Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, May 29, 2011

Cine sunt aleşii?

Pare o întrebare pompoasă şi retorică, întrucât majoritatea ştim câteva nume ale unor mari aleşi divini, din toate epocile. Şi, e adevărat că acele mari spirite au venit la întrupare cu mari misiuni, de luminare şi îndreptare a unei părţi din omenire. Desigur, au fost spirite înalte, uneori chiar Persoane divine, sau avataruri.
Însă, în zilele noastre - mai bine-zis, de la venirea lui Hristos încoace - avem cu toţii şansa de a deveni aleşi. Chiar dacă, probabil, nu am avut o misiune stabilită anterior, dar noi alegem conştient în această viaţă calea ascendentă, spre Divinitate, şi alegem să Îi respectăm poruncile, ne va alege şi El pentru munca Sa. La început, înţelegerea noastră va fi mai neclară, va avea lacune, şi viaţa noastră va reflecta acest adevăr interior. Dar, pe măsură ce rămânem hotărâţi pe cale, El ne va trimite mai multă lumină, şi lucrurile neclare se vor limpezi. Cu cât vom rămâne mai conştient pe cărare, cu atât vom putea ajuta mai mult, şi chiar viaţa noastră se va îmbunătăţi.
Desigur, dacă ne vom afla sub protecţia Lui, nu înseamnă că nu vom mai avea încercări şi greutăţi. De fapt, tocmai încercările demonstrează că suntem pe cale! Dar, le vom trece pe toate, până la urmă, cu ajutorul Lui, şi situaţia noastră chiar se va îmbunătăţi faţă de început. Întotdeauna, dintr-o încercare, iese un bine mai mare! Chiar dacă nu vizibil în plan material. Însă, ceea ce este, cred, un rod comun al tuturor încercărilor, şi căilor spirituale, este schimbarea interioară.
Nu pot descrie o "traiectorie" psiho-spirituală comună tuturor, din simplul motiv că nu ştiu cum arată trăirile de parcurs ale altora. Însă rezultatul este întotdeauna liniştea dincolo de condiţiile exterioare, mulţumirea, bucuria chiar. Şi, desigur, capacitatea de înţelegere, măcar parţială, a încercărilor şi trăirilor celorlalţi. Nu o înţelegere mentală, teoretică, ci altfel. Nu pot spune cum, dar toţi cei care au ajuns aici, probabil ştiu.

Bine, dar această viziune contrazice noţiunea de destin! mi se poate spune. Nu o contrazice, ci o completează - aşa cum legea harului a completat-o pe cea a lui Moise. Destinul există - adică, un anumit "program", o "schemă generală" a vieţii noastre. Cine o determină - dacă e vorba de Dumnezeu, sau de voinţa sufletului înainte de întrupare - ar fi o discuţie prea lungă, şi fără folos. Important este că, de la Hristos încoace, acest program poate fi schimbat. Dacă noi alegem să Îl urmăm, - dacă credem în divinitatea Sa, în promisiunile Sale, şi Îi respectăm poruncile - atunci, El va "topi" acest destin al nostru, şi ne va permite să ni-l construim singuri, după voinţa noastră. Care totuşi, după un timp, nu va mai fi doar a noastră...pentru că se ştie că, dacă urmăm un trimis divin, vom ajunge să ne transformăm treptat, şi voinţa noastră se va subordona Lui. Desigur, nu forţat, şi nu chiar de la început! Avem voie să alegem şi altfel, şi să trăim consecinţele. De fapt, întreaga noastră viaţă poate fi o pendulare între dorinţele noastre, şi voinţa Lui...până ce înţelegem că binele nostru, chiar dorinţele noastre, ţineau de fapt, de urmarea voii Lui. Altfel spus, până ce ajungem să ne vedem propriul nivel limitat de înţelepciune, comparativ cu al Lui. Şi pentru asta, e nevoie tot de har!

Aşadar, problema alegerii rămâne una deschisă, în zilele noastre. Cred că nimeni dintre cei dinainte nu a avut atâtea posibilităţi ca noi, atâtea daruri potenţiale. Trebuie doar să vrem, să credem, să îndrăznim, şi să tăcem - după cum spun şi căile iniţiatice vechi. Sau mai bine, să sperăm! Întrucât speranţa este o exprimare indirectă a dorinţei noastre, o rugăciune fără cuvinte. Înaltele speranţe şi visuri sunt primul pas spre realizare. Şi primul care aparţine omului. Următorii, sunt ai Domnului...

