Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Thursday, April 7, 2011

A fost "confiscat" Iisus de către Biserici? (III)

Şi, iată că am ajuns la "miezul" problemei - ca să zic aşa - adică, la modul cum este perceput Iisus însuşi de către simplii credincioşi - creştini şi necreştini - versus percepţia oferită de Biserică. Poate faptul că m-am referit şi la necreştini ar putea stârni controverse aprinse, dar fapt este că, aşa cum spun chiar Evangheliile, Hristos  a fost trimis pentru toate neamurile, nu doar pentru iudei. Chiar dacă alte popoare sau culturi nu îi recunosc divinitatea, totuşi personalitatea extraordinară a profetului Iisus a lăsat urme adânci şi acolo. Coranul este plin de referiri la Issa şi mama lui Miriam (şi de asemenea cele mai importante personaje ale Vechiului Testament se regăsesc acolo, începând cu Avraam, Isaac şi Iacob). Hinduiştii şi budiştii îl recunosc şi ei a fi fost un mare profet, un maestru iniţiat. Tibetanii se pare că ar avea chiar şi o evanghelie despre Iisus : http://nibiru-sfarsitul-lumii.blogspot.com/2011/04/marele-sfant-issa.html
Mai mult, chiar şi în zilele noastre, în locurile unde a trăit şi a pătimit El, ca şi în locurile închinate maicii Sale din Palestina şi Israel, vin să se închine mulţi credincioşi aparţinând altor religii, şi în principal musulmani. Ei vin atunci când sunt în mari boli şi suferinţe, şi nu pot găsi leacul altfel.
Această imensă amprentă asupra atâtor culturi şi religii este evident că nu putea fi lăsată de un simplu om, fie el şi dotat cu capacităţi paranormale. Krishna, Budha Gautama, Hermes Trismegistos, Orfeu, Iisus nu au fost simpli oameni care au evoluat până la stadiul de maeştri spirituali.   Ei au fost mult mai mult: au fost Avatare, încarnări periodice ale unor mari puteri cereşti. Au fost spirite extrem de avansate, superioare chiar îngerilor, trimise printre noi cu misiuni. De fapt, îngerii le-au vestit apariţia, şi i-au însoţit în cele mai importante momente ale vieţilor lor, dar ei au fost doar mesageri. Despre Iisus, de exemplu, iată ce spune Pavel în Evrei 1.2 - 5: "După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci/ În zilele mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut toate veacurile/[...]/ Făcându-se cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât ei." 
Omul Iisus a fost deci un Avatar al Puterii cereşti supreme, a doua persoană treimică. De aceea i se spunea "fără de păcat" - pentru că, fiind Spirit Divin, era deja perfect în potenţialitate. Totuşi, trupul omenesc de carne a trebuit pregătit pentru primirea acelei cunoaşteri şi puteri desăvârşite. Deşi fără de păcat, avea totuşi "inerţia" materiei, pe care trebuie să o învingem fiecare dintre noi. Această perioadă iniţiatică a fost omisă în Evangheliile sinoptice, dar în mod sigur ea a existat, pentru că există diverse surse, aparţinând unor culturi diferite, care o atestă. (Ca exemplificare, vezi din nou linkul de mai sus.) Totuşi, chiar şi înaintea acestor ani de pregătiri, unele evanghelii apocrife relatează minuni săvârşite de El în copilărie: se pare că El avea capacitatea de a învia păsărelele moarte, şi a înviat chiar un tovarăş al Său de joacă, care căzuse de pe un acoperiş.
Desigur, aceste poveşti cu învieri din morţi apar pentru spiritele critice drept simple poveşti, dar trebuie să ne gândim că au fost prea multe pentru a fi inventate toate. Dacă ne gândim doar la Lazăr, care era de patru zile în mormânt...Şi, nu a fost numai el! Dealtfel, chiar şi discipolii săi, după coborârea Duhului Sfânt asupra lor, în a patruzecea zi după Înălţare, au înviat morţi.  (Fapte 209.12)
Acest simplu fapt - învierea morţilor - pe lângă alte multe vindecări şi minuni diverse: materializări (înmulţirea pâinilor), transmutări de substanţe (transformarea apei în vin), levitaţie (mersul pe apă), etc. trebuie să ne dea de gândit că acest spirit nu era un spirit uman obişnuit. Ca să nu mai spunem despre principala minune a fiinţării Sale: Învierea Sa din morţi. Tocmai acesta este "punctul nodal" al creştinismului, în jurul căruia se iscă şi astăzi controverse. Mulţi oameni bine-intenţionaţi, şi cu o anumită cunoaştere, nu pot totuşi accepta acest fapt, pentru că ar fi...împotriva naturii! Le este mult mai simplu să accepte o explicaţie "raţională": aceea că trupul Său a fost luat de ucenici din mormânt, pentru a răspândi apoi această veste incredibilă.
