Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, January 23, 2011

Soluţia combaterii tuturor catastrofelor

Până de curând, criza economică mondială, războaiele, nedreptăţile sociale, ba chiar şi catastrofele naturale, le vedeam drept lucruri împotriva cărora trebuie luptat activ, până la ultima suflare de energie. Nu ar fi contat consecinţele asupra luptătorilor, ci doar rezultatul final.
Într-un fel, aşa şi este...Numai că felul luptei este diferit de ceea ce mi-am imaginat.
Toată lumea ştie, sau a auzit, de puterea rugăciunii. Desigur, toată lumea ştie, dar pare un lucru oarecum teoretic, sau rezervat celor puţini aleşi, şi cu o mare putere a iubirii. Însă de curând, am înţeles că lucrurile nu stau chiar aşa.
Iată cum au fost ameliorate  efectele  dezastruoase ale unui cutremur în orăşelul Coalinga, de lângă San Francisco! Povestea aparţine unei modeste menajere americane. Dar, mai bine să o relatez exact aşa cum este ea redată în cartea Dorotheei Koechlin de Bizemont despre viaţa şi profeţiile lui Edgar Cayce:

"Femeia participa în mod regulat la un grup de rugăciune , practică ce o făcuse receptivă la "vocea interioară" care se manifestă în noi.  Într-o seară, când să se culce, a auzit o voce care i-a spus: "Nu vei dormi. Ridică-te şi ieşi pe străzile oraşului." Deoarece vocea devenea din ce în ce mai insistentă, femeia s-a îmbrăcat şi a ieşit din casă. Când a ieşit afară, vocea i-a spus: "O vei lua pe această stradă, apoi pe cealaltă, etc. Şi te vei ruga pentru fiecare casă la dreapta şi la stânga." Ceea ce a şi făcut. Vocea a pus-o să meargă astfel toată noaptea, până în zori, după un traseu precis. În zori, femeia a auzit: "Gata, acum te poţi duce la culcare." Când să urce în pat, casa a început să se clatine. Cutremur! Lumea a ieşit în stradă. După trecerea cutremurului, au fost evaluate pagubele: la Coalinga nu fusese nici un mort. Nici unul! Multe case se prăbuşiseră, dar nu murise nimeni. Şi apoi, a urmat surpriza: alte două persoane au recunoscut că şi ele umblaseră pe străzi toată noaptea la îndemnul unei voci, şi pe un traseu diferit. Astfel, vieţile oamenilor fuseseră protejate de rugăciunile a trei persoane."