9 comments:

  1. Foarte frumos text si subiect. Prin Iisus se manifesta acelasi Dumnezeu care exista dintotdeauna si intr-adevar prin Iisus Dumnezeu ne-a facut o oarecare dreptate luand asupra Sa toate responsabilitatile desavarsirii noastre. Adica omul ar fi putut sa zica, Domane ce vina am eu ca au existat ingeri cazuti care se razboiesc cu Tine, ce vina am eu de raul acestei lumi ca sa il support? Si atunci Dumnezeu ne-a daruit aceast sacrificiu spunand prin asta, Eu raspund de toate. Mor si sufar Eu pentru greselile tuturor, sfintind astfel Creatia si facandu-se treapta pentru noi.
    Ce fericiti aceia care vor revendica Sacrificiul lui Hristos! Care vor spune Cred ca Iisus este Dumnezeu care s-a sacrificat ca sa am viata si fericire vesnica…
    Isus vrea sa fim cu ochii asupra Dumnezeului din El, Dumnezeu din El vrea sa fim cu ochii asupra Sa si sa intelegem ca Lui, Unicului, ii datoram totul!
    Iar o Intrupare asa mare este o mare splendoare, un mare extaz, orice apropiere de ea este o uriasa binecuvantare.
    Cu nimic nu se compara privilegiul de a avea o asemenea Fiinta in preajma.
    Iata alesii sunt cei care asculta de Dumnezeu si nu cunosc alta fericire si bucurie mai mare decat aceea de a asculta de El! :)
    Ai perfecta dreptate cu posibilitatile si darurile, Osho spunea ca noi suntem mai bogati pentru ca ii avem si pe ei in spate, desigur conditia este sa ii asimilam.
    Iar cei de maine vor fi si mai bogati, mai bogati cu fiintele spirituale de astazi…

    ReplyDelete
  2. Indiferent de ceea ce am primit in viata am sfarsit acceptand.Au fost momente cand nu stiam de ,,liberul arbitru,de alegeri facute la inceputuri..." si tot asa..cand singura raportare demna la care ma puteam supune era..eu in raport cu Iisus.Oricat de nedreapta mi-ar fi parut viata...nu cred ca mai are rost sa mai spun cat de insignifiante pareau incercarile mele..Si asta nu se invata nicaieri.Asta a fost lectia pe care am primit-o toti fara drept si poate..Nu cred in aparitia altor alesi..Poate sfatuitori..poate cautatori ..A fost suficient sacrificiul pe care habar nu avem sa-l primim.

    ReplyDelete
  3. Foarte frumos şi adevărat ai spus, Îngere! cu o adăugire, aş spune eu: Iisus nu ne-a făcut dreptate, ci un dar. Dacă ar fi fost după dreptate, ar fi trebuit să ne purtăm singuri consecinţele abaterilor de la Lege. El însă, ca orice Fiinţă superioară, a înţeles că niciodată o făptură inferioară nu va putea să se păzească de greşeli, oricât s-ar strădui.Şi tocmai de aceea, ne-a făcut un dublu dar: a şters El-însuşi greşelile noastre, karma noastră, şi în plus, ne-a dăruit o "completare la incapacitatea noastră" - după cum frumos spune Mircea Vulcănescu. Acesta este harul, pe care orice om îl poate primi, dacă acceptă poruncile şi viaţa Lui. Şi care poate înălţa chiar o fiinţă inferioară şi supusă greşelii, la înălţimea sfinţilor Lui.

    Da, aleşii sunt cei care au ales să Îl urmeze, să Îi accepte condiţiile. De fapt, "aleşi" nu este un termen prea bun, mai potrivit ar fi fost: ucenici, sau discipoli. Dar am lăsat totuşi acest termen, pentru că în decursul timpului a fost cauză pentru multe confuzii şi orgolii. Oamenii, în genere, văd mai mult partea fantastică, supraumană, şi puterile unor aleşi, dar mai puţin înţeleg renunţările şi îndatoririle lor. Şi, chiar şi aceşti aleşi, se află şi ei pe diferite trepte, nu sunt toţi Moise sau Iisus.
    Eu ştiu că tu cunoşti aceste lucruri, dar mi s-a părut foarte potrivit să le amintim, pentru toţi cei care vor urma!
    Mulţumesc pentru toate cuvintele frumoase şi adevărate, şi pentru toate învăţăturile pe care le aduci! Un drum cu lumină!

    ReplyDelete
  4. Larisa, şi tu ai dreptate, din punct de vedere al experienţelor tale! Cred chiar că noi am trăit multe lucruri asemănătoare: încercări, suferinţe, etc. De fapt, toţi cei care acceptă de bună-voie drumul spiritual au parte de ele. Dar, în plus faţă de ceilalţi oameni, au parte şi de înţelegerea lor, în cele din urmă, şi de alte achiziţii spirituale mai importante.
    Desigur că Iisus este primul "termen" la care ne raportăm atunci când trecem printr-o încercare: ce ar face El? Dacă avem şi alte persoane pe care le admirăm şi îndrăgim, ne putem gândi şi la ei: sfinţi, înţelepţi, etc. Dar, tot El rămâne punctul de referinţă principal. Şi desigur, după ce depăşim punctul critic al încercării, ne dăm seama cât de îndulcite, de nesemnificative au fost suferinţele noastre, comparativ cu ale Lui. Şi totuşi, pentru noi au părut grele, pentru că suntem oameni slabi şi incompleţi!

