Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Wednesday, February 23, 2011

Religiile

Întrucât au existat multe păreri, şi chiar controverse, privitor la legitimitatea existenţei religiilor, şi în cadrul acestora, privitor la "cea mai bună dintre ele", sau "cea care conţine adevărul absolut", postez aici un fişier audio dăruit de o minunată prietenă, care spune exact ceea ce trebuie auzit. Cu menţiunea că, om fiind, şi având anumite experienţe, eu totuşi o consider pe a mea ultimul mesaj trimis de Divinitate umanităţii, şi deci, cel mai complet. Iată deci fişierul:


Nicolae_Zarnescu_PASAPORT_PENTRU_LUMEA_DE_DINCOLO_01_Religiile_mp3

Sau, pentru cei care preferă textul scris:

http://www.poezie.ro/index.php/essay/234048/Paşaport_pentru_lumea_de_dincolo 

11 comments:

  1. Legitimitatea existenței religiilor este o temă interesantă, la care trebuie să medităm cu realism. Oricum, știu că nu spun o noutate, dar simt nevoia să o repet : Fără religie în general și fără credință, în special, nu putem exista, sufletul nostru s-ar abrutiza iremediabil și ar fi condamnat la moarte. Discuția poate fi foarte vastă și implică multe aspecte....Numai bune !

    ReplyDelete
  2. :) Un text deosebit si iata ca eu tocmai dadusem raspunsul in comentariul de la mine inainte de a sti despre ce e vorba. Dar El stia...:)
    Oamenii cred ca trebuie sa faca anumite lucruri, sa se inchine, sa se impartaseasca etc pentru a fi pe plac lui Dumnezeu.
    Dar lui Dumnezeu pe plac cu adevarat ii sunt cei care ajung sa il cunoasca si sa devina una cu El.
    Si oricat de paranormal si de imposibil ar parea, totusi asta este posibil si pentru noi si inca din aceasta lume.
    Totusi acest lucru inca este un fel de medalie de aur pe care foarte putini o castiga.
    Din fericire traim intr-o perioada speciala in care este posibil sa o castige cateva mii poate chiar zeci de mii dupa cum este profetit.
    Un lucru este cert, maine prezenta lui Dumnezeu in existentele noastre va fi mult amplificata iar poimaine fara indoiala ca vom deveni una cu El.
    El a pregatit multe surprize pentru copiii Lui iubiti.
    Si ma intreb, de ce sa am numai o religie cand pot sa le am pe toate? Toate sunt ale Tatalui si Tatal mi le-a daruit pe toate.
    Iar minunea este ca El Insusi ne va fi calauza prin toate, din aceasta lume intai si apoi din toate.
    Pentru ca nu exista decat o singura religie si aceasta este gratia divina care ne invata cum sa devenim una cu El.
    Care este religia ingerilor? Aceea trebuie sa fie si a noastra. Iar religia ingerilor este Dumnezeu.
    Daca il avem pe Fiul, fiul ni-l va arata pe Tatal. Si daca il avem pe Tatal , nu vom afla si despre Fiu?
    Si totusi oricat de multe am spune sunt lucruri care raman adevarate numai in duhul si prezenta lui Dumnezeu.
    Si cine il obtine pe Dumnezeu nu va mai ramane cu alta religie decat Dumnezeu.
    Oamenii religiosi ce nu l-au obtinut pe Dumnezeu au tot felul de prejudecati. Religia ce ne leaga pe toti este Iubirea.
    Si totusi pe aomeni cine ii va scoate din ale lor? Dar Dumnezeu pe noi vrea sa ne scoata din ale noastre si sa ne aduca in ale Lui.
    Hristos este desavarsit dar crestinismul nu se va desavarsi decat dupa ce va asimila in totalitate pe celelalte religii mai vechi.
    Totusi dupa ce l-ai obtinut pe Hristos crestinismul devine asemenea unei haine pe care nu o mai folosesti. In fapt religiile inca mai exista pentru ca oamenii inca sunt separati de Dumnezeu, iar re-legere este necesara.
    Toate fiintele desavarsite nu au alta eligii decat pe Dumnezeu.
    Ce binecuvantare mare deci este aceasta de a nu avea alta religiie decat pe Dumnezeu si astfel de a fi in posesia tuturor.
    Iata o meditatie scrisa :)

