Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, August 28, 2011

Drumul discipolului în lume

Inițial, vreau să precizez că am folosit acest termen - discipol - pentru a-i da o conotație generală. Dar pentru noi, de exemplu, chiar și un creștin adevărat este un discipol - un discipol al lui Hristos, căruia îi urmează poruncile, și viața.
Nu intenționez o lungă dizertație, ci doar câteva cuvinte, care să spulbere unele greșite înțelegeri. Așadar, pentru început, cred că se știe că acest drum nu este unul plin de fericire lumească. Pot exista momente, dar pe ansamblu, ideea de fericire a discipolului se apropie mai mult de cea a lui Kant: ”Cerul înstelat deasupra mea, și legea morală din mine.”

Desigur, poate fi acreditată ideea că, fiind susținut de Sus, un discipol poate reuși mult mai ușor tot ceea ce își propune, și poate convinge pe oricine de adevărul lui. Este adevărat, dar numai parțial. El poate reuși, da, dar nu neapărat în felul, și în domeniile care înseamnă ”succes” pentru societate. În societate, el poate fi chiar neînsemnat, sau ”falimentar” în sensul lumii. Cât despre puterea de convingere, aceasta depinde și de el, dar și de cei care îl ascultă. Să ne gândim că nici Iisus nu i-a convins pe toți, și mai ales, nu i-a convins pe cei învățați, care aveau mereu argumente contra!
În plus, în viața discipolului pot interveni încercări (cum a fost cazul lui Iov, Iosif, al unor profeți), care pot induce oamenilor comuni ideea că acesta ar fi un impostor, sau un biet lunatic fără o bază solidă. Să ne amintim de comentariile celor trei prieteni ai lui Iov...

Și, încă un aspect important: dacă discipolul este bun, drept, și aplică întotdeauna legile divine în relațiile sale umane, ar rezulta că acesta trebuie să fie extraordinar de iubit și  prețuit. Iarăși, adevăr parțial! Este drept, mulți oameni îl pot iubi și prețui - în general, cei care deja vibrează la valorile atemporale, și care ar fi pregătiți ei-înșiși pentru discipolat, deși nu o știu. Dar, există destui și dintre cei care pot fi plictisiți, sau chiar deranjați de practicarea acestor valori, și care îl pot considera o pacoste, sau o piedică.
În general, discipolul dăruiește multă iubire, pentru a primi înapoi, de multe ori, doar vânt, sau praf și mizerii. Uneori, el poate simți că a irosit această energie prețioasă, iubirea....Însă, trebuie să își amintească faptul că și Iisus, și alți mari învățători, au trecut prin asta.

În ansamblu, pot exista situații în care discipolul să nu aibă nimic din ceea ce prețuiește lumea: stabilitate financiară, siguranța zilei de mâine, stabilitate sentimentală. Și totuși, el trăiește mai departe ca și cum le-ar avea. Oamenii din lume pot spune că, în acest caz, nu e de nici un folos să fii discipol. Cum să dai mai mult decât toți, și să ai mai puțin? Depinde, însă, ce prețuiește fiecare, ce drum a ales. Dacă drumul ar fi fost ușor, nu s-ar fi numit ”cărare strâmtă și îngustă” - după spusele Evangheliei.

Și, o ultimă observație, pe care nu știu dacă o găsim prin cărți, este aceea că, de fiecare dată când încearcă, sau prin forța lucrurilor, un discipol ajunge să învețe pe cineva drumul său - fie și doar prin exemplu - acest lucru se petrece doar prin ”arderea” unei mari părți din sine. Ardere, consum, implicare, chiar suferință - până ce ajunge să depășească aceste etape, și să își recapete pacea aceea despre care Iisus a spus: ”Pacea Mea o dau vouă, dar nu precum dă lumea, vă dau Eu.” Ne putem aminti în acest sens și frumoasele cuvinte ale lui Victor Frankl; ”Ceea ce dă lumină, trebuie să îndure arderea.”

