Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, April 17, 2011

Despre schimbare şi nestatornicie

Citeam de curând pe un site creştin despre extrema nestatornicie a sufletului omenesc, care i-a deteminat pe locuitorii Ierusalimului să Îl aclame pe Iisus o dată cu intrarea Sa în cetate, iar numai o săptămână mai târziu, să Îl răstignească. Prima reacţie ar fi să îi învinuim, să îi privim cu dezamăgire şi reproş. Şi, asta facem în toate situaţiile vieţii noastre, atunci când Ierusalimul nostru se preschimbă în răstignire.
Într-un fel, e normal, e omenesc. Dar, dacă ne amintim că El ne-a cerut să fim desăvârşiţi...Dificultatea constă în faptul că nu înţelegem de ce se petrec aceste lucruri: de ce iubirea sau prietenia veşnică, nu e chiar veşnică, de ce promisiunile se preschimbă în contrariul lor, de ce frumosul de altădată devine banal, sau chiar meschin.
Şi, înţelegem şi mai puţin atunci când aceste lucruri se petrec şi cu noi! Adică, atunci când ne dăm seama că nici noi nu suntem mult diferiţi: că nu putem avea mereu aceeaşi intensitate a sentimentelor, a idealurilor, nici măcar aceleaşi dorinţe. Că lucrurile care ne-ar fi făcut fericiţi cândva, acum ne fac doar să zâmbim.
Atunci, înţelegem măcar că această nestatornicie nu este chiar un rău absolut, ci doar face parte din natura umană. Din natura umană netransformată, sau în curs de transformare...

Desigur, nu trebuie doar să înţelegem acest lucru, şi gata, suntem absolviţi! Dar măcar, nu îi vom mai învinui atât de mult pe ceilalţi. Vom înţelege dorinţa lor sinceră de bine dintr-un anumit moment, şi schimbarea puerilă a acelei dorinţe în contrariul ei, în momentul următor. Fiindcă, asta suntem noi, cei în curs de transformare, cei în drum spre Împărăţie: copii cu pretenţii de adulţi. De fapt, marea majoritate a oamenilor nu sunt maturi din punct de vedere emoţional, şi se pare că acum, chiar şi la angajare, contează mai mult coeficientul de inteligenţă emoţională, decât IQ-ul.
Şi, ce vom face mai departe? Desigur, nu îi vom forţa să devină maturi peste noapte. Putem doar să ne rugăm pentru ei, să le trimitem gânduri şi energii pozitive. Şi, în acelaşi timp, să ne rugăm şi pentru noi, şi să încercăm să ne transformăm. Înţelegându-ne propriile nestatornicii - unele naturale în procesul evoluţiei - îi vom învinui mai puţin. Ce înţeleg prin "nestatornicii naturale"? Este, de fapt, fenomenul prin care creştem, evoluăm, şi nu ne mai putem dori aceleaşi lucruri la maturitate, ca şi în copilărie. Ce am spune despre un mare director care şi-ar dori de ziua lui aceeaşi minge de fotbal ca la 15 ani?

Desigur, există situaţii extreme: sentimente extrem pozitive transformate în extrem negative, trădări, mari nefericiri. Acestea nu mai pot fi privite cu îngăduinţă, dar pot fi "tratate" şi vindecate ca orice boală - a sufletului, sau a destinului. Iertând, ne vindecăm pe noi, şi cu timpul, şi pe ceilalţi.
Poate cele de mai sus pot părea simple vorbe, dar ele pot fi încercate, puse în aplicare. Totul începe cu un pas, pe care trebuie să îl facem noi-înşine. Apoi, următorii îi vor face Dumnezeu şi viaţa - în diferite moduri de manifestare.
Şi, cel mai important lucru este, atunci când încheiem o situaţie, să nu plecăm "trântind uşa" (psihologic vorbind), sau lăsând în urmă o uşă perfect ferecată. Să ne gândim doar că Dumnezeu lasă, pentru fiecare dintre noi, şi în toate situaţiile în care am greşit, o uşă deschisă, sau măcar întredeschisă...

16 comments:

  1. Acestea sunt menite a fi lectii pentru noi toti.
    Nestatornicia fiintei umane este un fenomen absolut normal si inerent naturii sale,
    care se desfasoara exclusiv in planul dualitatii, al contrariilor si paradoxurilor.
    IIsus stia ca cei care il ovationau la intrarea in Ierusalim vor fi si cei care il vor "rastigni".
    Acelasi lucru incearca sa ne transmita si maestrii dintotdeauna,
    prin indemnul de a ne ridica deasupra problemelor lumii, de a ramane nepasatori
    atat la cuvinte de lauda, cat si la cuvinte de ocara,
    pentru ca una nu este decat reversul celeilalte si se contin reciproc in cadrul programului vietii.
    @};-

    ReplyDelete
  2. Ai prins exact esenţa, denaide! Aşa este, toţi maeştrii pun accent pe a rămâne neschimbat în faţa laudelor, sau criticilor, acesta fiind un punct important al educaţiei discipolare.
    În acest sens, poate îţi aminteşti pilda aceea din Aivanhov, cu un maestru care şi-a trimis discipolul la cimitir, sa laude morţii. Când s-a întors, l-a întrebat ce i-au răspuns, şi el a zis:"Nimic". Apoi, l-a mai trmis o dată să îi înjure. Răspunsul a fost acelaşi. "Atunci, şi tu trebuie să devii la fel ca ei în privinţa laudelor, sau dezaprobării lumii."

