Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Wednesday, April 6, 2011

A fost "confiscat" Iisus de către Biserici? (II)

Revin, aşa cum am promis, pentru a vorbi mai concret despre tema enunţată. De fapt, atât de concret cât e posibil în situaţia dată...
Aşadar, privind în istorie, toţi credincioşii adevăraţi pot vedea că, într-o anumită măsură, această afirmaţie este adevărată. În decursul secolelor, în numele iubirii creştine şi al lui Hristos, au fost comise multe crime şi atrocităţi.Inchiziţia este doar cel mai la îndemână exemplu, sau cruciadele (uciderea "necredincioşilor" în numele Dumnezeului iubirii), dar chiar şi în cadrul multor mânăstiri creştine - fie catolice, fie ortodoxe - poruncile lui Hristos au fost folosite deseori pentru zdrobirea unor suflete considerate "rebele", sau pentru acumularea de bunuri mult prea lumeşti. Acesta este, de fapt, şi primul argument împotriva religiei în general al tuturor ateilor şi agnosticilor. Cum se împacă iubirea, smerenia şi ajutorarea creştină cu strângerea unor averi care nu folosesc celor mulţi, ci celor puţini?
Dar, aceste fapte regretabile aparţin oamenilor, şi nu lui Hristos, sau învăţăturilor Lui. Din acest punct de vedere, putem spune fără să greşim prea mult că El a fost "confiscat" în favoarea susţinerii unor interese pământeşti. Din acest motiv au apărut şi Bisericile protestante  - prima dintre ele fiind cea a lui Martin Luther, personalitate pe care o admir. Iniţiatorii lor au văzut diferenţa dintre învăţăturile lui Hristos şi legile impuse de Biserica catolică. Luther, pe care l-am pomenit, s-a ridicat împotriva luxului înalţilor prelaţi, comparativ cu sărăcia neagră a maselor, precum şi a sistemului "indulgenţelor" - documente de iertare a păcatelor, pe care oamenii de rând le puteau obţine plătind o anumită sumă, proporţională cu gravitatea păcatului. Aşadar, conform Bisericii catolice de atunci, mântuirea se putea obţine cu bani! Reacţia lui Luther nici măcar nu îmi pare exagerată, ci perfect normală. Chiar mă mir că nu s-a ridicat cineva mai devreme împotriva acestui tip de Biserică! Totuşi, în dezamăgirea lui, el a creat o cu totul altă Biserică, renunţând la câteva dintre Sfintele Taine ale Bisericii originare. Nu sunt în măsură să mă pronunţ, dar aceste Taine totuşi au valoarea lor, şi e posibil ca el să fi aruncat din "corabie" nişte lucruri preţioase, luat de valul dezamăgirii. Aceasta neînsemnând totuşi că, din acest motiv, nu ar mai fi putut avea acces la mântuire - sau, toţi cei care l-au urmat!
Dumnezeu, în iubirea şi dreptatea sa, trebuie să fi văzut iubirea lui sinceră pentru adevăr, şi curăţenia lui, şi a găsit o altă cale să îi ofere harul. Aici, atingem un alt punct nodal: fiecare Biserică crede că învăţăturile sale sunt singurele adevărate, şi singura cale spre mântuire. În această privinţă, fiecare dintre ele Îl "confiscă" pe Hristos, folosindu-l drept scut împotriva celorlalte.
Iarăşi, sunt cunoaşteri care mă depăşesc - mă refer la "adevăratul" adevăr - dar ceea ce pot spune cu destulă siguranţă este faptul că, dincolo de adevărul teologic, Iisus ne-a lăsat o cale: calea iubirii şi a compasiunii. Puţin importă dacă noi credem că Sfântul Duh purcede numai de la Tatăl, sau şi de la Fiul, sau de câte feluri sunt îngerii, sau dacă există şi Purgatoriu, pe lângă rai şi iad, sau altele asemenea. Contează mai mult ceea ce simţim, şi ceea ce facem în numele lui Hristos. Un om smerit şi plin de iubire, un om care îşi ajută semenii în orice împrejurare, se va mântui indiferent de Biserici şi ritualuri. Merg mai departe şi spun: poate fi el chiar şi păgân, şi tot se va mântui! Întrucât, ce înseamnă "păgân"? De multe ori, îi numim astfel pe cei care au altă credinţă decât noi, care îi dau alt nume lui Dumnezeu, şi practică alte rituri. Dar, ce ne spune Iisus în Noul Testament? El ne spune că există doar două porunci care trebuie urmate, şi în care se cuprinde toată legea, şi proorocii: iubirea de Dumnezeu, şi iubirea de aproape.
Aşadar, El nu a condiţionat mântuirea de nici un ritual anume, dimpotrivă, Pavel într-o epistolă ne spune că "dacă mântuirea vine prin Lege, atunci Hristos a murit în zadar." Prin Lege putem înţelege şi orice ţine de un regulament instituit, de un ritual. Iudeii Vechiului Testament îşi obţineau mântuirea practicând ritualuri stricte, înscrise în Legea lui Moise. La fel, creştinii actuali par a crede că mântuirea în Hristos ţine de ritualuri.