Probabil că mulți, aflând aceste amănunte - dacă nu le știau deja - vor ajunge la concluzia că este mult mai bine să trăiești ”normal”. Fiecare, cu alegerea lui! După cum am spus, noțiunea de normal este doar o convenție, care se schimbă funcție de împrejurări.

Am considerat necesar să spun aceste lucruri, ca să creionez o imagine mai realistă a drumului discipolar astăzi. Pentru că, mulți tineri la început de drum sunt încântați de ideea de a ajunge la stadiul acela  de perfecțiune, sau de a obține cine știe ce daruri, ce puteri. Știu asta din proprie experiență!:) Dar, ei nu știu cu adevărat ce implică un drum discipolar. Probabil, se gândesc la încercările nobile din templele egiptene și grecești. În zilele noastre, însă, templul e peste tot în jurul nostru, și nici nu suntem preveniți când începe încercarea. Uneori, nici măcar nu o recunoaștem, la început!
 Cât despre unele capacități, ei ar putea afla cu surprindere că nu aduc mai multă fericire, ci dimpotrivă. Trebuie să fii și pregătit sufletește și spiritual, pentru a acționa asupra semenilor tăi dintr-o altă perspectivă - așa cum ar vrea-o Dumnezeu - și uneori, lupta cu natura inferioară e foarte puternică.

Nu spun aceste lucruri pentru a descuraja, ci doar pentru a crea o imagine mai realistă. Trebuie să ajungem acolo unde vrea Divinitatea, și să devenim ceea ce vrea El/Ea de la noi, dar e bine să știm, în mare, ceea ce ne așteaptă. Desigur, cel mai bine ar fi ca la început, să avem un învățător - un maestru cum se zice. Dar, cazurile vieții sunt foarte variate, și există unii discipoli care nu au un maestru anume, ci doar strâng învățături de la mai mulți - desigur, după planul lui Dumnezeu pentru ei. (Lucrul acesta îl spune și Sf. Ignatie Briancianinov.) Sau, învățătorul poate fi însuși Dumnezeu: printr-o carte, prin semne, sau situații de viață.

În speranța că nu am adus descurajare, ci doar niște informații, le doresc tuturor discipolilor să aibă un drum frumos, și cel mai potrivit pentru ei! ”Trebuie să alegem, dintre toate, cărarea care are inimă”, după cum spune Castaneda.

31 comments:

  1. Florina
    Nu sunt in masura sa ma implic foarte in subiect pentru ca nu mi-am structurat astfel ideea in mine.
    Cred ca suntem exact ceea ce putem fi.Ca raspundem chemarilor proprii ..unii ascultand ceva..altii altceva..Adica ne deschidem in fata a ceea ce simtim mai aproape de sufletul nostru.Uneori intelegem..alteori e dincolo de perceptie.Doar se intampla.Este si atat!Curios..cum privesti inapoi si vezi dupa...ca ti s-a trambitat in fel si chip...acelasi lucru..insa n-ai auzit nimic!Ciudat nu?Si apoi..bang..un singur cuvant,fapt,chip...sau orice..deschide tot ce parea inchis.
    Discipoli sau nu...ne cautam drumul..si cred ca e tot un fel de ,,invatare''sau reamintire de ...a fi!
    Pe orice cale ai pasi.
    Ideea e sa crezi si sa simti ca asta te implineste si te aduce aproape de tine.
    Seara buna sa ai..si multa iubire!

    ReplyDelete
  2. Larisa, sunt mulți oameni care se află pe un drum evolutiv spiritual, doar că nu s-au gândit să își asume o denumire. Termenul folosit de mine este generic, am mai spus, am putea foarte bine să îi numim ucenici spirituali. Cred că și tu ești unul dintre aceștia, pentru că îți pui întrebările fundamentale, și te strădui să găsești răspunsuri. Chiar și faptul că uneori, un cuvânt îți aduce o deschidere, este un indiciu. Eliade spunea că, pentru unii oameni, pentru a atinge starea de iluminare, este de ajuns un cuvânt, care să producă un ”moment de ruptură”. Același rol îl au și maximele zen, acele formulări aparent absurde, care ”blochează” logica.