    Mulţumesc pentru vizită şi înţelegere, îţi urez o săptămână plină de binecuvântare!

    ReplyDelete
  3. Nu cred ca l-au rastignit cei care il aclamau.
    Dar intr-adevar continuitatea a orice exista numai in Dumnezeu.
    Si ca sa fim constanti in ceva este bine sa incepem cu El si sa continuam tot cu El, sa il avem mereu aproape.
    El este mereu constant, in El iubirea ramane constanta ba chiar se amplifica...
    Numai in Dumnezeu vom gasi deplina liniste, pace si armonie si implinire, statornicia si eternitatea.

    ReplyDelete
  4. Ncic eu nu cred că exact ei l-au răstignit,dar au contribuit indirect, prin acceptare, şi chiar prin cererea de a-L răstigni. Atunci când Pilat i-a întrebat pe cine vor să elibereze - pe Iisus, sau pe tâlharul Baraba - mulţimea a strigat tare numele lui Baraba. Desigur, erau oameni ignoranţi şi uşor de manipulat de către marii preoţi iudei. Tocmai de aceea Iisus i-a înţeles, nu s-a supărat pe ei, şi a spus acele cuvinte: "Iartă-i, Doamne, că nu ştiu ce fac!"

    Şi, ai spus un mare adevăr că numai în El ne aflăm stabilitatea. Oamenii aflaţi mai aproape de El manifestă mai mult din calităţile Lui, şi deci sunt mai puţin schimbători decât ceilalţi. Totuşi, chiar şi ei, oameni fiind, au momentele lor de neştiinţă şi copilărie.
    Dar, dacă persistăm în El, vom afla o linişte din ce în ce mai durabilă...

    Mulţumesc pentru cuvinte,Îngere, şi îţi doresc atâta linişte şi lumină cât poţi duce!

    ReplyDelete
  5. Din cate stiu eu, au strigat cei platiti ca sa il elibereze pe Baraba.
    Nu cred ca rastignirea a fost lasata la latitudinea multimii ci era deja planuita si acel vot public a fost doar o formalitate.
    Dumnezeu le face pe toate si avem neasteptatul privilegiu de a conversa cu El, de a fi in apropierea Lui, de a uita de noi si de a ne bucura in El unii de altii si de toate.

    ReplyDelete
  6. Poate că ai dreptate că nu poporul în întregime a vrut răszignirea Lui. În mod clar, a fosr un lucru aranjat de marii preoţi. Dar...şi aici există un dar! Chiar dacă nu au vrut, au consimţit măcar prin inactivitate, lăsându-i să facă ce voiau pe capii lor. Acelaşi fenomen ca şi atunci când s-a ridicat nazismul...
    Se spune că marele rău este făcut nu de către cei răi, ci de cei buni care consimt, şi nu fac nimic.
    Desigur, toţi suntem oameni, şi toţi greşim. Nu vreau să judec, dar...aşa simt!

    ReplyDelete
  7. Cu adevărat, a fi în preajma Lui este un privilegiu! Mulţumesc pentru reamintire!

    ReplyDelete
  8. :) Daca as fi stiut ca un simplu comentariu ridica atatea contradictii, as fi incercat sa exprim diferit ideea la care m-am referit, care nu era nicidecum daca multimea a cerut sau nu crucificarea. Florina cred ca a inteles ce am vrut sa spun.
    Iar tu, Ingere, vrei sa fie cunoscut adevarul faptic. Pe cat posibil, as zice eu...

    E bine de aflat si alte puncte de vedere.
    Sunteti doua suflete frumoase si ma bucur si va multumesc ca v-am cunoscut!
    @};-

    ReplyDelete
  9. PASTE FERICIT
    SI
    multa
    pace interioare
    .....
    imi cer iertare daca am suparat
    prin vorbele mele
    .

    ReplyDelete
  10. Hristos a inviat! Un Paste plin de revelatii si iubire tuturor! :)

    ReplyDelete
  11. Sărbători Fericite și Hristos a Înviat !

    ReplyDelete
  12. Jai, Paşte fericit, şi mulţumesc că te-ai gândit la mine! Nu m-ai supărat cu nimic, nu aveai cum, pentru că orice om deschis la minte ştie că nu toţi trebuie să gândească 100% ca el.
    Tăcerea mea s-a datorat faptului că am lipsit de acasă de Sărbători.

    ReplyDelete
  13. @Denaide, Îngere, Sărbători fericite şi vouă, şi mă bucur şi eu că v-am cunoscut! Hristos a înviat pentru învierea sufletelor noastre.
    Revelatii au fost, si vor mai fi...ramane doar sa le intelegem!:)

    @ atelocin, adevarat a inviat, si sa aduca multa lumina si in casa ta!

    @ D-le Radu, adevarat a inviat, si sa fie si pentru dv. si cei dragi un prilej de bucurie!

    ReplyDelete
  14. Multă lumină şi bucurie în sufletul şi în viaţa ta şi a celor dragi ţie!

    ReplyDelete
  15. Multumesc, Ela, să fie şi pentru tine!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...