    ReplyDelete
  3. Revin cu adresa unui videoclip care exprimă un punct de vedere personal și nu numai al celui care-l prezintă, apropos de religie (religii) și credință ! Nu împărtășesc punctele de vedere ale personajului din filmuleț, dar nici nu-l pot ignora. Oricum, un subiect controversat care necesită mult timp și analiză realistă a fenomenului !
    http://www.youtube.com/watch?v=HhXOU5aoanU

    ReplyDelete
  4. .....
    se uita un aspect
    cel al dualitatii mintii noastre
    tot ce este scris si am
    citit articolul
    este trecut prin prisma mentalului.
    atunci cind el dispare ca forma de intelegere
    si relationare cu mediul devi una cu sursa
    ..
    se neaga pe mai departe potentialul divin ce este in noi
    se neaga si se amina posibilitatea de
    transformare spontana
    a omului
    in virtutea tinerii lui
    ca scalv
    pe mai departe.
    la ce va este bun viitorul cind
    el nu este de fapt

    in univers nu este viitor
    cum nici trecut...

    ce se asteapta
    si de ce sunt pusi oamenii sa astepte ,
    pe cine
    si
    de ce?
    este un joc murdar al unor fiinte
    asa zis
    inteligente , ce au un singur scop.
    sa conduca.
    nu sunt necesare profetiile
    prezicerile
    si alte
    aiureli
    ce promit ceva ce nu este.
    nu VEDETI CA SUNTETI ASEMENEA
    PARINTILOR VOSTRI
    BUNICILOR VOSTRI
    ..
    DOAR NISTE GENERATII DE SACRIFICU!!!!
    ...
    imi pare foarte rau ca nu pricepeti ca in voi este acest potential
    infinit
    ce nu asteapta sa fie numit cumva
    sa fie pus undeva
    sus
    ca o statuie
    sa fie venerat
    asta nu pricepeti
    si nu ve-ti pricepe
    atita timp
    cit va considerati inferiori
    ....
    nu vom fi
    de loc fericiti
    universul nu este o ierarhie
    un
    mlm..
    ce vinde si cumpara
    este unic si repetabil la imfinit
    ATIT.
    .....
    florina
    mii de scuze...
    te astept intr-un loc nou
    cu poezia ta.
    Discuta cu Doamna
    Brandusa

    multumesc

    ReplyDelete
  5. D-le Radu, aţi înţeles exact ceea ce am vrut să spun: e vorba nu atât de religie, ca formă organizată a credinţei, ci de sentimentul religios. Acesta este inerent omului, face parte din structura lui. Chiar dacă un om nu crede într-un Dumnezeu ca acel prezentat de religii, trebuie neapărat să creadă în ceva. Şi atunci, putem spune că, dacă acest sentiment este "dat", este în natura umană - vezi categoriile apriori kantiene - atunci, Cineva l-a pus acolo. Sau, mai bine-zis, nu l-a pus, ci sufletul ştie ceva dinainte de a veni la întrupare. Şi, cum poate şti, dacă nu s-ar afla în el-însuşi ceva capabil să cunoască adevărul, dincolo de minte şi instruire?
    Dostoievski are o frază extraordinară pe această temă în cartea sa "Demonii": "A trăi fără Dumnezeu nu-i decât chin...Omul nu poate trăi fără a îngenunchea...Dacă-L alungă pe Dumnezeu, îngenunchează în faţa unui idol de lemn, sau de aur, sau imaginar. Sunt idolatri cu toţii, nu atei."