    Da, ai dreptate că învățarea asta din cursul vieții este, de fapt, o reamintire.Sufletul își amintește ceea ce știa dinainte de întrupare, de întrupări, când era o scânteie perfectă de divinitate.

    Mulțumesc pentru încercările atât de calde de a mă înțelege, și îți doresc și ție, multă iubire! Și, să ajungi să îți împlinești rostul pe care îl simți al tău!

    ReplyDelete
  3. :) Discipolul ar trebui intai sa isi cunoasca Maestrul cat mai bine... Personal daca se poate.
    Cum sa fii discipolul cuiva pe care nu l-ai vazut niciodata, pe care nu l-ai auzit niciodata, pe care nu l-ai simtit niciodata?
    Deci dupa ce il vor fi cunoscut in inima lor pe Hristos, si acesta ii va fi binecuvantat, abia atunci, dupa ce il vor putea regasi oricand si dupa ce vor putea sa stea de vorba cu El pe indelete, abia atunci putem spune ca vor deveni discipolii Lui...
    Ca de obicei scrii foarte frumos si inspirat si este o placere si o incantare aproape orice text al tau :)

    ReplyDelete
  4. Îngere, ca de obicei, spui lucruri adevărate și înțelepte! Da, ca sa te consideri discipol, trebuie să îți cunoști maestrul. Dar această cunoaștere implică multe aspecte. și cel mai adesea, în cazul maeștrilor care au trecut într-un plan supeior de existență, aspectul vizual nu este întotdeauna prezent. Adică, nu toți discipolii au ajuns la nivelul vibrator, sau la gradul de iubire necesar, pentru a-L vedea, pur și simplu. Există și asemenea cazuri: sfinți, mari mistici, chiar și oameni mai puțin cunoscuți, din zilele noastre. Însă. in general, cunoașterea maestrului se realizeaza mai curând printr-un fel de ”simțire”. Îi simți prezența, Ii simți pacea, alinarea, ajutorul. Îi vezi intervenția în situații de viață concrete, Îi recunoști semnele pe care ți le pune în cale, Îi înțelegi modul în care încearcă să te învețe, logica unor situații în care te pune.
    Și, cel mai adesea, simți în sufletul tău răspunsurile la întrebările pe care i le pui, precum și multe alte lucruri. Când El vrea să te învețe, poți cunoaște și înțelege atât de multe despre oameni și situații - printr-un fel de ”acces direct”, sau ”simțire directă”, cât simpla logică nu ți-ar permite niciodată.

    Desigur, și să ajungi să Îi simți prezența astfel este o treaptă, și probabil sunt mulți care nu au ajuns nici acolo. Dar, chiar și cei mai mărunți următori, care știu doar să Îi urmeze poruncile, fără să înțeleagă prea multe, au și ei partea lor de har. Cu condiția, desigur, să le aplice cu iubire și discernământ, și nu doar mecanic, în sensul preoților și leviților din vremea lui Iisus.

    Uite, ai deschis un subiect foarte interesant: cum recunoaștem prezența maestrului? În sens mai larg, putem formula astfel: cum recunoaștem prezența lui Dumnezeu în viața noastră? Pentru că, orice maestru veritabil, ne trimite la Dumnezeu. Ar fi un foarte bun material de discuții, și fiecare ar putea da exemple din propria sa viață.

    Mulțumesc pentru înțelegerea profundă pe care o dăruiești, și pentru toate cuvintele bune! Fie să ai parte de Sus de lumina pe care o dăruiești!

