Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, January 16, 2011

Universalitatea iubirii lui Hristos

Ieri am avut, din nou, dovada că iubirea lui Hristos nu cunoaşte limite impuse de dogme, sau de concepţii mentale. Pot spune că a fost o zi de pelerinaj, chiar dacă drumul nostru a fost lin şi uşor, potrivit măsurii noastre duhovniceşti - de copii, sau adolescenţi. Ajunşi la mânăstirea pe care o doream, ne-a întâmpinat un părinte destul de tânăr, dar matur după duh. Lucrul acesta s-a simţit mai bine după ce a început să vorbească, şi mai ales, din cele spuse pe jumătate...Nu ştiu dacă persoana care mă însoţea a simţit acelaşi lucru, dar eu am simţit clar că acel părinte ştia despre noi mai multe lucruri decât i-ar fi spus omul bun care ne-a recomandat domniei-sale. Şi, ştiind cam pe unde ne aflăm noi - la nivelul sufletului, şi nu al minţii - totuşi, domnia-sa ne-a vorbit cu blândeţe şi bunăvoinţă. Nu a încercat să ne spună despre aşa-zisa greşeală a căii noastre neritmate de ritualuri, nici măcar nu ne-a pomenit de ele! Dimpotrivă, ne-a spus că un om care se îndreaptă spre Dumnezeu, chiar dacă nu prea merge la Biserică, are mai mult discernământ decât un om din lume. Şi, ne-a dat sfaturi bune şi practice referitoare la modul de comportare al creştinului în lume, şi la ceea ce trebuie să facă acesta pentru a se desăvârşi. Timpul petrecut cu domnia-sa a fost plin de miez, şi am simţit că a fost folosit din plin. Şi în tot acest timp, domnia-sa nu a dat nici un semn de nerăbdare, deşi îmi închipui că trebuie să fi avut şi alte îndatoriri. A fost ca şi cum ar fi primit de undeva sarcina de a se ocupa anume de noi în ziua aceea. De fapt, acum chiar cred că a primit-o! Ştiu acest lucru cam în acelaşi mod în care ştia şi domnia-sa despre noi.
Toată ziua respectivă a fost un şir de dovezi ale ocrotirii lui Dumnezeu pentru noi, păcătoşii, doar din simplul motiv că am vrut să ajungem acolo, ca să cerem sfat. Chiar şi cel mai materialist om s-ar întreba cum de s-au putut înlănţui toate elementele favorabile pentru ca acest drum să decurgă bine. Chiar şi cele mai mici nevoi ale noastre au avut un răspuns aproape imediat. Desigur, ştiu că acest lucru s-a datorat şi rugăciunilor unor oameni mai înalţi duhovniceşte decât noi.

Concluzia zilei a fost faptul că Dumnezeu lucrează astfel încât să tragem fiecare, cât mai mult folos. Indiferent de concepţiile noastre mentale, sau de ritualuri, pentru El contează ceea ce se află în suflet: iubirea, credinţa şi voinţa bună. Şi toţi oamenii care au atins un nivel duhovnicesc mai înalt ştiu acest lucru. Desigur, sunt unele lucruri de lămurit, în legătură cu importanţa acestor ritualuri în rolul lor de "canale" de coborâre a harului, care este considerabil. Dar, iarăşi, oricât ar fi de bune şi de corect efectuate ritualurile, tot oamenii care le practică, şi cei care le primesc, le conferă valoare. Pentru oamenii uscaţi, sau pur şi simplu, înglodaţi în grijile materiale, acestea nu pot avea decât un rol relativ înviorător, ca o ploaie uşoară pe un teren secetos. Ele ar trebui susţinute în continuare de credinţa interioară, şi de viaţa în acord cu poruncile lui Hristos. Dimpotrivă, pentru cei plini de iubire, şi care se străduiesc să "lucreze" bine - chiar dacă mai greşesc - ele aduc mai mult har. Însă, acest har poate coborâ chiar şi în absenţa lor, după voia lui Dumnezeu. El a rânduit acest ritualuri tocmai pentru a ne ajuta să primim harul atunci când nu suntem în stare să trăim şi să lucrăm aşa cum ar voi El. Desigur, chiar şi trăirea şi lucrarea dreaptă sunt posibile tot numai cu ajutorul Lui, de aceea ne putem gândi că pentru El contează, de fapt, intenţia bună a inimii, şi hotărârea pe calea aleasă. Hotărârea indiferent de ispitele lumii!
Nu reiau  aici lucruri pe care le-am mai discutat. Unii, oricum vor spune că greşesc, iar alţii vor fi de acord cu mine. Totul depinde de calea aleasă de fiecare.
 În încheiere, redau aici un sfat găsit într-o revistă veche ( chiar dacă autorul l-am uitat) , şi care pare extrem de potrivit pentru noi toţi:

