Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, April 10, 2011

Despre ipoteza gnostică asupra mântuirii

Întrucât în ultimul timp au fost reluate - desigur, sub alte nume - ipotezele gnostice asupra vieţii şi învăţăturilor lui Iisus, m-am gândit să îmi spun părerea de simplu ucenic creştin. Desigur, în zilele noastre, când există atâtea posibilităţi de informare, şi mai ales, există libertatea gândirii, nimic nu mai este chiar simplu! Într-un fel, tocmai datorită acestei libertăţi, mântuirea a devenit un proces mai complicat decât înainte. Dar desigur, era o evoluţie necesară, pentru că este mai bine să ne poticnim, şi chiar să rătăcim, în libertatea noastră, decât să fim conduşi forţat pe o cale zisă sigură.
Aşadar, la nivelul la care mă aflu, nu mi-au fost îngăduite mari şi importante descoperiri, dar atât cât am înţeles cred că este de-ajuns. Deşi sunt unele lucruri asupra cărora sufletul meu, sau ghidarea de Sus nu îmi trimite nici o părere (probabil, pentru a-mi dezvolta discernământul), sunt câteva, de bază, pe care le-am simţit pe deplin adevărate. Şi în primul rând, faptul că mântuirea nu are loc prin cunoaştere - oricât de înaltă teologic ar fi ea. Nu prin minte, prin intelect, se ajunge la Dumnezeu! Desigur, mintea luminată poate aduce mari servicii, poate constitui un izvor de înţelepciune pentru sine şi ceilalţi. Dar, cum ajunge această minte să fie luminată? Este vorba tot de har - care nu se trimite pentru studiul marilor subtilităţi teologice, ci pentru iubirea interioară, şi dorinţa sinceră pentru bine şi adevăr.
Desigur, atunci când discipolul intelectual are o dorinţă arzătoare de adevăr, poate primi unele sclipiri de har, care să îl ajute să înţeleagă unde se află, şi cât drum mai are de parcurs. Dar, nimeni nu va ajunge la iluminare doar prin studiul unor texte oculte, sau al unor învăţături secrete ale marilor Maeştri. Desigur, ele pot aduce o cunoaştere necesară, pot pregăti drumul  - dar numai atunci când sunt înţelese. Dacă doar ne închipuim că am înţeles, nu facem decât să acumulăm informaţii, cum sunt şi acelea din fizică, chimie, inginerie, etc.
Şi falsa înţelegere este periculoasă pentru că îl determină pe discipol să stagneze. El crede că este extraordinar de luminat pentru că a înţeles mari adevăruri teologice, dar de fapt, se află tot la nivelul de început. Mai mult, aceste cunoaşteri, fie ele înţelese sau nu, sunt o sursă de orgoliu subconştient, care este o adevărată otravă spirituală. Un sfânt părinte spunea următoarele: "Între păcat cu smerenie, şi desăvârşire cu mândrie, mai bine primit este primul."
Acesta este cazul căii gnostice. Dacă luăm, de pildă, "Pistis Sophia", care este textul de căpătâi al bibliotecii gnostice, cele de mai sus se aplică în întregime. Nu sunt îndeajuns de avansată pe cale pentru a spune cu siguranţă dacă această carte este benefică pentru spirit, sau nu. Dar, am înţeles un lucru: ea poate conţine cunoaşteri adevărate, însă nu mântuitoare. Faptul de a cunoaşte din ce regiuni cereşti s-au încarnat cei doisprezece apostoli, şi din care regiune a Primei Porunci şi Primului Mister şi-a luat Hristos haina de lumină, nu aduce nici un folos sufletului ca atare. Sunt doar cunoaşteri, ele pot fi adevărate, dar nu transformă sufletul.
Nici nu pot spune cu siguranţă dacă aceste cunoaşteri le-au fost revelate de către Hristos, aşa cum spune textul. Încă un lucru de luat aminte: în tot textul, El este numit Iisus, şi niciodată Hristos. Aşadar, în mod subtil, se pune accentul pe umanitatea, şi nu pe divinitatea Sa. Lucru care se leagă cu acea ipoteză puerilă a căsătoriei Sale cu Maria Magdalena.
Concluzia mea, după ce am citit câteva astfel de texte esoterice, este aceea că gnoza nu constituie, de fapt, o cale iniţiatică. Ea este doar un cumul de cunoaşteri, folositoare doar după ce un discipol a dobândit harul, care să îl ajute să determine cu precizie ce e adevărat, şi ce nu. Iar harul se dobândeşte prin singura cale arătată de Hristos: iubire, jertfă, rugăciunea inimii. Nu prin orgoliul cunoaşterii intelectuale!
De fapt, aceasta este o mare capcană luciferică, în care cad mulţi intelectuali. Sub pretextul cunoaşterii adevărului ascuns, mulţi oameni inteligenţi şi culţi îţi cultivă orgoliul. Acei creştini gnostici de la începuturi probabil că au fost mari învăţaţi ai vremii, cărora calea arătată de Hristos nu le-a sunat prea bine. Să meargă ei spre mântuire alături de toţi coate-goale neciopliţi şi ignoranţi? Nu poate fi posibil aşa-ceva, s-a strecurat pe undeva o eroare! Iisus trebuie să fi lăsat şi nişte învăţături ascunse, pentru oameni culţi şi deosebiţi ca ei. Ei desigur că au alte şanse la mântuire decât ignoranţii zdrenţăroşi!
Şi, această atitudine a continuat în timp, cu rozacrucienii, masonii, şi alte societăţi secrete, zise depozitare ale unei mari cunoaşteri. Desigur, printre rozacrucieni au fost mulţi oameni mari, care probabil au dorit cu ardoare adevărul. Dacă ne gândim doar la Paracelsus...Dar, nici chiar aceştia nu cred că au fost mulţumiţi de adevărul descoperit, care nu putea fi decât parţial. Adevărul întreg  se obţine doar prin har.
În plus, toate aceste ritualuri şi secrete, toate aceste titluri pompoase de Cavaleri ai nu ştiu căror rituri, obţinute în urma unor ceremonii complicate, consituie un praf în ochii orgolioşilor, care nu realizează că acestea îi îndepărtează de poruncile adevărate ale lui Hristos. Nu ştiu mulţi maeştri de grade mari care să îşi fi păstrat smerenia, care să se aplece asupra aproapelui lor căzut pe stradă ca să îl ridice, chiar dacă e plin de noroi, care să îşi dea prisosul celor sărmani, care să ofere adăpost în vilele lor celor fără acoperiş, fie şi pentru o noapte. Ce ne spune Hristos? "Hrăniţi pe cei flămânzi, îmbrăcaţi pe cei goi, cercetaţi-i pe cei bolnavi, şi pe cei din închisori." "Ceea ce faceţi unuia dintre aceşti fraţi mai mici ai mei, Mie îmi faceţi."
Şi chiar dacă aceşti mari maeştri ai cunoaşterii oculte mai lasă, din când în când, sume pentru operele de binefacere, acestea sunt doar din prisosul lor, cărora le mai rămâne destul pentru o viaţă îmbelşugată.

