Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Tuesday, May 24, 2011

Unde se află harul? Cine poate primi descoperiri? (II)

Iată-ne ajunşi la partea cea mai delicată a discuţiei noastre - aceea care va căuta să stabilească dacă şi necreştinii au dreptul la har. Sunt conştientă că pot exista mii de argumente pro şi contra, şi există mulţi oameni mai cunoscători decât mine, care au studiat tone de teologie.Tot ce pot răspunde este că lucrurile pe care le voi spune, întâi le-am simţit, nu le-am studiat. Abia pe urmă au venit şi argumentele logice.
Aşadar, să încercăm să vedem dacă harul - sau Duhul lui Dumnezeu - a fost prezent şi înainte de Hristos, sau după El. Înaintea lui, Scriptura spune că au existat Moise, proorocii, judecătorii şi regii - care toţi au fost trimişi de Dumnezeu, şi au vorbit cu El. Cum putem spune că ei nu aveau har? Ca să luăm un singur exemplu din zeci, ne vom aminti despre felul cum i s-a înfăţişat Dumnezeu lui Ilie  - ca o "boare de vânt lin". Toţi cei care au primit mângâierea lui Dumnezeu cred că ştiu, oarecum, senzaţia - de linişte şi uşurare. Aşadar, acesta este un mod în care Dumnezeu vine de obicei, chiar şi în zilele noastre.Ca să nu mai vorbim despre zecile de minuni înfăptuite de prooroci, printre care şi învierea morţilor (Ilie, Elisei), sau scăparea din cuptorul de foc (Daniel, şi cei trei tineri). În mod evident, numai harul divin îi putea sprijini pe acei oameni, pentru a înfăptui minuni de necrezut.

Mai mult chiar, Sf Serafim de Sarov, şi unii părinţi ai Bisericii, spun că până şi filosofii greci căutători ai adevărului, deşi nu Îl cunoşteau pe adevăratul Dumnezeu, au avut parte de har."Deşi filosofii păgâni umblau şi ei în negura necunoaşterii de Dumnezeu, totuşi ei căutau adevărul, care este iubit de Dumnezeu, şi datorită acestei căutări bineplăcute lui Dumnezeu, ei se puteau 

 Imaginea aparţine: http://oceanospotamos.wordpress.com/category/istorie/page/3/ 

 împărtăşi de Duhul lui Dumnezeu, căci se spune că noroadele păgâne care nu-L cunosc pe Dumnezeu, 'şi care nu au lege, din fire fac ale legii şi fac cele bineplăcute lui Dumnezeu.' " (Sf. Serafim de Sarov- O biografie spirituală - Arhim. Lazarus Moore)


Iată deci, că  Dumnezeu nu este atât de exclusivist! El le-a trimis har chiar şi necreştinilor, înainte de venirea lui Isus! Dar de fapt, ce a însemnat venirea Sa? Venirea, şi sacrificiul Său, au fost necesare pentru a şterge greşelile trecute - sau karma veche - ale oamenilor, pentru ca ei să poată avea acces mai uşor la har. Se ştie că greşeala, păcatul, constituie un fel de impuritate care "înfundă" canalul de comunicare cu divinul. Hristos a "curăţat" aceste canale pentru ei, pentru ca ei să poată auzi glasul lui Dumnezeu mai uşor. Desigur, mai departe este rolul omului, care trebuie să se menţină în iubire şi în porunci, ca să nu piardă darul.
Mai mult, promisiunea Sa este aceea că, dacă oamenii supuşi greşelii vor apela la ajutorul Său, El îi va ajuta din nou să se cureţe, pentru a putea primi harul. Iată cum s-a scurtat calea mântuirii! Până atunci, oamenii trebuiau să recurgă la procedee drastice de purificări, pentru a-şi menţine "canalul" curat. Unii dintre ei mai recurg şi acum la acele procedee - dar aceasta nu înseamnă că ei greşesc, ci doar că au ales calea mai lungă. După cum spune Pavel în I Romani: "Cel ce mănâncă, să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă;iar cel ce nu mănâncă, să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit./ Cine eşti tu, ca să judeci pe sluga altuia? Pentru stăpânul Său stă sau cade. Dar va sta, căci Domnul are putere să Îl facă să stea." (I Romani, 14.3-4)


Aşa este, cine suntem noi ca să îi judecăm  pe ceilalţi: pe mahomendani, budişti, hinduşi, confucianişti, etc., şi să decretăm sus şi tare că ei nu pot primi har? Desigur, acum Iisus a venit, şi se pare că nu se poate ajunge la Dumnezeu decât prin El. Dar, e bine să nu luăm Scripturile la modul literal, pentru că Dumnezeu lucrează prin simboluri, şi prin figuri de stil.
 