Desigur, aceste ritualuri, construite în jurul celor şapte Taine ale Bisericilor catolică şi ortodoxă, au o mare valoare spirituală. Ele sunt, pur şi simplu, "porţi" de comunicare a mulţimilor cu Divinul, prin intermediul preoţilor. Ele ne aduc energia harului, cu alte cuvinte. Din acest motiv, marea masă nu se va putea lipsi prea curând de ele - şi acest lucru este ceea ce nu înţeleg mulţi liber-cugetători. Nu este vorba doar de ignoranţa maselor, sau de sentimentul de siguranţă pe care îl crează aceste ritualuri, ci pur şi simplu de coborârea harului prin intermediul lor, şi la care oamenii materialişti, sau pur şi simplu înglodaţi în viaţa de toate zilele, nu ar avea acces altfel. Într-o mulţime, pot exista cîteva vârfuri spirituale, care prin rugăciune, meditaţie, şi viaţa în acord cu poruncile divine, pot obţine har indiferent de ritualuri. Dar marea mulţime, oamenii pe care îi vedem pe stradă, şi care au vieţile centrate mai curând pe lume, decât pe Dumnezeu, nu ar putea ajunge atât de uşor la El. Mai bine-zis, s-ar pierde pe drum...Şi atunci, aceste ritualuri au fost înfiinţate cu scopul de "ajutor" pe drumul mântuirii, cu scopul de a-i "reconecta" periodic pe cei care foarte uşor pierd legătura. Desigur, ele sunt folositoare şi pentru cei mai înaintaţi, pentru că le uşurează drumul. Tocmai de aceea, probabil, Bisericile au legat mântuirea de aceste ritualuri: Liturghie, Sfântul maslu, spovedanie, împărtăşanie, etc. E mai bine să fie toţi ajutaţi, decât să se piardă!
Desigur, această dorinţă sinceră a interferat pe parcurs cu interese lumeşti, şi în principal cu dorinţa de putere, şi atunci, din "ajutoare", aceste ritualuri au devenit un fel de "cătuşe obligatorii", în lipsa cărora credinciosul nu se mai putea mântui. Dar cu timpul, dacă un ucenic este sincer în dorinţa de a afla adevărul, el va primi atât cât va putea înţelege. Şi atunci, nici nu va mai absolutiza ritualurile, dar nici nu le va nega puterea şi va înţelege că fiecare lucru are folosul lui.
Desigur, aici ar fi nevoie de o discuţie separată despre condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească, atât preotul, cât şi credincioşii, pentru ca aceste ritualuri să aibă într-adevăr putere. Pe scurt, vom spune doar că trebuie ca toţi, şi mai ales preotul, să fie canale curate. Intenţia sinceră a inimii şi iubirea trebuie să fie prezente. Desigur, preotul respectiv ar trebuie să fie şi detaşat de lume, şi de bunurile pământeşti, să urmeze şi un post, sau o purificare fizică, etc. La fel, credincioşii trebuie şi ei să se purifice - cu sufletul şi trupul - şi să urmeze poruncile evanghelice şi atunci când ies din Biserică. Numai în aceste condiţii vor primi într-adevăr harul.
De aceea, cu riscul de a fi interpretată greşit, am spus în altă parte că harul nu este condiţionat de ritualurile în sine, şi că el există şi în Biserica oficială, şi în afara ei. Cei care contează sunt oamenii. Atunci când vor exista fie şi zece drepţi într-o cetate, cetatea aceea se va salva.Este şi cazul Bisericilor noastre, care subzistă prin harul pe care îl primesc unii slujitori vrednici. E posibil ca aceştia să nu fie dintre capi, e posibil chiar să aparţină celei mai de jos ierarhii (preoţi simpli, de ţară - vezi părintele Tănase de la Poiana Plopului), dar ei sunt cei care menţin harul în instituţia Bisericii.

Cred că, iarăşi, m-am lungit mai mult decât intenţionam, şi tot nu am spus totul! În episodul următor, voi vorbi chiar despre învăţăturile lui Hristos, şi despre ipotezele controversate asupra vieţii Lui. Este un subiect pe care multe filme şi romane l-au exploatat generos...

Linkuri utile:
http://univcrestact.blogspot.com/2011/01/despre-limitele-dialogului.html

2 comments:

  1. Multe lucruri inspirate spui si ma bucur sa vad ca spiritul lui Dumnezeu este prezent in mod misterios in fiinta ta.
    Iisus sustine toate bisericile si se bucura de toate. Ele in ansamblu lor sunt o lectie divina pe care numai prin El putem sa o intelegem.
    Ba Iisus vrea sa ridice si sa sustina in continuare altele noi si mai bune si mai cuprinzatoare.
    E foarte greu pentru cei care nu au legatura directa cu El sa inteleaga aceste lucruri.
    El spune undeva, tot in Lorber parca, urmatoarele: numarul ramurilor arata ca trunchiul este viu.
    El Iisus fiind trunchiul.
    Si dupa cum am aratat, in Apocalipsa ne anunta ca cetatea ce coboara din cer si despre care Swedenborg spune ca este o noua biserica, cea eterna, nu are alt templu decat pe Dumnezeu cel viu, ceea ce arata schimbarea radicala a perceptiei si cunoasterii spirituale cel putin a celor alesi.

    ReplyDelete
  2. Mulţumesc pentru cuvintele tale, Îngere!
    Nu ştiam că vor apărea Biserici noi - cel puţin, nu atât de devreme! Dar era logic, într-un fel, în măsura în care cele vechi "s-au pietrificat" în ritualuri, ca şi cea iudaică din vremea apariţiei lui Hristos.
    Acea Biserică eternă de care spui este, probabil, Ierusalimul Ceresc, sau Noul Ierusalim, şi va fi de natură exclusiv spirituală. Dar până atunci, va mai trece ceva...

    Mulţumesc pentru trecere, şi îţi doresc să ajungi la acea Bisrică mai devreme!

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...