Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Wednesday, April 6, 2011

A fost "confiscat" Iisus de către Biserici? (I)

Iată o întrebare deranjantă, şi care apare tot mai des în mediile intelectuale, şi chiar (mai ales) în rândurile celor cu o anumită cunoaştere teologică. De fapt, ce ar însemna această cunoaştere teologică? Dacă ne referim doar la cei care au absolvit seminarii şi facultăţi de teologie, în care sunt expuse cunoaşteri doar dintr-un anumit unghi de vedere, considerat a fi singurul cel mai bun, atunci aria se îngustează, desigur. Aceştia, în mod sigur, şi cu toată sinceritatea, nu ar putea face afirmaţia din titlu. Dar, teologia nu înseamnă doar cunoaşteri dobândite şi moştenite de generaţii. După cum îi spune şi numele :"theos+logos", ea ar fi însăşi cunoaşterea lui Dumnezeu. Şi aceasta este în general o cunoaştere vie, activă, o cunoaştere directă, ca să zic aşa. Nu are legătură cu cărţile şi moştenirile.
Desigur, acele cărţi rămase de la sfinţii Părinţi, şi mai ales Sfânta Scriptură, constituie valori inestimabile, şi prefigurează o cale spre mântuire. Dar această cale nu se poate urma citind mecanic ce trebuie să facem, nici măcar memorând cât mai multe sfaturi şi învăţături. După cum spune şi Jakob Lorber, e de-ajuns să ştim bine măcar un singur sfat, o singură învăţătură, şi pe aceea să o urmăm! Mântuirea nu este rezultatul unei bogate cunoaşteri teologice dobândite. Acelaşi lucru îl putem spune despre orice religie: şi în iudaism studiul Torei este de bază, dar oricâte intrepretări s-ar găsi, nimeni nu este sigur că a aflat exact calea spre Dumnezeu. Probabil la fel stau lucrurile şi cu Coranul, şi cu oricare mare carte a umanităţii.
Aşadar, ceea ce am vrut să spun este faptul că o mare cunoaştere teologică de acest fel nu este totuna cu o cunoaştere de Dumnezeu. După cum spune Sf Talasie Libianul, teologia ar însemna "cunoaşterea de dincolo de orice minte", iar Sf. Vasile cel Mare spune şi el că "atât timp cât nu ne eliberăm de lucrurile din afară de Dumnezeu, nu putem să primim în noi cunoştinţa lui Dumnezeu." Deci, aceasta este o cunoaştere primită, şi nu dobândită; o cunoaştere dăruită de Sus, în măsura în care ucenicul urmează calea arătată de Hristos: despătimirea, şi iubirea evanghelică.
Am făcut această paranteză, spunând lucruri care poate nu sunt noi, doar pentru a sublinia faptul că "teologii cărturari" - aşa cum îi înţelegem noi - nu au un drept mai mare a se pronunţa asupra problemelor religioase arzătoare decât credincioşii obişnuiţi. Desigur, nici credincioşii obişnuiţi nu trebuie să abuzeze de acest drept al lor de a "face teologie" doar pentru că se poate, din orgoliu, sau din alte motive. Dar, eu nu m-am referit aici  la aceştia, ci la acei "teologi fără facultăţi" - oameni simpli, sau chiar intelectuali - care Îl simt pe Dumnezeu altfel decât din cărţi, sau nu numai în cărţi.Oameni care au avut totuşi o anumită cunoaştere "cărturărească", dar aceasta s-a lărgit şi s-a completat în alt mod, mai direct. Sau poate, nu au avut-o nici pe aceea de bază, dar au simţit dintotdeauna adevărurile religioase fundamentale.
Aceştia ar putea să vorbească despre imaginea lui Iisus, despre felul cum o simt ei a fi fost, şi nu neapărat aşa cum a fost prezentat de Biserici. Dar, şi aici există un pericol! Nu trebuie să vorbim cu îndrăzneală despre lucruri pe care nu le cunoaştem cu siguranţă, doar pentru că noi credem că aşa ar fi putut fi.Doar atunci când primim fie şi o părticică de har, putem spune că ştim, simţim cum au fost lucrurile. Iar pentru a primi harul, trebuie să urmăm întâi calea lui Hristos. Aşadar, în mod paradoxal, numai ucenicii Lui, sau ucenicii spirituali adevăraţi, indiferent de cult, ar putea vedea lucrurile în adevărata lumină. În rest, e doar vorbărie teologică fără valoare, ba chiar dăunătoare, pentru că "nu trebuie să luăm în deşert lucrurile Domnului".
Întrucât se pare că acest text se cere a fi mai lung, voi continua cu o postare viitoare, în care voi încerca să vorbesc exact despre problema enunţată în titlu. Însă, fără pretenţia de a deţine adevărul absolut, ci doar adevărul care ni s-a revelat mie, la acest nivel de început la care mă aflu.

"Dacă biserica şi cărţile nu le ai totdeauna cu tine, rugăciunea inimii însă e oricând şi oriunde cu tine."(Sf.Silvan Athonitul)

2 comments:

  1. Stii ca e un subiect care ma intereseaza. Astept continuarea!

    ReplyDelete
  2. Da, Lili, ştiu că te interesează, ca şi pe mulţi oameni! Tocmai de aceea m-am gândit să îmi spun şi eu părerea, pentru că sunt atâtea teorii şi ipoteze. Fiecare va lua ceea ce simte a fi adevărat.

    Te pup!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...