Dar, să luăm un simplu aspect, ca să înţelegem cu adevărat dacă această cale a cunoaşterii este o veritabilă cale spre mântuire. Să ne gândim la roadele ei. Aşa spune Hristos: "După roadele lor îi veţi cunoaşte." Câţi sfinţi gnostici sau rozacrucieni se cunosc în istorie? Adică, urmând acestă cale, cine a ajuns la potenţialul maxim creştin? Răspunsul cred că este evident.
Calea creştină simplă, smerită, a dăruit mulţime de sfinţi. Şi, nu toţi erau oameni simpli! Au existat şi sfinţi extrem de învăţaţi: Sf. Ioan, Scărarul, Sf.Vasile cel Mare, Sf. Grigore de Nissa, Sf. Arsenie cel Mare, Sf. Nicolae, etc. Dar, cu toate că au iubit studiul, şi cunoaşterea, ei au simţit că acesta nu era de-ajuns. Ei au respectat, în primul rând, poruncile creştine de bază. Chiar şi ajunşi la mari funcţii bisericeşti - ex. Sf.Vasile, sau Sf.Nicolae - şi-au păstrat o mare smerenie, şi detaşare de bunurile pământeşti. Ei nu au folosit nimic din ceea ce funcţia le oferea pentru propriul lor privilegiu. Un exemplu de la noi este Sf.Calinic de la Cernica - un episcop model, la a cărui moarte nu s-a găsit în camera sa nici măcar o haină în plus.
Acum, nu înseamnă că supraevaluez Biserica, ale cărei racile le-am semnalat în alte postări. Este vorba doar de oamenii care au urmat calea creştină originară, lăsată de Hristos. Dacă ei sunt din Biserică, sau din afara ei, valoarea lor este la fel de mare.
Şi tot legat de roade, mai semnalez un aspect. Evangheliile spun că învăţăturile lui Hristos erau "cu putere". Adică, El nu doar vorbea şi expunea cunoaşteri, el avea puterea de a vindeca, de a materializa obiecte, de a izgoni demoni. La fel şi apostolii, şi sfinţii care I-au urmat. O simplă întrebare: câţi adepţi gnostici, rozicrucieni, sau sau ai altor doctrine secrete au făcut aceste lucruri? Hai să le lăsăm pe cele mai grele, şi să ne referim la cele "la îndemână", ca să zic aşa. Fenomenul legărilor malefice - al farmecelor, în mod popular - este destul de întâlnit. Este un fenomen energetic cert, aşa cum pot spune toţi cei care au simţit, sau au lucrat vreodată,  cu energiile subtile. Ei bine, când se întâmplă cuiva acest lucru, merge la vreun maestru gnostic sau rozicrucian să îl dezlege?