Această  relatare nu ne duce oare cu gândul la un fapt oarecum similar din Vechiul Testament? Înainte de distrugerea Sodomei şi Gomorrei, Avraam îl întreabă pe Domnul dacă nu va cruţa cetatea pentru cincizeci de oameni drepţi, apoi pentru patruzecişicinci, treizeci, şi chiar zece. Şi Domnul i-a răspuns afirmativ. Însă din păcate, se pare că în acele cetăţi nu erau nici măcar zece oameni drepţi.
Dar, ce înseamnă oare a fi "om drept"? E un ideal chiar atât de greu de atins? Pentru noi, creştinii (de fapt, pentru toate religiile importante), acesta înseamnă, pur şi simplu, să Îl punem pe Dumnezeu pe primul plan, indiferent ce facem, apoi să ne iubim aproapele ca pe noi-înşine, şi să dovedim acest lucru prin fapte.  Nu e cine ştie ce filosofie, nu ni se cer cunoştinţe teologice înalte. Dacă putem participa apoi şi la ritualurile religiei noastre, e foarte bine, dar nu trebuie să ne facem din asta un scop, sau un prilej de mândrie asupra celorlalte religii.
Aşadar, omul drept este omul plin de iubire şi de credinţă, şi care respectă legile divine. Desigur, în acestea se includ şi legile date lui Moise pe muntele Sinai. Hristos însuşi a spus că nu a venit să strice legea, ci să o împlinească. Dar respectarea acestor legi va decurge frumos şi uşor din respectarea primelor două: iubirea de Dumnezeu, şi de aproape. Întrucât, cine îşi iubeşte cu adevărat aproapele, nu ar putea să îi facă acestuia vreun rău: să fure, să ucidă, să comită adulter, etc.
Totul e cât se poate de simplu, deci! Aşadar, ne putem strădui şi noi să fim unul dintre cei zece drepţi din cetate. Sau, măcar dintre cei trei...
Povestea de mai sus ne mai aduce însă o învăţătură: una dintre salvatoarele cetăţii ei a fost o simplă menajeră, plină de credinţă. Uneori, oamenii simpli sunt "sarea pământului", şi de aceea orice orgoliu legat de naşterea noastră, de titluri, de avere, sau chiar de intelect, apare drept superfluu, şi chiar rizibil. Ne putem gândi că în acel oraş erau şi oameni  bogaţi, din familii vechi, sau foarte inteligenţi şi plini de talente. Totuşi, Dumnezeu nu i-a ales pe ei pentru salvare.  Dacă nu ar fi fost cei trei oameni plini de credinţă, oraşul ar fi pierit, cu toţi bogaţii şi nobilii lui. Aici ar putea să ia aminte promotorii "raselor pure", şi cei care cred că numai ei au dreptul din naştere să conducă popoarele şi naţiunile, chiar şi într-un mod ascuns şi împotriva intereselor mulţimii. Sau, toţi acei care cred că, dacă au avut acces la o părticică de cunoaştere, sunt atât de importanţi, încât au dreptul de a se situa înaintea maselor ignorante.

Şi, ca să mă înscriu în acelaşi registru - al rezultatelor rugăciunii sincere a drepţilor - voi mai relata un fapt asemănător, petrecut tot în State. Din nou, voi cita din cartea despre Edgar Cayce, acest mare vindecător şi profet, despre care voi spune câteva cuvinte în încheiere:

"La 23 iunie 1940, şaizecişipatru de persoane s-au adunat la Virginia Beach, pentru cel de al IX-lea congres anual al ARE. [Association for Research and Illumination - fondată de adepţii lui Edgar Cayce]. Era la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, iar în faţa agresivităţii hitleriste, America se întreba dacă nu cumva avea să fie şi ea invadată. I s-a cerut lui Cayce o "lectură" [voi explica după aceea acest termen] despre acest subiect. Iată răspunsul lui:
"Dacă cele şaizecişipatru de persoane adunate aici încep să se roage şi trăiesc în acord cu această rugăciune, ele pot să evite invadarea Americii - dacă asta doriţi." 
America nu a fost invadată...dar ştiu că cele şaizecişipatru de persoane au luat foarte în serios ceea ce a spus Cayce. La Virginia Beach se mai vorbeşte şi acum despre asta."
  
