Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, February 12, 2011

Tină sau cer?

De multe ori, atunci când credem că am depăşit un prag, că acum suntem oarecum deasupra "nivelului mării" - ni se dovedeşte că acest nivel nu e stabil. Dacă nu ne menţinem ferm ancoraţi de "ţărm", marea se poate răzvrăti oricând. Desigur, nu vor mai fi furtuni ca acelea din trecut, dar nici calmul pe care îl aşteptam, şi ne simţeam îndreptăţiţi să îl avem. Va fi doar un fel de "mare agitată" - ca aceea pentru care se înalţă steguleţ galben, şi înnotul este interzis.

Imaginea aprţine blogului:  poze.haios.ro/listeaza_ poza.php?lang=en&id_jo... 

Desigur, aceste stări apar din vina noastră. Atunci când marea e calmă, în sfârşit, şi cerul apare tot mai albastru, nu e indicat să mai răscolim în zonele în care au fost cândva tornade. Încrederea prea mare în sine nu ne dă de ştire că acolo s-au mai păstrat curenţi, care se pot propaga.Şi, de la un mic curent, abia băgat în seamă, întreaga mare se răscoleşte din nou...
Dovadă că suntem prea slabi, sau prea statornici? Prea slabi ca să ocolim zonele, sau prea legaţi de vechile furtuni? Oricum, din moment ce efectul nu este benefic, înseamnă că pe undeva, ceva e greşit.

De multe ori, în asemenea cazuri, totul porneşte de la senzaţia neîmplinirii, a faptului că, undeva în timp, nu am făcut ceea ce trebuia. Şi/sau, nu am primit ceea ce trebuia. Sau, ca urmare a eforturilor noastre reparatorii, am primit doar torente amestecate de noroi şi ploaie.
Partea divină din noi e liniştită, senină, şi plină de compasiune. Dar partea lumească nu şi-a aflat încă liniştea pe deplin. Şi, cum ar putea? Bulgakov însuşi spune că "lumea farmecă, fascinează şi ea pe Dumnezeu, pentru că şi-a dat unicul fiu pentru ea". Cum am putea atunci noi să ne ţinem departe de fascinaţia ei? Oricât ar fi ea de incredibilă, întrucât - ce poate fi mai fascinant la tină, decât la cer? Şi totuşi...Tina din om e încă puternică, şi uneori, apare mai "consistentă" decât cerul. Chiar dacă ştim că nu e decât o iluzie, şi a doua zi vom cădea din nou.
Şi totuşi, dacă ne gândim mai bine, nu tina contează! Poate nu tina însăşi ne ţine legaţi, ci tot...partea de cer din ea! Dumnezeu e ascuns în lume, şi acoperit de toate lucrurile şi substanţele. Dar sufletul căutător îl simte oriunde, şi atunci, poate că atracţia tinei este tot un fel de aspiraţie - chinuită, dureroasă şi neîmplinită - spre cer.
Se spune că înţelepţii nu aleg cărările lăturalnice, ci doar pe cele largi, şi pline de lumină. Aşa se petrece în majoritatea cazurilor. Şi totuşi, atunci când micile cărări ne cheamă, e oare o dovadă de tărie, sau de uscăciune, fuga spre drumurile largi? Totul depinde de câtă nevoie au drumurile mici de lumina adevărată. Şi mai ales, de cât de capabili suntem noi să ne menţinem în lumină, şi să nu ne umplem de frunze şi noroi.Pentru că, dacă alegând cărarea mică ne împomolim şi noi, scopul e ratat.

Poate de aceea sunt periculoase cărările mici...Pentru că, de multe ori, ne supraevaluăm forţele.Credem că putem face mai mult, că putem aduce mai multă lumină.Şi totuşi, atunci când tina din noi nu este încă pe deplin pătrunsă de cer, e foarte posibil ca tina să învingă...fie şi momentan! Şi, să ne îndepărteze cerul mult timp...

Întrebarea rămâne, deci, fără răspuns momentan. Deşi, în adâncul nostru, noi ştim răspunsul...Mai durează doar până când ne vom pătrunde cu totul de el. Şi asta, tot cu ajutor de Sus!

"Atunci când cineva încetează de a mai înfrunta lucrurile lumeşte, află odihnă." (Cuv. Paisie Aghioritul)

2 comments:

  1. Omul este precum floarea de lotus ce are radacinile in noroi, nu-i asa? Cei mai multi raman seminte in acel noroi neapucand sa infloreasca. Oricum ar fi suntem obligati prin natura lucrurilor sa mergem inainte...

    ReplyDelete
  2. Foarte bine ai sintetizat, Îngere!
    Aşa e, suntem obligaţi, şi dacă vrem să rămânem în noroi, se vor ivi alte condiţii care ne vor obliga, totuşi, să facem alegeri...Aşa că, până la urmă, salvarea este tot pe verticală:)
    Mulţumesc pentru înţelegere!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...