După cum spuneam, concluzia care reiese este aceea că gnoza nu este o cale, ci doar un compendiu de cunoaşteri, un fel de bibliotecă.  Şi, ea va fi cunoscută şi înţeleasă pe deplin abia după ce vom urca un prag spiritual, după ce vom primi o părticică de har. Până atunci, ar fi o muncă inutilă de memorare. Dar, dacă ne gândim mai profund, după primirea harului, cunoaşterile se revelează direct. Nu cred că mai avem nevoie atunci de biblioteci...

Acestea au fost doar câteva gânduri pe care le-am crezut folositoare de cunoscut pentru toţi cei care căutăm adevărul. Dacă altcineva gândeşte altfel, este liber să probeze! La aceasta e bună libertatea de gândire: poţi să probezi orice. Şi, e chiar bine să facem aşa, pentru că numai cunoaşterile obţinute astfel le considerăm ale noastre pe deplin.
Şi, iată ce ne spune un alt sfânt părinte al Filocaliei:

"Din dragoste sinceră se naşte cunoştinţa naturală. Iar acesteia îi urmează  cel din urmă bun dorit. Acesta este harul cunoştinţei de Dumnezeu (al teologiei)." (Sf.Talasie Libianul)


Linkuri utile:
http://childagain.wordpress.com/2009/02/11/despre-deosebirea-dintre-iniierea-prin-cunoatere-i-cunoaterea-mntuitoare/ 

11 comments:

  1. cata dreptate ai! oamenii vor dovezi pentru credinta lor, nu simtire. Pentru ca simtirea, la randul ei, cere si ea dovezi. Pe-acestea trebuie sa le dai din sufletul propriu, nu ca celelalte, pe care le gasesti afisate din grija altuia. Si cum oamenii dau mai mult la schimb, pe ceea ce au dovada ca vor avea, in cazul acesta e mai greu...

    ReplyDelete
  2. Erys, ce bine spui tu lucrurile! Simt că ai o înţelegere intuitivă dincolo de "dovezi".

    Da, şi simţirea cere dovezi, dar de cu totul alt tip. De exemplu, atunci când cineva face un gest, "dovada" că este sincer îţi vine de undeva, din interior. Sau, lipsa ei...
    E adevărat şi că oamenii dau mai mult pe "dovezile afişate". Dar, tocmai acelea sunt cele mai înşelătoare! Întotdeauna există erori de tipar, de traducere, de interpretare...sau, pur şi simplu de înţelegere. Valabil şi pentru dovezile interumane!:) Adică, gesturile nu sunt întotdeauna ceea ce par, ceea ce logica lasă să se creadă.
    Şi atunci, s-ar putea ca oamenii să dea mult pentru o mare iluzie. Singurele dovezi valabile sunt cele pe care ţi le aduce interiorul vis-a-vis de ceea ce trebuie să cunoşti. Şi interiorul ăsta e legat de credinţă, de har...Chiar şi în cele mai simple lucruri ale vieţii, trebuie puţin har ca să discerni adevărul.