    ReplyDelete
  5. eu aş pune doar puţin diferit problema. sunt din ce în ce mai convins (peste 100% :) ) că suntem cu toţii în acelaşi timp şi maeştri şi discipoli. că suntem conectaţi într-un mod minunat într-o ecuaţie de învăţare unii de la ceilalţi atât de perfect pusă la punct încât e foarte posibil să o trecem cu vederea pentru că o luăm ca naturală.
    în evoluţia OM-ului, orice experienţă e benefică, pentru că aduce cunoaştere.
    nuanţele de bine şi rău apar în anumite condiţii şi numai atunci când e nevoie, şi de cele mai multe ori cerute expres de cel care le trăieşte şi în mod repetat. dacă nu e condiţie necesară pentru a trece mai departe, de a integra un nou nivel de înţelegere sau simţire.
    aş spune că pentru că nu există o cale, nu există un traseu stabilit pentru acest drum şi totul e un sistem dinamic infinit multiplicat între experienţele celor care trăiesc în dimensiunea asta, şi nu numai, primul maestru de care ar trebui să ascultăm este chiar spiritul nostru şi ceea ce exprimă prin intermediul simţirilor sufletului.
    pentru cei care nu reuşesc pot imagina acest contact extrăgând (eventual cu ajutorul celor apropiaţi, care îi cunosc foarte bine) unele lucruri definitorii pentru ei pentru a îşi putea identifica maestrul potrivit, compatibil şi capabil să transmită numai acele informaţii şi energii necesare evoluţiei. pentru că în această relaţie bivalentă relevanţa schimbului poate face diferenţa dintre o aparentă stagnare şi o evoluţie eruptivă. doar aici poate interveni puterea de disociere şi decelare a informaţiei şi dataşarea necesară alegerii "căii" perfecte.
    oriunde dai impresia că eşti pe scara evoluţiei ascultând ceea ce doreşte sufletul e prima lecţie a discipolului şi în acelaşi timp prima pagină din agenda maestrului.
    am pus şi eu sper, puţin optimism pentru cei care aleg să se numească sau să se considere discipoli. orice ar fi, în adâncul sufletului găsi-vom lumina, negreşit.

    ReplyDelete
  6. Flipi, ai mare dreptate în ceea ce spui! Așa este, toți suntem și maeștri, și discipoli, unii în raport cu alții. Toți cei care ne învață ceva util sunt maeștrii noștri, în acest sens. Un profesor universitar poate avea drept maestru un țăran bătrân, care îi povestește despre muncă și supraviețuire. Chiar și un om care ne face un așa-zis rău, poate fi considerat maestrul nostru în a ne învăța să fim mai selectivi, sau în a distinge binele de rău.

    Și, ai dreptate că nu există un traseu prestabilit, ci el se modifică în raport cu structura, și necesitățile de evoluție ale fiecăruia.Există atâtea căi, câți oameni! Totuși, măcar la început, unii dintre cei ce se consideră discipoli simt nevoia să aleagă o așa-zisă cale, mai bine-zis, un set de metode bine cunoscute, care să îl ajute să se detașeze de lumea materială. Ele pot fi: rugăciune, tehnici de meditație, diferite exerciții spirituale, lecturi din texte inițiatice, etc.
    Acestea, ca și maestrul exterior, au doar rolul de a trezi acel maestru interior de care spuneai. Acesta este, de fapt, scopul muncii spirituale: să intrăm în contact cu propriul nostru maestru interior - Sinele divin, sau Christul interior. Când acest lucru se realizează - fie și puțin - omul respectiv simte că nu mai are nevoie de un maestru exterior. Propriul lui suflet îi spune ceea ce este bine sau rău, și tot ceea ce are nevoie să știe. Uneori, el poate avea impresia că evenimentele și situațiile se petrec ”în el”, sau ”prin el” - pentru că el simte tot ceea ce se va întâmpla, și uneori, ceea ce simt alți oameni.

