Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, February 26, 2011

Atunci când greşim

Atunci când greşim, şi mai ales, atunci când ajungem la conştientizarea greşelii noastre, începe suferinţa. Parcă ni se ia dintr-o dată un văl de pe ochi, şi vedem clar ceea ce am făcut, şi consecinţele acestui fapt. Nu numai că vedem, dar şi simţim durerea greşelii noastre, a alegerii noastre, care ne-a propulsat pe o altă traiectorie decât cea normală.
Acest proces e bun până într-un punct. E bun, adică, până în momentul în care totul devine insuportabil, şi am face cele mai mari sacrificii pentru a ne repara greşeala. E bine să conştientizăm, e bine ca sufletul nostru să reînvie din împietrirea indiferenţei şi  auto-aprecierii; dar nu e bine deloc să facem o obsesie din "răscumpărare".
Dumnezeu nu ne cere răscumpărări imposibile, sau enorme ca şi consecinţe. El nu ne vrea pedepsiţi, ci doar conştienţi şi smeriţi.
Poate nici noi, nici cei faţă de care am greşit, nu am înţeles în totalitate învăţătura situaţiei respective. Putem doar să ne apropiem, cu gândul, de adevăr. Şi atunci, nu are rost să intrăm în penitenţe auto-impuse, fără să ştim măcar dacă ele sunt necesare.
Putem, desigur, încerca să îndreptăm, acolo unde se poate. Dar există situaţii în care şi acest lucru este greu, dacă nu imposibil. Şi atunci, ce facem? Cădem în disperare pentru totdeauna? Dumnezeu nu asta vrea de la noi. Poate că, atunci când nu putem "răscumpăra" în mod direct persoana sau situaţia faţă de care am greşit, El ne cere altceva. Ne cere să devenim alţii, mai buni. Ne cere să începem să Îl căutăm pe El, mai mult decât până acum. Asta, neînsemnând să devenim dintr-o dată habotnici, şi nici măcar practicanţi. Însemnând doar că trebuie să Îi vedem mai mult raţiunile în tot ce există, şi să încercăm să aflăm ce vrea El de la noi în fiecare situaţie. Să iniţiem, adică, un fel de comunicare. După cum spune şi părintele Stăniloae: "Dumnezeu ne cheamă pe fiecare dintre noi ca parteneri la o convorbire. El este Întrebătorul. Omul este ascultător. Ascultător, însemnând şi răspunzător."
 Dar, cum putem face acest lucru? vom fi întrebaţi. Aici, fiecare va găsi răspunsul. Există o multitudine de căi care duc spre El, este de-ajuns să alegem una. Şi, desigur, să ne menţinem pe ea, indiferent de împrejurare.

Bine, noi ne vom răscumpăra astfel, putem răspunde. Dar acei care au suferit din cauza noastră, cei faţă de care am greşit? Nu trebuie să ne facem noi griji în această privinţă. El are nenumărate căi de a-i vindeca. Şi. poate acea experienţă a fost necesară şi pentru ei. E de-ajuns să ne pară rău, să le trimitem gânduri bune, şi o rugăciune, dacă se poate.

Tema greşelii şi a răscumpărării este vastă, dar eu am schiţat doar câteva idei, strict necesare în practică. Fie ca fiecare dintre noi să găsim calea cea dreaptă!

"Nici o rugăciune, bună sau rea, nu este pierdută înaintea lui Dumnezeu." (Pelerinul rus)

No comments:

Post a Comment

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...