    Te îmbrăţişez, şi mă bucur că mereu înţelegi! Ştiu eu că tu ai dovezile care trebuie...:)

    ReplyDelete
  3. Nu trebuie dispretuita nici o biserica si de ce nu am considera gnosticismul o biserica?
    Toate bisericile la un loc abia daca reflecta o particica mica din gloria si stralucirea lui Iisus. :)
    Si daca nu i-ar fi spus nici Iisus, nici Hristos ci doar Mesia, sau doar Issa? Daca i-ar fi spus doar Issa? :)

    ReplyDelete
  4. Nu este vorba despre felul cum I-au spus, ci despre ceea ce înţeleg ei despre El, şi despre creştinism în general.
    Sincer, nu m-am gândit la Biserica gnostică, acum îmi dau seama că există şi ea, dar nu o pot vedea ca pe o biserică autentică. Nu o dispreţuiesc, dar nu o văd ca Biserică!
    În primul rând, nu ştiu dacă actuala Biserică gnostică cunoaşte toate doctrinele gnosticismului. Altfel, nu s-ar mai fi intitulat Biserică, întrucât gnosticismul este doar o colecţie de filosofii zise esoterice, dar nu oferă nici o cale de mântuire. Chiar ignoră principalele învăţături ale lui Iisus, şi consideră că mântuirea este un privilegiu al celor puţini culţi şi inteligenţi. Iată un exemplu de doctrine gnostice:

    "Dumnezeu este indiferent la soarta omenirii si a universului, omenirea si materia sunt impure (nu sunt rezultatul creatiei unui Dumnezeu iubitor si grijuliu, ci emanatii asupra carora Dumnezeu nu are control de-a dreptul). Puterile care guverneaza in mod secret universul sunt arhanghelii raului, asupra carora Dumnezeu nu are nici un control. Oamenii sunt infern in esenta (cu exceptia acelor putini alesi, in care scanteia divina arde inca, cei predestinati sa se reuneasca cu lumea divina).

    Salvarea, mantuirea, nu sunt oferite tuturor, ci doar unui numar limitat de alesi. Cei alesi primesc cunoasterea divina de la Hristos (revelatia este pura cunoastere divina si indiferenta de aprecierea intelectului uman.)"

    Singurul lucru de bun-simţ de acolo pare a fi partea referitoare la cunoaşterea revelată, care nu depinde de intelect. Şi totuşi, ei nu par a şti cum se ajunge la această cunoaştere revelată, nu au nimic de-a face cu smerenia şi drumul Crucii.Ei par a crede că revelaţia apare totuşi prin studiul unor texte alambicate.
    În acest sens, iată cum tălmăceşte Lorber un pasaj evanghelic, referitor chiar la acest subiect. Este vorba despre pasajul referitor la vameşul Zaheu, care s-a urcat într-un sicomor pentru a-L vedea pe Mântuitor de departe. Acesta l-a văzut, şi i-a spus: "Acum coboară, Zaheu, pentru că în casa ta vreau să cinez."

    Sicomorul înalt ar reprezenta chiar înalta cugetare, teologia aprofundată, prin care unii oameni, deşi păcătoşi (vameşul era un arhetip al păcătosului), cred că Îl vor vedea pe Dumnezeu. Totuşi, Dumnezeu apreciază efortul lor, deşi ei nu Îl pot vedea decât de departe, abia Îl intrezăresc în acest fel. Şi, le spune atunci care este adevărata cale: "Coboară în casa ta, în cămăruţa ta, şi acolo voi veni la tine."
    Cămăruţa fiecărui om este inima lui, plină de iubire şi smerenie. Lăsând înaltele cugetări, să ne întoarcem la "iubirea dintâi", la simplitatea inimii! Şi, la calea iubirii şi jertfei arătată de Mântuitor tuturor oamenilor, nu doar câtorva aleşi.

    Acest pasaj, şi tâlcuirea lui, mi se pare revelator pentru adevărata cale, şi în lumina lui, putem înţelege cu uşurinţă ce trebuie făcut.

    Desigur, nu neg că şi în actuala Biserică gnostică ar exista har, pentru că acesta se trimite pentru iubirea şi buna slujire a oamenilor, şi nu pentru corectitudinea doctrinei. Dar, după cum am spus, harul vine la oameni, la fiecare în parte, şi nu ţine cont de Biserici. Aceasta nu înseamnă că gnosticismul este o cale.

    Şi, mai am un argument, pe care l-am probat personal. Dar, cred că m-am lungit prea mult aici!:)

    ReplyDelete
  5. Iată care este acest argument de care spuneam: este vorba despre principalul susţinător al doctrinei gnostice actuale - Samael Aum Weor.
    Iată ce spune acest părinte al doctrinei gnostice actuale, considerat un fel de urmaş al lui Iisus în epoca Vărsătorului:

    "În numele adevărului, trebuie să afirmăm în mod solemn că bietul animal intelectual în mod greşit numit om, cu toate că se crede foarte echilibrat, trăieşte într-un dezechilibru psihologic total. Mamiferul intelctual nu este nicidecum unilateral,dacă ar fi fost, ar fi echilibrat."
    Şi tot aşa, o întreagă diatribă la adresa oamenilor care nu posedă adevărata cunoaştere. Aceste lucruri pot fi adevărate: că omul care nu are cunoaşterea spiritului este într-un fel de somn, şi nu este centrat - dar contează foarte mult atitudinea. Nu mi-l pot imagina pe Iisus vorbindu-le astfel oamenilor simpli şi ignoranţi.

