Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, February 13, 2011

Să nu coborâm de pe acoperiş

 Unele stări de lucruri din ultimul timp, şi respectiv, rezolvările care au survenit, m-au dus cu gândul la acest verset evanghelic, atât de plin de înţelepciune. Aşa cum frumos a explicat maestrul Aivanhov într-una din cărţile sale, "acoperişul" reprezintă porţiunea superioară a fiinţei noastre - Sinele divin. În timpul furtunilor, sau chiar al Apocalipsei, nu trebuie "să coborâm" la nivelul pereţilor casei - al personalităţii. Dacă vom rămâne "pe acoperiş", şi vom înceta să privim lucrurile lumeşte, atunci

Imaginea aparţine: http://www.eladesign.ro/portofoliu-locuinte_individuale-Locuinta_individuala_parter_mansarda_cu_garaj_de_doua_locuri.html

furtunile vor trece mai uşor, şi fără să lase urme. Valabil, după cum am spus, şi în cazul Apcalipsei - adică,a transformării fundamentale a fiinţei umane - cât şi a oricărei mici "furtuni" de sentimente şi trăiri iscate pe parcurs.
Desigur, deşi ştim că aceasta e calea, totuşi, chiar şi aşa, putem avea momente de coborâre. Şi asta, întrucât tentaţia de a privi lucrurile în felul lumii este mare. La urma-urmei, aşa am fost educaţi, şi aşa ne învaţă societatea zi de zi. Şi, e şi mult mai uşor aşa, să ne lăsăm duşi de val...până ce descoperim că ne ducem cu totul! Şi atunci, în câteva momente de luciditate, ne amintim ce bine era pe "acoperiş". Câtă linişte! Oare, de ce am coborât?
(Poate, pentru că partea de tină din noi şi-a cerut drepturile.Sau poate că, aşa cum spune Cioran, "există multă bucurie în nelinişte, şi multă voluptate în suferinţă, din moment ce omului îi poate fi teamă de mântuire ca de o mântuire înainte de vreme.) Şi, în momentul următor, luăm hotărârea să urcăm din nou!

Da, dar...descoperim că e mai greu să urcăm, decât să coborâm!Şi, de fapt, nici nu trebuie să o facem singuri...Doar rugăciunea salvează, şi ne asigură trimiterea energiei divine necesare "saltului". Ni se crează impresia că El este oricând gata să ne ajute, numai să cerem noi. Poate, pentru că ne respectă libertatea! Dacă am fi ales să rămânem "în casă", ne-ar fi respectat şi această alegere.
Şi după aceea - de fapt, după un timp în care transformarea se petrece lin, aproape pe nesimţite - ne trezim din nou în linişte. Problemele, durerile şi neîmplinirile noastre rămân - dar undeva, departe. Şi, nici nu mai apar atât de insolubile! Dimpotrivă, ele au rezolvări, dar altele decât cele văzute de la nivelul "casei". Şi în plus, căpătăm o stare care nu se poate descrie. O stare în care simţim că putem iubi toţi oamenii, chiar şi pe cei care ne-au rănit cândva. Dar altfel! Îi iubim ca pe nişte copii neştiutori, care jucându-se, în egoismul lor, nu realizează că pot lovi alţi copii. Nişte copii care îşi provoacă suferinţă lor-înşile şi celorlalţi, doar din ignoranţă.
Şi, putem accepta tot ce s-a întâmplat cu noi, şi toate alegerile copiilor din viaţa noastră. Îi acceptăm, îi mîngâiem pe creştet, şi trecem mai departe. Acum putem asta.

Desigur, problema este ca această stare să dureze. Şi pentru asta, e necesar să menţinem mereu contactul cu "acoperişul". Prin toate mijloacele care ne sunt accesibile...

Acesta nu a fost un text de interpretare teologică. Doar de viaţă!

"Omul este un infinit în virtualitate. Omul este făcut pentru infinit, dar nu este infinit în sine. Este infinit în legătură cu Dumnezeu." (D. Stăniloae)


Linkuri utile: http://univcrestact.blogspot.com/2009/05/un-nou-inteles-al-evangheliilor-cine-va.html 
                      
                      http://childagain.wordpress.com/2009/05/02/muntele-poveste-banal/ 

2 comments:

  1. ganduri frumoase si sprijin sufletesc pentru pasii importanti ce trebuie sa.i faci :) cu totii iti suntem alaturi

    ReplyDelete
  2. Mulţumesc, d-le Liviu! Paşii au fost făcuţi deja, era vorba doar de stări, de reminiscenţe emoţionale.
    Şi dv. vă doresc numai bine, şi să aveţi o zi de naştere minunată!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...