Pentru cei care nu ştiu, Edgar Cayce a fost un american simplu, născut în 1877 la o fermă din Kentucky. În copilărie, a citit Biblia de mai multe ori, fiind foarte credincios. Din punct de vedere religios, era protestant -  ca să răspund  curiozităţii celor care ar dori să ştie acest aspect. Încă din copilărie, după citirea Bibliei, a manifestat o capacitate uluitoare: dormea cu o carte sub cap, şi a doua zi, ştia conţinutul cărţii. Nu dau aceste amănunte pentru a hrăni dorinţa de senzaţional a cititorilor, ci pentru a arăta că, într-adevăr, "pentru cel care crede, toate îi sunt cu putinţă."
A lucrat un timp ca librar, apoi ca fotograf. La un moment dat, după vârsta de douăzeci de ani, a început să sufere de migrene puternice, şi şi-a pierdut şi vocea, timp de un an. Un profesor hipnotizator a avut ideea de a-l supune hipnozei, pentru a-l întreba despre cauza bolii sale. Sub hipnoză, el a vorbit, şi şi-a indicat cauza bolii: o paralizie parţială a corzilor vocale datorată surmenajului; precum şi remediul: irigarea abundentă cu sînge a ţesuturilor respective - ceea ce organismul a şi făcut. Din acel moment, s-a vindecat complet, dar a început şi o nouă etapă a vieţii sale. Într-o stare de semiconştienţă asemănătoare transei, el răspundea la întrebările tuturor celor care îi cereau, pe teme extrem de diverse, şi în primul rând - de sănătate. A indicat sute de remedii - de la cele naturale, până la cele mai moderne medicamente, neintrate încă pe piaţă. Şi toate, extrem de corecte - dovedite de numărul mare de vindecări. 
Dar, răspunsurile sale nu s-au limitat la medicină, ci au cuprins multe alte domenii: ştiinţă, istorie, esoterism. A dat amănunte extrem de precise despre popoare preantice, precum cel al  Atlantidei, dar şi despre viaţa şi concepţiile religioase la curţile faraonilor, a regilor mayaşi, sau chiar ale regilor francezi Ludovic al XIII-lea şi al XIV-lea. Unele fapte istorice mai recente au putut fi verificate. De fapt, el a  vorbit despre  evoluţia omenirii, începând cu Lemuria şi Atlantida, până în zilele noastre, urmărind în principal evoluţia concepţiei despre "Legea lui Unu". Adică, evoluţia concepţiei religioase autentice: cea monoteistă - toate religiile monoteiste succedate pe parcursul istoriei pornind din aceeaşi sursă.
Pe plan ştiinţific, el a vorbit despre energia atomică, laser, aure, glande endocrine - cu mult înainte ca aceste lucruri să ajungă cunoscute. (El a murit în 1945, iar lecturile sale au fost cu mult anterioare acestei date). 
Întrebat de unde îşi lua informaţiile, el a răspuns: "Tot ce există se imprimă pe ecranul timpului şi spaţiului, evenimentele înregistrându-se pe măsură ce se derulează. Aceste înregistrări  pot să fie citite de toţi cei care sunt capabili să se branşeze la ele. E ca radioul sau oricare altă transmisie de unde."
Pare exact definiţia acelor "dosare akashice" din tradiţia vedică. Sau, altfel spus, "Cartea vieţii", amintită şi în Biblie.

Desigur, mulţi creştini aparţinînd altor confesiuni nu vor voi să îi recunoască autenticitatea - pentru ei, orice profeţie din altă arie a creştinismului fiind inspirată de diavol. Pentru acest gen de oameni, nici nu mă voi osteni să argumentez, lăsându-L pe Dumnezeu să îi lumineze. Voi spune doar că Edgar Cayce a înfiinţat grupuri de rugăciune, şi un centru de terapii naturiste. Iar despre eficienţa acelor grupuri de rugăciune am vorbit puţin mai sus!
Pe de altă parte, profeţi din toată lumea, şi din toate ramurile creştine (ca să îi amintim doar pe Phillipe de Lyon, Marthe Robin, Padre Pio - catolici; Evanghelia de la Ares - transmisă unui preot ortodox)  au spus cam aceleaşi lucruri. Cel puţin, în ceea ce priveşte acel "sfârşit al timpurilor", despre care se tot vorbeşte, şi despre care Cayce a adăugat că nu este echivalent cu sfârşitul lumii, ci va fi doar o inversiune a polilor geografici (şi nu doar magnetici) - adică, o răsturnare a axei pământului. Eveniment care a mai avut loc în decursul istoriei pămîntului, fiind reţinut în miturile tuturor popoarelor!
Dar, ca să aflaţi întreaga bogăţie a informaţiilor redate de Cayce, cel mai bine ar fi să citiţi câte ceva din profeţiile lui. Nu numai pentru cunoaştere, ci şi pentru întărirea credinţei. Credinţa răzbate din fiecare rând al acestor scrieri.