    Mai departe, totul devine aiuritor: aflăm că ţelul acestei căi spirituale este, de fapt, crearea Supraomului, care este dincolo de morala comună. El nu dă socoteală nimănui, pentru că nimeni nu îi poate înţelege motivaţiile de Supraom. Parcă am mai auzit asta pe undeva...Nietzche?:)
    Şi, cum se crează acest Supraom? Una dintre căi este...adăparea din Sfântul Graal, care este uterul femeii. (Curat creştinism!) Iată unde a dus ipoteza gnostică a căsătoriei lui Iisus cu Maria Magdalena, şi denumirea pântecului ei drept Graal. Maestrul spune chiar că "Supraomul nu este nici sfânt, nici pervers, el este dincolo de toate acestea."

    Cam asta ar fi, pe scurt, doctrina gnostică! Desigur, fiecare este liber să aibă propria părere. Şi, iarăşi, nu cred că Biserica gnostică cunoaşte aceste filosofii. De fapt, cred că impropriu se intitulează "gnostică".

    Mulţumesc oricum pentru vizită şi încurajare, pentru că schimbul de păreri este benefic! "Din ciocnirea ideilor iese scânteia adevărului", spune un scriitor român.

    ReplyDelete
  6. Da, totusi numar celor care obtin viata vesnica este limitat si acestia se numesc alesi…
    Viata va continua in eternitate, la fel si reincarnarea a ceea ce nu este desavarsit.
    Sunt lucruri contradictorii pe care Dumnezeu sau Iisus le spun si care sunt simultan adevarate.
    Harul este asemenea unei ploi nu cu apa ci cu raze de soare. Vine peste toti dar numai foarte putini il magnetizeaza, il atrag in ei si il pastreaza. Unii deloc altii doar cate o picatura si in foarte putini soarele devine el insusi soare.
    Dar Iisus le-a vorbit mult mai dur, i-a facut nebuni si orbi si satane.
    Iisus este supraomul model divin. Si probabil ca va trebui sa ne exersam in timp si noi in manifestarea anumitor minuni.
    Nu cred ca putem reda gnosticismul in cateva randuri dar mie, din cate stiu, mi se pare ca nu este inferior celorlate bsierici. Si nu putem sa il limitam la o singura persoana.
    Mantuirea este iubirea lui Dumnezeu. Oricine poate fi mantuit chiar in acest moment. Asta e o potentialitate, in realitate se mantuiesc numai aceia care cuceresc inima lui Dumnezeu Tatal.
    Oricine este una cu Tatal, acorda Lui deplina putere de decizie asadar nimeni nu poate mantui decat numai Tatal.
    Iar relatia de iubire cu Tatal este aceiasi ca orice relatie de iubire.
    Cine are acces la El, la inima si gratia Lui are mari puteri de mantuire.
    Dar iarasi, oare cei care ajung in preajma unei astfel de fiinte, nu sunt adusi tot de Tatal cu premeditare?
    Si ajungem de unde am pornit. Tot numai o parte pot sa primeasca manturiea si desavarsirea dintre oameni desi ele sunt pentru toti.
    Oricine poate fi mantuit, oricare ar fi religia lui si chiar si fara religie.
    Mantuirea este iubirea lui Dumnezeu.
    Dumnezeu a vazut de la inceput ca crestinismul va esua de aceea l-a pus pe Iisus sa vina de doua ori...
    Asa ca e foarte posibil ca mai usor sa urce in cer un gnostic decat oricare alt crestin, nu tine de biserica asta.