    Socrate era unul dintre acești oameni care își cunoscuseră propriul Sine. El primea mereu sfaturi de la acesta, pe care îl numea ”daimon”. Ignoranții au înțeles că el vorbea cu un demon, și această acuzație s-a adăugat la multe altele, generate de stupiditate și fanatism.

    Mult adevăr ai spus și legat de faptul că, a asculta ce își dorește sufletul, este una dintre primele lecții ale discipolului. Dar pentru asta, trebuie ca mai întâi, să se facă ”tăcere” în suflet - să tacă opiniile, prejudecățile, sau judecățile emoționale. E nevoie, desigur, de puțin ajutor de Sus pentru asta, de puțin har - care se obține, cel mai ușor, prin rugăciune.

    Mulțumesc pentru interpretarea atât de frumoasă și completă a acestei teme, și îți doresc și eu, să găsești lumina, negreșit! Ca și toți cei care o caută!

    ReplyDelete
  7. Te imbratisez, draga mea!
    Si iti multumesc pentru tot!

    @};-

    ReplyDelete
  8. Și eu te îmbrățișez, și îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat, pentru că am găsit multă lumină și înțelegere la tine!

    ReplyDelete
  9. Arta darama toate barierele. Si religia o face, dar cu mai multa prudenta, pentru a pastra nealterat ADEVARUL.
    Iisus nu a avut discipoli, ci ucenici.
    Noi suntem ucenicii lui Hristos si nu suntem calauziti de un maestru, ci de Insusi Mantuitorul prin intermediul parintelui duhovnic.
    Altfel e un post interesant, care ne prezinta calea luminoasa, dar lipsita de stralucirea lumeasca, a crestinului care straluceste si arde ascuns, aici, in viata pamanteasca.

    ReplyDelete
  10. MMulțumesc, Carmen, pentru înțelegere! ”Discipol” sau ”ucenic” sunt doar cuvinte, care reprezintă aceeași realitate. Da, noi suntem ucenicii lui Hristos, nu numai prin intermediul părintelui duhovnic, ci și direct, prin urmarea cuvintelor Lui, și prin rugăciunea către El direct. El este Învățătorul, dar dacă vrem să Îl numim Maestru, este aceeași noțiune. În multe limbi, termenul ”Învățător” a fost tradus drept ”Master”, sau ”Maître”. Și de fapt, nu știm exact cum suna el în aramaică.
    Toate sunt doar cuvinte, dar contează noțiunile de dincolo de cuvinte.
    Mulțumesc pentru înțelegerea și deschiderea pe care o arăți, cu toate că știi că eu sunt mai rebelă!:)
    Religia dărâmă barierele, dar trebuie să ne punem atunci întrebarea ce este religia. Este cea care ni se dă, sau cea pe care o simțim, o trăim noi-înșine? Atunci când cele două se completează una pe alta este ideal, desigur.

    Multă lumină și binecuvântare pe acest drum al creștinului îți doresc! Ne vom întâlni, probabil, cu toții, precum spițele unei roți care merg spre centru, după cum spunea părintele Nil Sorski.

    ReplyDelete
  11. Eu te astept cu drag sa te reintorci daca vei considera ca este necesar si bine.
    Pentru mine esti un scriitor spiritual autentic, ba chiar un ghid. Cultura ta spirituala este autentica si cuprinzatoare, mintea sclipitoare si evident inspirata si calauzita, inima umila si smerita, deci esti o binecuvantare pentru toata lumea... :)
    Mult succes si spor in tot ce faci si mai ales in cele spirituale ! :)
    Te imbratisez cu drag, Dumnezeu sa-ti implineasca viata cu tot ce ai nevoie pentru a te apropia de El si pentru a te desavarsi !

    ReplyDelete
  12. Mulțumesc pentru prietenie,Îngere, ești mult prea generos cu puținele mele calități! Am o oarecare cultură spirituală,și chiar o experiență vie, dar am și multe greșeli și bâjbâieli de parcurs.:) Uneori, cred că nici pentru mine nu sunt cel mai bun ghid. Noroc că există Cine să ne ghideze pe toți!

