Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Thursday, April 14, 2011

Despre intrarea în Ierusalim

 S-au spus atâtea lucruri despre această mare sărbătoare, încât pare de prisos să le mai reluăm. Aşadar, lăsând semnificaţia teologică clasică, voi prelua doar interpretarea unui verset evanghelic legat de această sărbătoare, aşa cum o găsim la Jacob Lorber. Am mai vorbit despre acest mare - şi totuşi prea puţin cunoscut - profet modern, dar cine doreşte să îl cunoască, e bine să citească măcar câteva dintre cărţile scrise de el sub dictarea "vocii din inimă."
Aşadar, mă voi referi aici la un pasaj care descrie pregătirea intrării Mântuitorului în Ierusalim:
"Au adus deci asina şi mânzul, şi desupra lor şi-au pus vestmintele, iar El a şezut peste ele." (Matei21.7)

Imaginea aparţine: http://www.trilulilu.ro/lianaa/867b780e83cdd2 

Pare un pasaj scurt şi sărac, care nu spune mare lucru afară de unele fapte banale. Totuşi, după cum vom vedea, până şi cele mai banale pasaje poartă semnificaţii profunde, psihologice şi spirituale. Se poate observa cu uşurinţă că  adepţii unor scrieri complicate prin care îşi hrănesc orgoliul (gnostici, şi din alte doctrine asemănătoare) nu au ajuns nici măcar la înţelepciunea necesară descifrării acestor pasaje simple. Şi e un lucru oarecum firesc, cât timp această înţelepciune este un produs al harului, şi nu al studiului.
Aşadar, ce ne spune, de fapt, acest verset? Asina reprezintă iubirea smerită a adevăraţilor căutători ai adevărului. Iniţial, ea se află "legată", în lume - prinsă în tot felul de legături determinate de obligaţiile lumeşti, şi de efectele karmice. Dar, atunci când Dumnezeu observă un astfel de suflet, plin de iubire sinceră şi de bune intenţii, îşi trimite mesagerii să îl dezlege: "Mergeţi în satul care este înaintea vostră, şi îndată veţi găsi o asină legată şi un mânz cu ea; dezlegaţi-o şi îi aduceţi la Mine./Şi dacă vă va zice cineva ceva, veţi zice că îi trebuie Domnului; şi le va trimite îndată." (Matei 21.2-3)
Desigur, faptul de a fi dezlegaţi  nu înseamnă că vom rupe imediat toate legăturile lumeşti (prea puţini au o asemenea chemare), dar ne vom detaşa de lume, care nu va mai însemna prea mult pentru noi. Vom trăi în lume ca şi cum nu am fi în ea, după cum se explică într-o epistolă a lui Pavel.

Aşadar, asina este adusă, şi ucenicii şi-au pus deasupra ei veşmintele. Aceste veşminte semnifică înţelepciunea veritabilă, obţinută numai după ce sufletul a trecut proba iubirii şi smereniei. Este înţelepciunea "dăruită", şi nu cea naturală, dobândită. Ea este extrem de simplă - veşmintele ucenicilor erau simple şi sărăcăcioase. Nu are zorzoane, nu străluceşte prin aurituri. Totuşi, ea valorează mai mult decât toate zorzoanele teologice "de împrumut".
În acest suflet, plin de iubire, şi dăruit apoi cu înţelepciunea veritabilă, Domnul poate poposi cu uşurinţă. El "se aşează deasupra", şi conduce asina spre Cetatea Ierusalimului - care semnifică acel Ierusalim ceresc. Este o înaltă stare a spiritului, corespunzătoare iluminării, sau chiar mântuirii. Sufletul condus de Dumnezeu nu mai poate greşi drumul, el se îndreaptă direct spre acea regiune spirituală numită, în alt loc, Împărăţia Cerurilor.
Acelaşi "loc" este numit, în epopeea hindusă Bhagavad-Gita: Hastinapura (Oraşul elefanţilor), şi poate fi cucerit numai după ce are loc între bătălia dintre elementele inferioare ale personalităţii omului - Kuravaşii - şi aspectele superioare ale naturii sale - Pandavaşii. De fapt, este vorba despre aceeaşi realitate, spusă în alţi termeni: şi creştinul trebuie să lupte permanent cu "omul dinafară" - care "se trece din zi în zi", pentru a asigura victoria "omului dinăuntru".