    ReplyDelete
  7. Ai mare dreptate în unele privinţe! De fapt, cred că noi vedem lucrurile cam la fel, doar în privinţa gnosticismului avem păreri diferite:)
    Eu nu simt curentul gnostic a fi ceva bun şi mântuitor, doctrina gnostică. Biserica actuală gnostică cred că are prea puţin de-a face cu filosofia originară. Ba chiar, cred că nici pe cea actuală nu o cunoaşte, pentru că nu îmi închipui că o biserică creştină ar adera la ideile lui Samael.
    Membrii ei pot fi oameni buni şi cumsecade, care se pot mântui pur şi simplu prin iubire şi smerenie. Oricum mântuirea este un dar al lui Dumnezeu, şi nu depinde de nivelul cunoaşterilor teologice.
    Exact asta am vrut să subliniez în legătură cu gnoaticismul: nu pot să cred că o doctrină pentru câţiva intelectuali poate fi valabilă. E adevărat că mântuirea nu o obţin toţi, sau nu toţi odată. Fiecare va ajunge acolo atunci când va acumula suficientă iubire pentru ca Dumnezeu să îi trimită restul. Dar, calea trebuie să fie accesibilă tuturor. "Dumnezeu vrea mântuirea tuturor, nu doar a aleşilor Săi", spune un teolog occidental.Mai mult, fiecare putem deveni aleşi la un moment dat...
    Tocmai de aceea, mare înţelepciune a lui Hristos a foat aceea că a adus o cale valabilă pentru toţi. Că nu toţi vor ajunge la capăt, sau nu la fel de repede, e o problemă individuală! Dar, pe această cale nu există "discriminări" - de origine, poziţie socială, nici măcar de nivel intelectual. Ţăranul ignorant, dar plin de iubire, şi care se jertfeşte pentru ai săi, se va mântui la fel de bine ca şi intelectualul rafinat, care caută marile adevăruri spirituale.
    Nu zic că este oprit să căutăm aceste adevăruri, dimpotrivă! Dar, după cum spune şi Lorber în acea pildă cu Zaheu, trebuie să ştim când să ne oprim, şi să aşteptăm ca El să ne trimită adevărata cunoaştere. Iar până atunci, este obligatoriu să urmăm poruncile simple ale lui Hristos - ceea ce marii filosofi gnostici nu prea fac.
    Cam asta e, pe scurt, ceea ce cred eu despre această problemă. Fiecare are, însă, dreptul de a proba fiecare dintre căi, pentru a vedea care "funcţionează.":)

    Numai lumină, şi să ne vedem "pe malul celălalt"!:)

    ReplyDelete
  8. Gnoza este aceeasi intelepciune eterna, atemporala si universala. Se spune ca nu are inceput, pentru ca vine din cele mai indepartate timpuri...Gnoza ca si structura, a imbracat de-a lungul istoriei doverse forme, fie ca a fost Gnoza lui Moise, sau Gnoza lui Buddha, sau Gnoza lui Iisus, sau altor mari Maestrii, principiile gnostice sunt UNIVERSALE (Perennis et Universalis). Unii oameni chiar nu vor sa inteleaga ca Gnoza este atemporala, nu a luat nastere in sec 3, a existat din totdeauna, inainte, in timpul si dupa Christos.

    Daca avem putina intuitie, ne dam seama ca aceste principii esoterice atentice sunt miezul tuturor manofestarilor MEZOTERICE actuale, asa cum o sectiune inseamna ceva setionat DIN CEVA INTREG, asa putem spune ca GNOZA=UN TOT (de aceea ea nu este sectiunea nici unei alte invataturi si e gresit a spune ca e o secta, pentru ca nu deriva din nici o alta invatatura). Celelalte religii, care intre timp au pierdut profunzimea si s-au transformat doar in ritualuri de forma, pierzand profunzimea esoterica simbolica, au la baza, principiile gnostice. Aceste principii se regasesc IN FIECARE RELIGIE! (de ex. trinitatea, sau CHristosul sau Cultul Focului sau Aspectul feminin al Dumnezeului, nu forma cunoteaza, adica numele, pt ca numele e dat de culturi, ci fondul, principiile si CE VREA SA EXPRIME ELE!)

    Scuzati dar de unde ati scos bazaconiile de mai sus cum ca "Puterile care guverneaza in mod secret universul sunt arhanghelii raului, asupra carora Dumnezeu nu are nici un control. Oamenii sunt infern in esenta (cu exceptia acelor putini alesi, in care scanteia divina arde inca, cei predestinati sa se reuneasca cu lumea divina)"? Daca ati fi studiat de bun simt cursurile de Cabala si arborele sefirotic ati fi inteles BINE ca Dumnezeu are toata Creatia sub control si ca Dumnezeu e DINCOLO de dualitatea creatiei, de BINE si de RAU si ati mai fi inteles ca Dumnezeu NU OBLIGA PE NIMENI, da fiecaruia liberul arbitru sa faca ce doreste.