Şi în încheiere, redau câteva cuvinte ale sale referitoare la modul în care noi, oamenii - fiecare dintre noi, şi toţi laolaltă - putem influenţa mersul evenimentelor, şi chiar al lumii naturale, şi al universului:

"Cu cât deveniţi mai conştienţi în relaţia voastră cu universul, cu atât mai mult veţi recunoaşte influenţele care acţionează asupra lui, şi cu atât mai mult veţi deveni capabili să acţionaţi în mod util. Şi asta în măsura în care sunteţi în stare să aveţi încredere în Forţa divină care se află în interiorul vostru. Dar şi responsabilitatea va fi mai mare." (Edgar Cayce)

8 comments:

  1. Asa este, Florina.
    @};-
    Ultimul citat contine intr-o mare masura
    esenta spiritualitatii.

    ReplyDelete
  2. Te caut....caci vreau,iar tu daca doresti,sa te alaturi unui proiect,umil.

    ReplyDelete
  3. Da, denaide, este ceea ce spun toţi maeştrii spirituali, dintotdeauna!
    Mă bucur că eşti mereu pe lungimea mea de undă!
    Numai bine!

    ReplyDelete
  4. Mihaella, cu cea mai mare plăcere, dacă voi putea! Iată aici unul dintre mailurile mele:
    lifenjoy10@yahoo.com
    Dar trebuie să îţi spun - dacă e vorba de un proiect în real - că nu voi mai rămâne mult timp în ţară.
    Numai bine şi ţie!

    ReplyDelete
  5. Nu am gasit pe net nimic despre Evanghelia de la Ares, poate vii tot tu cu amanunte.
    Esti o revelatie pentru mine si Dumnezeu sa te binecuvanteze. Ma simt ca si cand m-as citi pe mine insumi si nu ma indoiesc ca Iisus te sustine. El se straduieste de la inceput sa ii ridice pe crestini in adevarata unitate spirituala care este El Insusi si Dumnezeu.
    Dumnezeu sa te mentina in aceasta puritate a inimii si intentiilor spre revelarea celor nestiute. Iisus sa-ti fie mereu alaturi si sa te mangaie si sa te imbratiseze neincetat.

    ReplyDelete
  6. Mihaella, mulţumesc din suflet, mi-ai oferit o ocazie minunată! Te îmbrăţişez!

    ReplyDelete
  7. Îngere, îţi mulţumesc pentru cuvintele tale bune, dar eu sunt mai puţin importantă decât crezi! Prin noi toţi vorbeşte acelaşi suflu, acelaşi Duh, de aceea simţi, cumva, că mă (re)cunoşti, sau că te (re)cunoşti.
    Ai dreptate că Iisus mă susţine, ca şi pe tine, pentru că am simţit-o de nenumărate ori.
    Dumnezeu să îţi dăruiască şi ţie numai binecuvântări, şi să îţi aducă în cale oamenii şi situaţiile de folos pentru sufletul tău!

    P.S. Evanghelia de la Ares este considerata un neoapocrifa: este urmarea unor mesaje primite de un preot ortodox francez din acea localitate. Totusi, eu nu o simt ca inspirata intrutotul, pentru ca, pe langa multe lucruri intalnite si in alte profetii referitoare la religii, si viitorul omenirii, ea neaga divinitatea lui Iisus. Adica, Il vede doar drept un om, Hristos fiind altceva (nu am inteles bine, fiindca am citit un text in franceza, si era neclar).
    Ceea ce am retinut in legatura cu ea este profetia despre acel "sfarsit al timpurilor", in care spunea cam aceleasi lucruri cu toti profetii anteriori, inclusiv Nostradamus.
    Parerea mea este ca acel preot (care este un personaj controversat, si si-a schimbat de cateva ori religia) mai vorbea si din propriul sau subconstient, pentru ca el nu scria precum ceilalti, repede si fara pauze - el mai corecta, mai interpreta. Poate ca a denaturat mesajul!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...