    ReplyDelete
  6. Acest lucru l-a probat foarte bine acel videoclip pe care mi l-aţi prezentat. Este foarte bine că l-aţi adus în discuţie, pentru că el prezintă o categorie de oameni des întâlnită: intelectualul dezamăgit de aparentele contradicţii logice între realitate şi ideea sa de Dumnezeu, şi care din acest motiv devine ateu. De fapt,nu chiar ateu...Înţeleg foarte bine fenomenul, pentru că şi eu am trecut pe acolo. Da, înainte de a ajunge la Dumnezeu, mi-am pierdut credinţa copilăriei, am devenit atee, şi abia apoi mi-am recâştigat-o, definitiv. O parte din argumentele acelui intelectual erau şi ale mele.
    În primul rând, omul care priveşte viaţa şi lumea doar prin raţiune, nu poate înţelege motivaţiile divine, nu poate înţelege de ce lumea este aşa cum este, şi mai ales, de ce există răul. Existenţa răului, a mizeriei, bolilor, războaielor, este o problemă teologică dezbătută de milenii. Şi, nu o poate înţelege pe deplin decât cineva care a trecut de raţiune. Cineva care a ieşit "în afara sistemului", aşa cum este Dumnezeu.
    Desigur, pentru noi, oamenii păcătoşi, aceste ieşiri sunt rare, şi posibile numai prin har, deci tot cu ajutorul Lui. Dar, dacă măcar o dată am reuşit să intrăm, măcar puţin, în sistemul divin de percepere al lucrurilor, lumea va avea o altă faţă pentru noi.

    O altă problemă semnalată în acel videoclip ar fi confuzia Dumnezeu-lideri religioşi, sau Biserici. Oamenii inteligenţi văd contradicţia dintre mesajul religios înalt, şi deformările lui în practică. Şi astfel, îi atribuie lui Dumnezeu micimile şi greşelile omului. Lăcomia de bani, certurile, chiar ura faţă de cei care au o altă idee despre Dumnezeu, pedepsele cumplite - toate acestea nu aparţin lui Dumnezeu, ci omului.Dacă vrem să ştim cum ar privi Dumnezeu aceste probleme, trebuie doar să ni-L imaginăm pe Iisus. Un om cu o asemenea capacitate de iubire şi sacrificiu, şi care trăia de azi pe mâine, mergând din loc în loc şi predicând, nu ar fi putut să aprobe excesele Bisericii, şi în primul rând, Inchiziţia. Dimpotrivă, El ar fi numit aceşti lideri religioşi "morminte văruite, pline de dinăuntru de toată necurăţia", şi "orbi care conduc alţi orbi". E de-ajuns să vedem şi să înţelegem viaţa Lui, a celor care L-au urmat, şi a tuturor maeştrilor întemeietori de religii de dinaintea Lui, ca să înţelegem ce mesaje a vrut, de fapt, Dumnezeu să transmită omenirii.

    Ca să ajung la partea cu idolatria, cred că în videoclip apare evidentă. Exemplul acela glumeţ cu adorarea soarelui este evident. Desigur, un intelectual rafinat din zilele noastre, care cunoaşte multe date ştiinţifice, nu ar fi capabil să adore soarele, dar tot ar găsi ceva de adorat. Propria raţiune, sau pe cea a unui om pe care l-ar vedea mai puternic, sau de succes - de exemplu. Şi astfel, şi-ar crea tot un idol, de la care ar aştepta subconştient salvarea în vremuri de criză. Dealtfel, chiar şi cei mai înrăiţi atei, în momentele extreme: de pericol, suferinţă, sau ameninţarea pierderii celor dragi, tot au tendinţa să se roage, "măcar aşa, pentru orice eventualitate". "Iar dacă El există şi îmi răspunde la rugăciuni, voi crede în El de acum încolo."

    E o temă complexă, şi ar mai fi multe ade adăugat, dar cred că m-am lungit deja prea mult. Mulţumesc pentru răspunsul dv., care mi-a permis să ating puncte dureroase în percepţia fenomenului "ateism" versus "credinţă"!