Dar, împotriva acestei explicaţii raţionale, stă o alta la fel de raţională, şi care a "funcţionat" chiar şi în acele timpuri, din moment ce mulţi oameni de bună-credinţă nu au mai putut-o crede pe prima. Explicaţia "oficială" fusese, deci, aceea că ucenicii i-au furat trupul din mormânt în timp ce soldaţii romani puşi să Îl păzească dormeau (toţi odată!:)) Dar, cât de adânc puteau dormi acei soldaţi (care erau, totuşi, în exerciţiul funcţiunii - şi se ştie cât de drastică era disciplina romană), încât să nu audă cum se ridică o piatră masivă, de câteva tone? Şi, apropos de aceasta, de câţi ucenici cu pârghii puternice ar fi fost nevoie pentru a o ridica? Poate de toţi cei unsprezece rămaşi...poate, şi mai mult! Apoi, această foială de lume purtând un cadavru, ar fi putut trece neobservată, măcar de trecătorii din împrejurimi, dacă nu de somnoroasele gărzi?:) Dealtfel, se pare că, după auzirea acelei explicaţii, Pilat însuşi nu ar fi fost de acord să se  pună în seama soldaţilor săi o asemenea hilară abatere de la disciplină. El îi cunoştea foarte bine, şi simpla acuzaţie că ei ar fi putut dormi în timp ce păzeau un obiectiv atât de important îi sunase neverosimilă.
Deci, explicaţiile raţionale "scârţâie"! Şi atunci, ceea ce mai rămâne, oricât de incredibil ar părea, trebuie să fie adevărul - după un cunoscut raţionament contemporan. Oricum, multitudinea  de consemnări ale apariţiilor Sale de după Înviere, şi din surse diferite, întăresc acestă afirmaţie.
Însuşi fenomenul învierii nu ar mai părea atât de incredibil, dacă ne-am gîndi că există yoghini care îşi pot opri funcţiile organelor timp de săptămâni, şi chiar luni - şi un astfel de caz a fost prezentat chiar pe un canal Discovery. Omul respectiv a fost chiar îngropat timp de câteva săptămâni, iar când l-au dezgropat, organele sale şi-au reluat, treptat, funcţiile. Dacă ne gândim că, în locul unui maestru pământesc obişnuit, care a evoluat treptat, prin propriile forţe, s-ar afla încarnarea unui Avatar, putem să ne imaginăm că a învia din morţi nu ar părea un lucru chiar atât de incredibil.
Mai rămâne problema ridicării pietrei de mormânt, dar şi aceasta se poate explica uşor, gândindu-ne la acei maeştri de arte marţiale care, nefiind totuşi prea puternici fizic, ridică şi sparg pietre care le depăşesc de câteva ori greutatea. Este forţa energiei lor centrate în ceakra a treia: Manipura, sau Hara, cea care le permite acest lucru. Deci, dacă oameni care au evoluat obişnuit pot face acest lucru, cu atât mai mult un Avatar! Dealtfel, se pare că şi pietrele folosite la construirea marilor piramide egiptene ar fi fost transportate în acest fel, pe suport energetic, pe distanţe uriaşe, altfel neexplicându-se cum au putut fi ele cărate prin deşert, fără a se găsi urmele resturilor de care, sau alte tehnologii. Şi, cum au fost asamblate atât de perfect fără macarale şi alte instrumente de ridicare (Dealtfel, se pare că nici o macara actuală nu ar avea capacitatea să urnească un bloc de piatră din piramide).
Deocamdată mă opresc aici, rămânând să discutăm într-o postare viitoare despre învăţăturile Sale, secrete sau nu, şi despre  acea ipoteză a căsătoriei Sale secrete.
Aşadar concluzia este, de data aceasta, că în privinţa cea mai importantă - divinitatea Sa - Biserica nu a denaturat adevărul. Doar l-a "pietrificat", l-a transformat în adevăr mort, în unele cazuri. Întrucât adevărul, atunci când nu este trăit, ci doar venerat, îşi pierde substanţa, şi moare.

1 comment:

  1. O concluzie evidentă este aceea că, acei care Îl văd pe Iisus doar ca pe un om mai deosebit, se află cel puţin la nivelul popoarelor necreştine care îl respectă pe acesta. Doar că aceia au faţă de El o veneraţie şi o credinţă autentică - fie El şi profet.

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...