Putem înţelege - şi eu aşa simt - că singura cale prin El este aceea prin urmarea poruncilor Lui. Şi, care sunt acestea? Sunt cele două despre care am pomenit: iubirea pentru Dumnezeu, cu tot sufletul, şi iubirea aproapelui. Oare nu există şi mulţi necreştini care îndeplinesc aceste condiţii?
Desigur, se poate pune problema cărui Dumnezeu se închină ei. Dar toţi oamenii luminaţi şi deschişi ştiu că Dumnezeu are multe nume, şi toate religiile monoteiste sunt doar forme de venerare a Dumnezeului unic. Cu atât mai mult, cu cât poruncile lor sunt relativ aceleaşi: iubire, compasiune, adevăr, nonviolenţă, dreptate. Mai mult, chiar şi hinduismul - deşi politeist - reprezintă o încercare de înţelegere a unui Dumnezeu unic, prin multitudinea aspectelor sale.

Imaginea aparţine: http://www.fotkyfoto.ro/fotografii/(312891)/ 

"Bhagavad-Gita" - capodopera acestui sistem filosofic şi religios - are multe învăţături care, la prima vedere, par creştine:  "Cine Mi se dăruieşte, nu piere."; "Pune-ţi în Mine inima ta, pătrunde în Mine cu mintea ta; în Mine vei locui după aceea, neîndoios", "Cel care-L vede pe Supremul Stăpân divin sălăşluind la fel în toate fiinţele, nepieritor când acestea pier, acesta este cel care vede.", etc

În altă interpretare - întrucât Hristos reprezintă Înţelepciunea divină, care s-a smerit pînă ce a ajuns la Iubirea divină a Tatălui - toţi cei care vor trăi astfel, vor ajunge şi ei la Tatăl. Adică, smerindu-şi înţelepciunea prin ascultare, şi prin dorinţa aflării adevărului, vor dobândi treptat iubirea iubirea divină, necondiţionată. Acesta este Hristos, aceasta este calea Lui, şi astfel se poate ajunge la Tatăl prin El - chiar şi de către necreştini. Sau, mai simplu: calea lui Hristos este calea iubirii şi a jertfei, calea crucii. Toţi cei care se jertfesc pentru aproapele lor, sau pentru Dumnezeu, vor primi har, şi se vor mântui.
Dealtfel, au fost multe exemple de necreştini care au trăit într-un mod creştin pur: ex. Gandhi, despre care am mai vorbit:  http://univcrestact.blogspot.com/2010/10/despre-gandhi-parintele-galeriu-si.html

Ar fi multe versete evanghelice, şi din Noul Testament, care susţin universalitatea iubirii lui Hristos, şi dorinţa lui ca şi "neamurile" să se mântuiască. Dar întrucât deja m-am lungit prea mult, voi  încheia doar prin cuvintele lui Petru din Faptele Apostolilor, lăsând pe fiecare să îşi descopere adevărul:

"Ci, în orice neam, cel ce se teme de El, şi face dreptate, este primit de El." (Fapte 10.35) 

1 comment:

  1. M-am gândit dacă să dau şi acest argument, dar până la urmă, tot ceea ce ajută la înţelegere este bun! Aşadar, dacă citim cu atenţie Fapte 10, vedem, pe la sfârşit, că Dumnezeu acordă Duhul Sfânt "neamurilor" care îl ascultau pe Petru, încă înainte de a fi botezate.
    După cum ştim, este vorba acolo despre sutaşul Corneliu, un păgân, dar "cucernic şi temător de Dumnezeu cu toată casa lui". El are un vis, în care un înger îi spune să îl cheme pe Petru pentru a-i vorbi despre adevărata credinţă. Şi acesta, după ce îi vorbeşte despre Hristos, despre moartea şi învierea Lui, le spune sutaşului şi celor de faţă că se pot mântui doar prin credinţa în El. "Tot cel ce crede în El va primi iertarea păcatelor prin numele Lui." (Fapte 10.41)
    Apoi, în urma faptului că ascultătorii au crezut cu adevărat, şi în sufletele lor s-a produs o transfigurare, Duhul Sfânt a coborât peste ei! Iată descrierea acestor fapte:
    "Încă pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a câzut peste toţi cei care ascultau cuvântul./Iar credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi, pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri./Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu./ Atunci, Petru a răspuns: Poate oare, cineva, să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi?" (Fapte 10.44-47)
    Aşadar, Dumnezeu a trimis harul unor neamuri străine, înainte de a fi botezate! Doar prin credinţa în divinitatea lui Hristos, şi schimbarea inimii lor. Ne putem pune întrebarea, firească: dacă ei nu s-ar fi botezat, din diverse motive (să zicem că ar fi auzit despre El de la un simplu credincios, sau doar ar fi citit, sau pur şi simplu, nu s-ar fi gândit la asta), acest har le-ar fi fost luat?
    Desigur că nu, întrucât harul nu se dă, sau se ia, numai pentru ţinerea unor ritualuri. Harul este un dar, şi se acordă celor cu o mare iubire şi credinţă.
    Desigur, botezul şi celelalte taine creştine au o mare putere, şi uşurează mult comuniunea omului cu Dumnezeu, dar ele nu au fost puse drept condiţii de către Hristos pentru obţinerea mântuirii. Aşa cum nici ritualurile Legii vechi nu erau astfel de condiţii.

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...