    În legătură cu ultima ta afirmaţie - da, e posibil să nu mai apară curând vreun alt mare ales vizibil, istoric. Deşi, nici în această privinţă nu putem fi siguri, întrucât unele profeţii moderne amintesc de un Prinţ al Păcii.
    Dar, eu m-am referit la toţi acei aleşi mai mărunţi, care poate nu vor fi nicicând cunoscuţi, dar au şi ei câte o misiune de îndeplinit. De fapt, putem spune că aleşii sunt cei care îşi acceptă misiunea în mod conştient - toţi discipolii spirituali adevăraţi, iar ceilalţi oameni sunt cei care, deşi au şi ei câte o misiune, trăiesc ca în somn, de pe o zi pe alta, fără să încerce măcar să afle care este aceea.

    Mulţumesc de trecere, şi de cuvinte, mereu îmi aduci ceva autentic! Te îmbrăţişez!

    ReplyDelete
  5. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
  6. Alesii sunt copii care si-au frant aripile.
    Din ei ne inaltam iar.

    La multi ani!

    ReplyDelete
  7. Foarte frumos ai spus, Celestine! Poate nu şi-au frânt aripile degeaba, poate era în destinul lor să arate că şi din aripi frânte poate ieşi lumina.

    Mulţumesc, la mulţi ani şi ţie! Toţi suntem copii, într-un fel.:)

    ReplyDelete
  8. nu "suntem oameni slabi şi incompleţi!". Ca persoana care a descoperit misiunea lui Dumnezeu in Ea si a Ei intru Dumnezeu, ar trebui sa fii un pic mai asertiva si demna de conditia pe care ti-ai ales-o. Cand il ai pe Dumnezeu cu tine, nu poti fi nici slab, nici incomplet.

    referitor la blog, prezinta foarte frumos si simplu idei grele , unele greu digerabile. E perfect pentru cei care sunt la inceput de drum. Poate ai putea sa te intrupezi totusi un pic mai mult, in sensul ca "Florina R." ar putea sa fie "doar" o entitate divina cu giga ethernet , for all I know.
    Ca sugestie, pune exemple concrete din viata ta, in care ai simtit si ai constientizat lucrurile pe care le prezinti.

    Fii in continuare inger intre oameni.

    Remus

    ReplyDelete
  9. Dragă Remus,
    Îţi mulţumesc sincer pentru observaţii! Întotdeauna e bună o privire din afară, ca să înţelegem ce mai avem de făcut. Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi încurajatoare, şi pentru că ai înţeles că, numai oamenii care au misiuni, se încumetă să scrie despre subiecte atât de delicate (ca şi tine, dealtfel).
    Totuşi, îţi voi explica de ce nu am crezut necesar să dau exemple concrete din viaţa mea: nu vreau să pun accentul pe mine, să mă erijez în model de urmat. Ştiu, oricum, că am făcut şi multe greşeli, până ce mi-am găsit calea, şi chiar şi după aceea. În viaţa de toate zilele sunt un om relativ obişnuit. Ceea ce contează este ceea ce mi se descoperă, şi încerc să prezint aceste lucruri într-un mod cât mai general, şi mai accesibil tuturor.De fapt, aşa cu înţeleg şi eu, pentru că nu am studiat teologie "scolastică".
    Totuşi, mi-am descris undeva, la început, viaţa şi modul cum am ajuns să urmez calea spirituală:

    http://univcrestact.blogspot.com/2007/01/mesaj.html

    Din acel punct, nu am mai scris despre mine personal, ci doar despre lucrurile pe care le înţeleg din întâmplările vieţii.

    Mulţumesc pentru gândul bun de la sfârşit, care denotă că eşti un spirit luminos, care vede doar lumina din ceilalţi. Desigur că mi-ar plăcea să ştiu că sunt un înger, dar din păcate, am avut multe căderi şi slăbiciuni pur omeneşti. Desigur, El m-a ridicat din toate. Acum cred că sunt mai curând un spirit alb uman, care năzuieşte spre desăvârşire. Ca şi mulţi alţi mesageri, pe care îi recunosc şi eu de cum îi văd, ca şi tine:)

    Să ai multă lumină pe drumul tău!
    Florina

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...