creştin: în faptul că el a condensat toată experienţa religioasă a omenirii, purificând-o, şi reducând-o la esenţă. Pentru acest lucru ar trebui să ne bucurăm, şi nu neapărat pentru practicarea unor rituri. Chiar şi mântuirea, este produsul credinţei: "este prin har, şi aceasta nu este de la voi, ci de la Domnul". Deci, nici un ritual luat în sine nu ne aduce mântuirea. Dar, în mod sigur ne-o vor aduce credinţa, iubirea şi faptele.
Cam acestea au fost şi mesajele ultimilor profeţi ai veacurilor din urmă. Pentru exemplificare, îl citez aici pe Jakob Lorber, care a fost o revelaţie şi pentru mine.

Pentru încheiere, voi spune cîteva cuvinte şi despre diferenţa dintre adevăraţii, şi falşii profeţi. Şi asta întrucât multe mesaje care contravin concepţiilor comune, care "scandalizează" (apropos, vedeţi ce funcţie are "scandalul" la părintele Steinhardt), pot fi atribuite, pentru relaxare, falşilor profeţi.
Falşii profeţi sunt cei în a căror viaţă nu se vede urmarea poruncilor lui Hristos - sau mai larg spus - a poruncilor divine. Ei sunt acei care vorbesc, dar nu practică. Sunt cei vorbesc despre beneficiile sărăciei şi milosteniei, dar strâng averi pe seama discipolilor lor. Sunt cei care vorbesc despre iubire şi toleranţă, dar îi trimit pe adepţii lor să lupte împotriva oricui îndrăzneşte să îi contrazică. Sunt acei care aduc mari ameninţări asupra unor grupuri sociale, sau a omenirii întregi, dar fără făgăduinţa unei răscumpărări. Cu alte cuvinte, sunt mai obsedaţi de pieirea păcătosului, decât de mântuirea lui. Şi, desigur, sunt aceia ale căror profeţii nu se împlinesc - dar pentru a vedea aceasta trebuie aşteptat destul de mult, uneori.
Prin antiteză, adevăraţii profeţi sunt smeriţi, şi trăiesc o viaţă creştină. Chiar dacă sunt în lume, ei nu sunt corupţi de farmecul ei. Bucuria lor cea mai mare se află în relaţia cu Dumnezeu, pe care o preferă oricărei relaţii lumeşti. Unii dintre ei pot avea şi alte harisme: darul vindecării, al izbăvirii celorlalţi din greutăţi prin rugăciune, etc. Şi, după cum scrie în Scriptură, au parte de o protecţie divină deosebită, orice rău ar întâmpina. Nu înseamnă că nu vor avea parte de rele, dar ei vor fi izbăviţi din toate, în mod cu adevărat miraculos, până ce îşi vor fi încheiat misiunea.
Trebuie să adaug aici că şi adevăraţii, şi falşii profeţi sunt capabili uneori de mari semne şi minuni. Şi atunci, criteriile de deosebire rămân cele de mai sus. Desigur, există şi cazuri cu totul particulare. Îmi închipui că trebuie să fie şi falşi profeţi care pot adopta o mască de smerenie pentru a strânge adepţi. Dar totuşi, atunci când smerenia nu este reală, trebuie să existe măcar un moment de cădere a măştii. Şi, chiar dacă nu există, oamenii cu har îi simt cu uşurinţă.
Acestea fiind zise, cred că s-au spus suficiente lucruri pe tema dată.

Şi, în încheiere, redau câteva cuvinte ale unor oameni mari, care par a conchide foarte bine acest capitol despre profeţi şi profeţii:

"Hristos nu a venit în lume ca să ne înveţe o serie de noi forme, ci să ne propună un nou mod de viaţă."(N.Steinhardt -.Dăruind vei dobândi)

"Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să vezi foarte departe." (C.Brâncuşi) 



 Linkuri utile: http://univcrestact.blogspot.com/2008/06/adiere-de-vant-lin.html
                     
                    http://childagain.wordpress.com/2009/01/13/al-cincilea-munte/ 
                   
                    http://childagain.wordpress.com/2009/02/02/despre-adevraii-i-falii-maetri/ 

2 comments:

  1. Scrii extraordinar, e o performanta spirituala sa scrii asa. Dumnezeu sa se apropie tot mai mult de tine!
    Problema cu falsii profeti poate fi transata intr-un singur fel. Ori il cunosc si il manifesta pe Iisus fiind una cu El, ori El este strain de ei.
    De acum asa se va face diferentierea. Deja am intrat intr-o noua etapa; sunt deja mii de oameni care au clarvedere si diverse alte capacitati.
    Si acum e mutt mai usor sa recunosti pe cei care vin de la El si in numele Lui.
    Bunaoara e suficient sa privesti cele cateva poze ale lui Jacob Lorber ca sa te cutremuri de cat de prezent era Iisus in El...
    Iata deci unde era profetul nostru cel bun.
    Te citesc ca pe un oracol, deoarece El iata a ales sa vorbeasca prin tine. :)

    ReplyDelete
  2. Îngere, mulţumesc din suflet pentru cuvinte! Dar toţi avem câte un mic talant pe care trebuie să îl folosim. De fapt, e chiar datoria noastră să ne folosim talanţii, şi nu să îi îngropăm.
    Despre adevăraţii şi falşii profeţi, ai spus lucruri foarte reale. Oamenii care sunt deja pe drumul spre El îi pot recunoaşte, după voia Lui.
    Eu am spus acele câteva criterii din text pentru cei şovăitori, şi care nu au acele capacităţi minunate de care vorbeşti. Ei sunt majoritatea.
    Pe Lorber l-am simţit şi eu a fi real, chiar de la primele rânduri.

    Îngere, îţi mulţumesc din suflet pentru păreri, dar sunt şi eu doar un om aflat în urcuş. De multe ori, Dumnezeu vorbeşte prin mine, ca şi prin noi toţi, dar sunt şi momente când greşesc, mă mai îndepărtez. E natura umană:) Poate Dumnezeu îmi lasă acele momente ca să înţeleg că numai prin puterile mele nu pot face nimic complet.

    Îţi doresc şi ţie numai binecuvântare, ca să îţi poţi duce la capăt cu bine misiunea!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...