    Iar nu stiu de unde ati mai scos aceasta fraza stupida "Salvarea, mantuirea, nu sunt oferite tuturor, ci doar unui numar limitat de alesi. Cei alesi primesc cunoasterea divina de la Hristos (revelatia este pura cunoastere divina si indiferenta de aprecierea intelectului uman.)"?

    Gnoza este accesibila tuturor, este publica, este pe internet, nu se plateste nicio taxa pentru studii, chiar nu inteleg cine a zis ca Gnoza actuala este pentru initati. Ce e adevarat, este faptul ca Gnoza nu o inghite toata lumea, asta e altceva. Nu o inghite pentru ca NU O CERE MAI NIMENI! Nu se cunoaste de asemenea ca Drumul Initatic NU A FOST NICIODATA DEZVALUIT in forma larga, maselor, asa cum ne-a fost data in aceste timpuri de catre Samael Aun Weor.

    ReplyDelete
  9. Aveti intr-un fel dreptate, in vechime, Scolile de Mistere Autentice (Gnoza s-a manifestat in multe scoli de mistere) erau foarte dure in a permite neofitului a intra in templu, se dadeau probe dure, dar acum, aceste bariere au disparut, Gnoza a fost data complet, aproape ca a fost aruncata de la balcon, spre Mila Divina de a mai incerca sa mai scoata niste suflete din ignoranta crasa in care traim.

    "Oamenii sunt infern in esenta"-asta se intelege daca studiem atent primele cursuri de Gnoza unde ni se explica ca in interiorul psihicului nostru, subsontientului nostru exista EGO, sau Agregate Psihologice, Ego creat de NOI, care este o energie NEDIVINA. Daca intelegem ca umanitatea actuala din pacate se naste cu doar 3% constiinta libera iar restul de constiinta e in EGO, atunci intelegem de ce se zice asa in acea fraza.

    Daca intelegem ca inteleciunea divina NU SE INTELEGE CU INTELECTUL, daca studiem cum cunctioneaza Mintea si care sunt functionalismele Mintii Senzoriale, Inetrmediare si a celei Interioare ne vom da seama ca omul (scris cu O mic!!) are o ratiune SUBIECTIVA! Si ca isi foloseste 97% Mintea Subiectiva sau Intelectualismul materialist-ateist care a pus stapanire pe aceasta lume.

    "Supraomul" este ceva teribil, daca intelegem ca noi NU SUNTEM OAMENI ADEVARATI ci doar Animale Intelectuale atunci intelegem si cauza pentru care noi ne-am pierdut legatura cu Divinitatea interioara! Pentru a vorbi de asa lucruri imbarligate trebuie sa invatam mai intai printre altele:
    - ce este Gnoza,
    - cate drumuri sunt?
    - psihologia omului
    - VIsele
    - Mintea si Universul Mintii
    - Ce este EGO, si Constiinta?
    - Cum ne trezim Constiinta?
    - De ce o avem adormita si de ce e de doar 3%?
    - Fenomele Mortii
    - Transmigratia Sufletului, etc...
    toate aceste teme ne pot lamuri din multele intrebari si mai ales ne lamuresc cimplet, clar si LOGIC despre multe aberatii pe care le avem in cap.

    Adevarata Cunoastere nu se obtine prin intelect, ci cu ajutorul Constiintei, care NU se dezvolta din inetie, din diplome sau masterate, sau din carti citite, ci se dezvolta cu totul altfel...toti filosofii Gnostici au un respect deosebit pentru Dumnezeu Tatl, Fiul, Spiritul Sfant si pentru Mama Divina fie ea Maria,Isis, Ramio, Rhea, etc...

    Si inchei spunand ca pe Dumnezeu NU IL CAUTAM IN EXTERIOR, ci in INTERIOR, pentru ca interiorul este reflexia exteriorului, si asa cum e un Marocosmos este si un Microcosmos. Niciodata Iisus nu a zis ca biserica lui este ortodoxia sau catolicismul. Biserica lui este Biserica Iubirii, a Cristificarii, si multa lume face grava EROARE de a confunda pe Christos cu IIsus si a crede ca doar IIsus este un Christos.

    Gnoza ne invata sa: ne schimbam radical gandirea ranceda, invechita de ev mediu, sa facem eforturi sa ne schimbam
    -moduld e a gandi, simti si ationa.

    Atat timp cat noi credem ca suntem formidabili, mergem pe cararea pavata cu intentii bune...care stim udne duce. Dumnezeu NU are copii preferati, ci COPII CARE IL PREFERA!