"Ca să aibă har, omul trebuie să răspundă la toate cu cuvântul lui Dumnezeu, să nu se mânie şi să nu-şi facă propriile legi." 

9 comments:

  1. ...suntem bucati din Dumnezeu, nu?...pentru desavarsire trebuie sa ne lasam inima sa vorbeasca...

    ReplyDelete
  2. Buna Flo, am cateva intrebari, esti?

    In primul rand vreau sa stiu dc. ai trecut prin blg. meu?

    In al doilea rand vreau sa discut cu tine pe tema unei chestiuni dar mai intai vreau sa stiu daca ma iubesti suficient?

    ReplyDelete
  3. Da, Erys, ai înţeles exact ceea ce contează! Dacă suntem parte din El, fie şi un pic, înseamnă că partea aceea trebuie să ne vorbească, cumva, prin sufletul nostru. Sarcina noastră este să învăţăm să (ne) ascultăm. Şi, să ne curăţăm suficient ca să prindem "frecvenţa" bună!

    Te pup!

    ReplyDelete
  4. Deep, drăguţa mea, eu apar din când în când!:) Accesul la calculator are unele restricţii:)
    Din păcate, nu am mai trecut demult pe la tine, pentru că timpul meu e la limită. Dar, voi încerca acum!

    Întrebarea ta i-a pus-o şi Iisus lui Petru, şi el ce i-a răspuns?: "Da, Doamne, Tu ştii că te iubesc." Şi tu ştii...)

    Dar, mai bine să discutăm pe mail, zic eu. Mai ales dacă e un lucru care te doare!

    ReplyDelete
  5. nu ti-am spus ca sa treci ci fiindca am un vot in plus si am crezut cum era firesc, sa fie de la tine, de-aceea te-am intrebat daca ai trecut pe-acolo, nu e prima data cand se intampla si vroiam sa sa stiu dc. nefiind cineva logat poate sa faca asta, daca nu inseamna ca am ceva "probl." pe-acasa :)

    ce vroiam sa/ti spun tocmai ca nu e de mail, daca vroiam iti scriam acolo dar nu puteam fi atat de lasa, nu doare fiindca tocmai iese, daca mai statea poate ar fi si durut, fctie de ce raspuns imi vei da, singura in masura sa ridici piatra, voi scrie ctva cuv. la mine pe/un blog, deci fii atenta, si nu, nu e o joaca:

    1. aici pe pamant, BINELE si RAUL trebuie sa existe?

    2. daca da, raul trebuie eradicat?

    3. daca da, raul poate fi eradicat?

    ReplyDelete
  6. Draguta mea, aş fi trecut oricum când aş fi avut puţin timp liber, pentru că ştiu că tu scrii numai lucruri bine gândite şi simţite! Răspunsul meu, din păcate, este că nu am votat eu atunci, ci abia ieri. Dar nu ştiu cum funcţionează aceste voturi, e posibil să se poată vota şi fără să te loghezi, şi să nu fie nici o neclaritate aici.