Deci, acest scurt verset evanghelic concentrează, în puţine cuvinte, întreaga cale iniţiatică creştină. Ce vrea Dumnezeu de la noi? Iubire şi semerenie, care se obţin numai după ce luptăm cu propria natură, şi cu ispitele dinafară. Asinul semnifică tocmai smerenia extremă. Mântuitorul ar fi putut alege cel mai mândru cal, un armăsar, pe care să îl împodobească cu cele mai scumpe veşminte. Dar, el a vrut să arate că nu faima şi orgoliul naşterii, sau al talentelor noastre, va atrage asupra noastră privirea Lui.
Apoi, El ne va trimite înţelepciunea simplă, veritabilă. Şi de aici, calea spre mântuire este mai uşoară. Desigur, chiar şi înţelepţii mai pot greşi, pentru că natura umană nu poate fi învinsă întrutotul până ce nu vom deveni asemeni Lui. Dar, prin călăuzirea Lui - sau a Maestrului interior trezit în noi - vom putea depăşi mai uşor greşelile.

Iată ce frumuseţe şi simplitate ascund chiar şi cele mai simple versete evanghelice! Pentru cine doreşte să afle mai multe, vă recomand să citiţi întreaga carte "Interpretarea Sfintelor Scripturi" de Lorber.

Fie să ajungem şi noi să fim chemaţi, şi dezlegaţi precum acea asină! Şi chiar mai departe...

6 comments:

  1. Un text deosebit de frumos.
    Apropo de smerenie, Sundar Singh spunea ca suntem asemenea magarusului ce il purta pe Iisus. Ce ar insemna deci sa credem ca osanalele si laudele si florile sunt pentru noi...? :)
    In afara de smerenie si iubire trebuie ascultare, ascultarea este fundamentala intr-o lume in care fiecare face ce vrea el si inca in numele lui Dumnezeu.
    Dumnezeu a ajuns sa stea la rand la usa altarului ca sa mai poata sa mai spuna si El ceva prin cate o biserica.
    Multi il iubesc, multi se smeresc dar putini il aud si il asculta, putin pun in practica cuvintele Lui si vointa Lui.
    Dar Dumnezeu isi pune mare speranta in mugurii Lui cei noi si ii uda zilnic cu iubirea si cu roua paradisului.
    O, cat de rare sunt florile inflorite in aceasta lume, copiii divini in care El isi poate gasi placere...
    Dar o lumina orbitoare si coplesitoare se va ridica desupra acestei lumi, iata crepusculul care o vesteste :)

    ReplyDelete
  2. Foarte bine a spus Sundar Singh!:) Cred că e valabil şi la scară mai mare, referitor la biserici...
    Şi da, ai dreptate, ascultarea este al treilea pilon al vieţii spirituale, pe lângă iubire şi smerenie. Şi ascultarea este o "slujbă" grea, pentru că e permanantă. Deşi noi, păcătoşii, ne mai răzvrătim uneori, şi mai alunecăm...Dar mereu El ne face să înţelegem de ce era necesară.

    Foarte frumos ai vorbit despre noii lui următori! Mă rog doar să se păstreze cu inima deschisă, şi să nu cadă şi ei în greşelile celor vechi.
    Fie să ajungem să vedem şi noi acea lumină, sau măcar copiii noştri! Ea să odihnească şi peste tine...

    ReplyDelete
  3. @};- La multi ani, Florina!
    O mie de flori sa infloreasca in viata ta!
    In fiecare primavara.

    ReplyDelete
  4. Multumesc, denaide, esti un suflet scump, ca de obicei! Am nevoie de flori acum, macar ele sa aduca putina bucurie.
    Te imbratisez, si tie o duminica minunata!

    ReplyDelete
  5. LA MULTI ANI Florina ! O zi de sarbatoare cat mai frumoasa!

    ReplyDelete
  6. Mulţumesc, Liviu, pentru prietenie şi atenţie! Şi ţie o duminică însorită!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...