    ReplyDelete
  7. Îngere, ca de obicei, spui ceea ce îmi stătea şi mie în suflet! Toate formele de închinare, toate ritualurile practicate de Biserici, au doar rolul de "creare a unei breşe" în conştiinţa comună, şi de a permite accesul la un alt tip de conştiinţă.
    Desigur, pentru acest lucru trebuie îndeplinite anumite condiţii. În primul rînd, regulile de puritate morală şi alimentară sunt necesare pentru a "curăţa canalul receptor". Apoi, e necesară atingerea unui anumit nivel vibrator - obţinut, în general, prin rugăciune. Acesta este rolul practicilor şi ritualurilor, atunci când sunt corect înţelese: de a ne "curăţa", şi a ne face capabili să "intrăm în acord de vibraţie" cu energiile divine.
    Desigur, acesta este cazul ideal. Totul depinde de structura, voinţa şi iubirea omului respectiv. Marea majoritate a credincioşilor se opresc la practicile exterioare, fără aă le înţeleagă esenţa. Desigur, chiar şi ei vor cunoaşte o mică "urcare de nivel", dar cu condiţia să nu absolutizeze ritul, în dauna esenţei. Atunci când vom ajunge foarte mulţumiţi de noi-înşine, şi ne vom vedea foarte buni şi corecţi pentru că am participat la toate ritualurile Bisericii, şi ne rugăm în fiecare zi - dar mecanic, aşa cum ne-am îndeplini o muncă - de-abia atunci suntem destul de departe de Dumnezeu. Şi, atunci când vom ajunge să fim atât de mulţumiţi de noi-înşine, de Biserica şi ritualurile noastre, încât să ajungem să îi desconsiderăm pe cei care se închină altfel, atunci vom fi chiar departe de El!
    Dealtfel, chiar şi în Biblie există pasaje întregi în care El condamnă ritualul exterior practicat în dauna cerinţelor iubirii interioare.
    Totuşi, aşa cum ai spus şi tu, chiar şi aceste forme schematice de închinare sunt necesare marii mase, celor care altfel chiar nu s-ar preocupa niciodată de Dumnezeu. Şi, pentru oamenii cu vibraţii joase, care nu pot înţelege religia decât prin mecanismul "răsplată-pedeapsă", frica de Dumnezeu este totuşi prima "frână" în calea propriei lor naturi inferioare, şi a comiterii răului.

    Desigur, oamenii care au trecut un anumit prag al iubirii şi cunoaşterii, încep să înţeleagă tot mai mult că religiile sunt doar forme, iar Dumnezeu este unul. Ei încep să vadă unitatea, dincolo de diversitate. Cei care ajung să Îl aibă pe Dumnezeu, dincolo de forme şi rituri, sunt cei cu adevărat fericiţi. Şi, cred că numai ei pot lucra eficient pentru venirea acelei Împărăţii a Domnului - sau creşterea nivelului iubirii şi conştiinţei celorlalţi până la starea de iubire şi pace divină.
    În text, era vorba la început de acei mistici, care, deşi proveniţi din sânul unei anumite religii, intrând în contact direct cu Dumnezeu, sau cu manifestările Lui, înţeleg universalitatea iubirii Lui, manifestată prin toate căile spirituale existente. Astfel de mistici putem fi şi noi, pur şi simplu prin iubire, şi perceperea Lui ca pe o Persoană dornică să se implice, şi să ne ajute pe noi, şi întreaga umanitate.Să Îl iubim pe Dumnezeu şi pe aproapele nostru, dar cu o iubire activă, practică, şi atunci vom îndeplini "toată Legea şi Proorocii".

    Foarte frumos ai spus: "Toate fiinţele desăvârşite nu au altă religie decât pe Dumnezeu." Minunat ar fi să ajungem acolo, şi să îi aducem şi pe alţii după noi!