    Despre întrebările finale, pot spune că răspunsul nu este simplu, şi m-a preocupat şi pe mine. Totuşi, în ultima vreme, cred că am ajuns, cumva, la o limpezire. Iată deci ce simt eu:
    Da, ele trebuie să existe, ambele, pentru că altfel oamenii nu ar mai evolua, nu ar mai ajunge să facă diferenţele între bine şi rău. Un părinte din Pateric îl numea pe diavol "foarte bun", pentru că "fără el, nici un om nu s-ar mântui".
    Dar, desigur, sunt atâtea nuanţe aici, că ar necesita o postare întreagă - după cum bine spui. E necesar răul, dar cât timp, şi cum? Există unele rele pe pământ care te fac să te întrebi cum de le permite Dumnezeu. Discuţia asta am avut-o cu un ateu pe site-ul lui altmarius, şi a fost foarte încordată! Poate încerc să dau de ea din nou, şi să o repostez, pentru că a fost totuşi utilă.

    Dacă trebuie eradicat? Până acum câtva timp, aş fi spus "da", fără ezitare, acum, însă...Am înţeles că nu eradicarea este soluţia, ci transforamrea răului în bine. "Ce este răul altceva decât binele chinuit de propria-i foame, şi de propria-i sete?" spune Eliphas Levy, un mistic. Şi un alt citat care mi-a rămas în minte, pentru că este extraordinar, e următorul: "Trebuie să faci binele din rău, pentru că nu ai altceva din care să îl faci." Era şi o pildă cu un om care aduna obiecte din gunoaie şi le recondiţiona, ca o analogie cu încercarea de îndreptare a păcătoşilor.
    Şi asta ar necesita o discuţie separată, pentru că e o temă vastă!

    Apropos de eradicare, şi de lupta împotriva răului, am ajuns de câtva timp la o altă înţelegere şi în legătură cu lupta noastră împotriva puternicilor acestei lumi. Dumnezeu nu vrea o luptă deschisă, sau o înfruntare prin unirea tuturor forţelor de o parte şi de alta.Asta am crezut eu mult timp, şi am încercat să unesc spiritele pentru această luptă, dar se pare că nu asta era soluţia. Voi scrie şi pe site-ul meu social când voi avea timp.
    Dumnezeu vrea doar o luptă interioară, să încercăm să ne ridicăm noi vibraţiile, şi să îi ridicăm şi pe alţii. Aşa a procedat Iisus, şi toţi cei care l-au urmat. Şi astfel, răul va fi anihilat, sau transformat treptat, după caz.
    Acest lucru mi l-a spus şi părintele luminat de la acea mânăstire, dar şi Dumnezeu însuşi, în alte moduri. Acum înţeleg de ce site-ul acela social nu mergea, de ce nu veneau oameni: nu era voia Lui să luptăm aşa.
    Oricum noi vom lupta până la capăt, prin îmbunătăţire şi mărturisirea adevărului.Şi prin neplecarea faţă de orice ar încălca legile divine şi drepturile umane.

    De-abia aştept articolul tău, cred că vom avea de citit lucruri interesante! Voi căuta şi eu discuţia de care ţi-am spus, dacă a mai rezistat pe acel site după ce eu am plecat.

    Te îmbrăţişez, şi îţi doresc muultă lumină, care să îţi aducă bucurie!

    ReplyDelete
  7. stiam eu pe cine contez : )

    http://linkinspremine.wordpress.com/2011/01/17/34/

    ReplyDelete
  8. "...si dai si lupta, si dai si lupta..." :)))

    ReplyDelete
  9. E o luptă tare frumoasă!:) Textuleţul tău mi-a plăcut mult, tocmai pentru că e scurt şi esenţial.
    Uite că mai ai un blog! O să îl trec şi pe el la răboj:)

    Puup!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...