Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Monday, January 17, 2011

Povestea picăturii

Iată, până ce voi ajunge să dezbat problema binelui şi a răului, aşa cum am promis, o minunată poveste, simplă, dar plină de învăţături. Ea nu îmi aparţine, ci aparţine unui site prieten, dar cred că înţelepciunea ei trebuie cunoscută de cât mai mulţi.


A fost odata ca niciodata un discipol care il intreba pe maestrul sau:

- Care este lucrul ce ma separa de adevar?

Maestrul ii spuse:


 Imaginea aparţine site-ului: http://www.schituldarvari.ro/blog/?p=568

- Nu esti singurul care este separat de adevar, mai sunt si altii. Iti voi spune douasprezece povestioare care iti vor parea simple. Trebuie sa meditezi asupra acestora tot timpul si chiar de ti se va parea ca le-ai inteles, nu te opri din a medita asupra lor pana ce aceste simple povesti vor capata proportii uriase si pana vor deveni din nou simple.

Prima poveste:

A fost odata ca niciodata o picatura intr-un Ocean ce spunea ca nu exista Ocean. Tot astfel se intampla cu multi oameni. Traiesc inlauntrul lui Dumnezeu si spun ca nu exista Dumnezeu.

A doua poveste:

"Vreau sa fiu libera" spuse picatura de apa din mijlocul Oceanului; si oceanul in compasiunea sa a ridicat-o la suprafata.

"Vreau sa fiu libera" spuse din nou picatura de apa si soarele auzindu-i glasul o aseza intr-un nor.

"Vreau sa fiu libera" spuse picatura inca o data si norul o elibera iar aceasta cazu din nou in Ocean.


A treia poveste:


O picatura intelectuala este o picatura intelectuala, dar nu mai apartine Oceanului.


A patra poveste:

"Nici o picatura nu are nici o valoare" spuse picatura din mijlocul Oceanului.

A cincea poveste:

"Fara nici o indoiala, exista un lucru de care eu mi-am dat seama, eu sunt mai importanta decat oceanul." Spuse picatura din ocean.

A sasea poveste:

"Nu voi putea niciodata sa ajung la Ocean" spuse picatura din Ocean.

A saptea poveste:

"Oh, ce-mi pasa mie de Ocean" spuse picatura din Ocean.

A opta poveste:

Era odata o picatura care-si regreta soarta, la urma urmei, ea era in mijlocul Oceanului si nu stia nimic despre Ocean.

A noua poveste:

O picatura din Ocean chema toate celelalte picaturi sa i se alature pentru a se rascula impotriva Oceanului.

A zecea poveste:

"Prin puterea cu care am fost investita" spuse picatura din Ocean, "prin puterea cu care am fost investita, de astazi sunteti excluse din Ocean."

A unsprezecea poveste:

"Tu te afli in mijlocul iubirii mele" ii spuse Oceanul picaturii de apa. Dar picatura nu auzi Oceanul pentru ca era plina de iubire pentru alta picatura.

A doisprezecea poveste:

"Daca as putea cuprinde" gandi o picatura "fiecare picatura cu dragostea mea atunci as deveni Oceanul." Cum gandi aceasta, picatura incepu sa reverse dragostea sa asupra tuturor picaturilor, pe rand. Dar era o picatura care ii facuse un mare rau si desi era capabila de o mare iubire, picatura nu putu sa o ierte. Si pentru ca nu putu sa-si reverse dragostea sa asupra acesteia nu putu sa devina Oceanul.


Discipolul il intreba pe maestrul sau:

- A existat vreodata o picatura care a devenit Oceanul ?

Si maestrul ii spuse ultima sa poveste:


Era odata o picatura care cauta Pacea Oceanului, ce cauta Profunzimea Oceanului. Dorinta ii era mare si puterea de iertare ii era mare si deodata Oceanul ii spuse:
"Tu si cu mine, noi suntem una." Si Oceanul isi deschise larg bratele si imbratisa picatura, si tot ce apartinea Oceanului deveni si al picaturii.
Ea se patrunse de pacea Oceanului, se intinse pe toata suprafata Oceanului si prin profunzimea sa deveni salvarea lumii.
- Afla astfel, o ucenicule, ca Oceanul este plin de iubire pentru cei ce-l iubesc si ca-i primeste in maretia sa pe cei ce o doresc cu adevarat.
- Dar ce se va intampla daca o astfel de picatura devine murdara? intreba discipolul.
Maestrul rase din toata inima:
- O picatura nu poate deveni atat de murdara incat oceanul sa nu o poata curata.