    Numai binecuvântare să ai, pentru cuvintele tale minunate!

    ReplyDelete
  8. jai, desigur că toate conceptele despre religii sunt explicate mental, pentru că majoritatea oamneilor actuali nu ar putea înţelege altfel. Totuşi, această explicaţie mi s-a părut cea mai aproape de adevăr.

    Desigur, starea cea mai bună este cea de contact direct cu Divinitatea: să ajungem să Îl simţim, în toate manifestările vieţii noastre, ca pe o Prezenţă activă. Dar, chiar dacă ajungem să Îl simţim astfel, e foarte dificil să explicăm această simţire celorlalţi. Şi, vrând-nevrând, vom căuta şi noi tot cuvinte, concepte cât mai aproape de adevăr.

    Nimeni nu ne neagă potenţialul divin, doar că, uneori, forma de exprimare care ni se indică nu este cea mai potrivită pentru noi. (Vezi rituri, ritualuri, ceea ce am spus mai sus.)Trebuie să căutăm, şi să ne descoperim fiecare, adevărata cale. Pentru unii poate fi meditaţia, pentru alţii rugăciunea, pentru alţii, pur şi simplu viaţa în slujba celorlalţi.

    Profeţiile sunt necesare, totuşi, ele nu reprezintă o formă de manipulare, decât dacă nu sunt înţelese corect. Ele reprezintă explicarea voinţei divine pentru umnaitate, pentru o anumită perioadă de timp. Din când în cînd, El alege un om cu o mare puritate şi o mare iubire, prin care spune ce vrea El de la omneire pe mai departe.
    Desigur, nici profeţiile nu sunt absolute. Uneori, ele pot fi sdchimbate prin acţiunea omului - cum a fost în cazul salvării cetăţii Ninive după ce locuitorii ei s-au pocăit le vorbele proorocului Iona.

    De fapt, profeţiile adevărate nu spun numaidecât evenimente viitoare, ci o direcţie de evoluţie a omenirii, cum ar vrea El să fim noi pe mai departe. Iisus a fost şi Învăţător, şi profet, de exemplu.

    Desigur, minţile necoapte pot cădea în disperare auzind profeţii negative. De aceea, ele sunt foarte rare, şi Dumnezeu le trimite numai când este strict necesar. Şi, chiar şi aşa, ele au o formă "criptată", metaforică, din care numai cei cu un înalt nivel de iubire pot fi ghidaţi să înţeleagă adevărul.
    De exemplu, Apocalipsa lui Ioan este în întregime o metaforă!

    Dar, cred că am vorbit prea mult despre lucruri care ne depăţesc.

    Mulţumesc pentru invitaţie, am vorbit deseori cu Brânduşa, şi deja fac parte din MWB. Dar poezii nu scriu decât când am o anumită stare, şi nu vreau să fiu percepută drept poet - ceea ce nu sunt. Eu sunt doar un mărunt mesager...:)

    Numai lumină pe cale, şi multă înţelegere!

    ReplyDelete
  9. Ca un fel de rezumat, iată ce spune, foarte frumos, Rumi:
    "Mai întâi, omul se închină în faţa pietrelor, a oamenilor, a banilor sau a stihiilor naturii; pe măsură ce s etrezeşte spiritual, el începe să se închine lui Dumnezeu, iar într-o etapă superioară, el nici nu mai spune 'eu mă închin', sau 'eu nu mă închin' ".

    ReplyDelete
  10. cu ce ai postat acum
    te apropii de ce vreau eu sa spun
    ....
    iti multumesc pt intelegere
    caci ea
    te va gida pe mai departe
    dumnezeu nu are religie si ai sa simti
    asta , ca o mare bucurie interioara

    ReplyDelete
  11. Eu ştiam asta demult, jai!:) Dar, am vrut şi să se înţeleagă că, pentru etapa actuală de evoluţie a omenirii, religiile - ca forme intermediare de cunoaştere a lui Dumnezeu - sunt totuşi necesare.

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...