    Inchei spunand ca cine ramane in dogme, fixuri mentale, in idei intelectualiste care nu au fost niciodata puse in practica, sunt doar vorbe goale si orice religie care e doar teorie e o religie aproape moarta. EGO din fiecare NU MOARE daca noi nu facem ceva cu noi insine, daca nu lucram asupra noastra, daca nu ne coerctam proastele obiceiuri, etc. EGO va ramane si dupa moarte...si ne vom invarti in acert cerc de durere si placere cum spunea Sf Maxim MArturisitorul.

    ReplyDelete
  10. Mantuirea nu inseamna sa dormim in pace pt ca Christos are grija de noi si ne asigura frumos in loc in rai si ne duce cu El doar pt ca avem impresia ca suntem buni, ca dam bani la Biserica sau ca apartinem unui cult religios. NU! Mantuirea nu vine din aceste actiuni EXTERIOARE ci daca aplicam principiile etice superioare, daca facem voia Tatalui si una din poruncile de baza este: Asculta-ti Parintii (parintii interni, adica Tatal si Mama; si cei fizici). Noi cum Il ascultam, cum facem voia Tatalui daca II dam noi sfaturi cum sa ne ajute, daca noi Ii poruncim si in loc sa fim utili noi suntem importanti, plini de amor propriu, orgoliu, vanitate, manie, ciuda, ranchiuna, netoleranta, cine sa ne spele aceste pacate? Divinitatea nu face nimic gratis, pentru orice lucru care se merita, se munceste. Totul se plateste.

    Sfatul meu este sa lasati deoparte dogmele si conceptele mentale si sa studiati la modul serios aceasta doctrina, nu cu mintea, ci cu constiinta!

    Recomand "http://www.vopus.org/ro/gnoza-gnosticism/gnoza-si-gnosticism/gnoza-samael-aun-weor.html" pentru a incepe de undeva aceste studii...

    ReplyDelete
  11. Stimate dle anonim; sincer vă mulțumesc pentru păreri; se vede că sunteți o persoană sinceră, și urmați cu toată inima această cale! Eu cred că Dumnezeu se va uita la sinceritatea inimii dv.

    Cât despre mine, vă asigur că nu cunoașterea îmi lipsește, și am studiat destule texte esoterice, chiar și câte ceva despre Kabală, de care amintiți aici. Nici gnoza nu îmi este străină, chiar am vrut să urmez un curs de acest gen, dar...sincer, sufletul m-a oprit! Nu vreau să vă rănesc în credința dv, de aceea nu mai spun nimic în plus.

    Textul descriptiv despre gnoză, care v-a intrigat atât, este luat chiar de pe internet, nu este creația mea. Dar părerea mea nu s-a creat pe baza acestui text, ci a unor sentimente mai profunde legate de chiar acel curs de care îmi vorbiți, și de inițiatorul lui. Dar, după cum spuneam, fiecare este liber să urmeze drumul pe care îl crede bun, și Dumnezeu va face restul.

    Aveți, în schimb, mare dreptate când spuneți că mântuirea nu vine din lucruri exterioare, sau pentru că aparținem unei anume biserici. Aceste lucruri le-am spus și eu, destul de des.
    Și, mai aveți dreptate și când spuneți că dacă nu ne ascultăm acei părinți interni, și suntem plini de toate sentimentele negative, degeaba avem cunoașteri. Eu recunosc că m-am abătut de la cale în ultimul timp, dar am avut în viață încercări duse până la limită, așa cum nu știu dacă vreun maestru al cunoașterii esoterice a îndurat. Nu e vorba de cele din templele vechi egiptene, acelea erau mai ușoare (paradoxal), pentru că discipolul era singur pe cale, singur alegea să treacă probele, și totul avea un aer măreț, chiar dacă el eșua. Dar în viața de acum, greșelile și probele tale sunt resimțite de toți cei dragi, și nu există nici urmă de măreție, ci doar mizerie și durere.
    Probabil că aceasta este calea lui Hristos, deși, totuși, o credeam puțin altfel. Dar, chiar dacă în sufletul meu nu am fost la înălțimea căii, tot nu pot crede că gnoza ar fi o cale mai bună.

    Am fost și eu sinceră cu dv, pentru că dedicarea dv. m-a impresionat, și vă urez să ajungeți la Dumnezeu pe drumul cel mai potrivit pentru dv.! Pace și lumină să aveți !

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...