 http://www.facebook.com/notes/terapie-pentru-suflet/povestea-picaturii/493554169570

10 comments:

  1. @};-
    Traim in mijlocul vietii si ne intrebam ce-i viata; legitim, de altfel, cand de fapt, mai mult o gandim, decat o simtim.
    Gandirea e moarta, prin faptul ca e repetitiva si imprumutata. O gandire vie este rezultanta directa a experientei proprii. Numai aceea propulseaza catre plenitudine prin intelegerea existentei si participare efectiva.
    @};-
    Povestea este splendida, simplu si foarte intelept structurata.

    ReplyDelete
  2. Trăim în mijlocul vieţii şi al Divinităţii, dragă denaide! De fapt, Dumnezeu este şi în lume, în viaţa nostră, nu e doar transcendent. E acea Schekina a Zoharului.
    Într-un fel, el poate fi comparat cu un ocean. Şi toate acele mici poveşti ale picăturii sunt atât de adevărate, atât de valabile în toate religiile!
    Ai dreptate, gândirea vie este rezultatul experienţei proprii, dar a gândirii luminate de har! Numai o asemenea gândire poate înţelege viaţa sintetic, şi nu analitic. Adică, este gândirea care reuneşte, care caută asemănările dintre lucruri, şi nu deosebirile.

    Mă bucur că ţi-a plăcut povestea, dar dealtfel, mă aşteptam! Oamenii ca tine, cu sufletul deschis, simt imediat valoarea universală a unor idei. Numai lumină îţi doresc!

    ReplyDelete
  3. Superba poveste, absolut superba, e perfecta ca o sfera, nimic de adaugat nimic de scos, doar de contemplat...:) Interesant este ca se potriveste tuturor traditiilor spirituale de la zen pana la oricare alta...

    ReplyDelete
  4. Da, tuturor tradiţiilor, inclusiv cea creştină! De asta mi-a plăcut şi mie. Şi, da, e de meditat aici, pentru că fiecare fragment include o învăţătură.

    Mulţumesc pentru vizită, şi pentru că înţelegi mereu esenţialul!

    ReplyDelete
  5. minunate "picaturi intr-un ocean", aceste povestioare incarcate de intelepciune...Blaga spunea ca orice om - singur, e asa de putin, ca nici nu-i poti spune om...oamenii nici nu sunt, este unul singur si acela suntem cu totii...da, e adevarat ca dragostea e numele a ceea ce cauta intregul...

    ReplyDelete
  6. Vai, ce minunat spune Blaga! Şi tu...:) Îmi plac mult cuvintele frumoase spuse de oamenii de cultură - am şi eu un caieţel - şi îmi sunt şi de folos în vremuri de încercare.
    Da, dragostea e numele, dar există atâtea feluri de dragoste...Unele seamănă mai mult a egoism, de aceea apare atâta suferinţă şi neîmplinire. Singura dragoste adevărată este cea divină, a oceanului. Până când vom ajunge şi noi acolo, vom mai suferi, iar vom învăţa, iar vom suferi, şi tot aşa!

    Te sărut, şi mă bucur de trecere!

    ReplyDelete
  7. http://www.trilulilu.ro/masterstil/77ad3e2ff1b0c1

    picatura langa picatura :) si tot asa pana cand oceanul ne va indruma...

    PS: povestea e inregistrata asta vara dupa ce ne-am intalnit la margine de mare
    o picatura :)

    ReplyDelete
  8. Dragă picătură, ce bucurie îmi faci! Uite că oceanul ne uneşte pe toţi!
    Nu ştiam că ai înregistrat povestea asta frumoasă, dar faptul că ne-a plăcut la amândouă e iarăşi un semn. Că nu suntem departe de ocean!:)

    Te pup, şi aştept o nouă vară...pe unde om mai fi!

    ReplyDelete
  9. Am uitat să îţi spun: vezi că te-a mai căutat o picătură:

    http://deepiny.wordpress.com/

    http://linkinspremine.wordpress.com

    M-a întrebat de tine, pentru că oceanul are nevoie de toate picăturile!:)

    ReplyDelete
  10. Multumesc, mi*au dat lacrimile cand am citit asta. Incerc sa dau de ea :)
    pe mine m-a vizitat un Inger

    Zi binecuvantata!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...