    Mulțumesc pentru susținere, și pentru tot, și sper să mă reîntorc mai limpezită, și mai sigură de drumul meu.

    Și eu te îmbrățișez, și îți doresc să ai lumina inimii, care să îți dăruiască tot ceea ce ai nevoie!

    ReplyDelete
  13. cum, d'une dimanche d'aout n-ai mai scris tu?
    Salve Florina si bine te-am regasit!

    ReplyDelete
  14. @ deepiny, draga mea, am foarte multe pe cap acum, ca intr-un loc nou, cu conditii noi, si nu cred ca voi scrie prea curand.
    Ma bucura tare sa te simt din nou pe aici! Te pup, si mai revin pe net cand voi putea, ca nici net nu am acolo unde sunt acum.

    @ Doina, multumesc pentru apreciere, cred ca si tu esti un om cu preocupari mai putin banale, daca ai remarcat articolul. Numai lumina iti doresc!

    ReplyDelete
  15. Florina@
    Multa iubire si Dumnezeu sa te vegheze, pentru ca esti un suflet mare.
    Ma bucur din inima ca exista inca speranta pentru omenirea asta ratacita.
    Fii binecuvantata!

    ReplyDelete
  16. Multumesc, Celestine, si tu esti o fiinta nobila! Chiar am mare nevoie de binecuvantare acum.
    Te imbratisez !

    ReplyDelete
  17. Fie ca magia acestei sarbatori, a nasterii Mantuitorului sa va aduca multa pace, caldura sufleteasca si bucurie. Hristos s-a nascut! Sarbatori fericite alaturi de cei dragi!

    ReplyDelete
  18. Mulțușesc, Lavi, ești tare drăguță ! Și ție Sărbători minunate, și vise împlinite să îți aducă nașterea lui Hristos !

    ReplyDelete
  19. Scuze, am vrut să spun mulțumesc !:)

    ReplyDelete
  20. Primiti colindul?
    Am plecat sa colindam
    Domn, Domn sa-naltam
    Cand boierii nu-s acasa
    Domn, Domn sa-naltam
    Cand boierii nu-s acasa
    Domn, Domn sa-naltam
    Domn, Domn sa-naltam

    C-au plecat la vanatoare
    Domn, Domn sa-naltam
    Sa vaneze caprioare
    Domn, Domn sa-naltam
    Sa vaneze caprioare
    Domn, Domn sa-naltam
    Domn, Domn sa-naltam

    Caprioare n-au vanat
    Domn, Domn sa-naltam
    Si-au vanat un iepuras
    Domn, Domn sa-naltam
    Si-au vanat un iepuras
    Domn, Domn sa-naltam
    Domn, Domn sa-naltam

    Sa faca din blana lui
    Domn, Domn sa-naltam
    Vesmant frumos Domnului.
    Domn, Domn sa-naltam
    Vesmant frumos Domnuluï
    Domn, Domn sa-naltam
    Domn, Domn sa-naltam

    Sa aveti Sarbatori Fericite! Cu drag, echipa mostwantedblog.org!

    ReplyDelete
  21. Sarbatori Fericite, Florina ! Multumesc pentru prietenia ta !
    Multa sanatate si un An Nou mai bun !

    ReplyDelete
  22. Iti doresc un Craciun fericit si plin de lumina .

    Sarbatori fericite si La Multi Ani !

    ReplyDelete
  23. Liviu, mulțumesc din suflet, colindul tău îl primesc totdeauna cu plăcere! Mai ales că e și foarte frumos.
    Să ai cel mai frumos Crăciun, și numai bucurii alături de cei dragi!

    ReplyDelete
  24. Maria, Sărbători fericite ți ție, și eu îți mulțumesc că ești alături de mine, pentru că ești un om minunat!
    Un An Nou cu bucurii!

    ReplyDelete
  25. Ryana, mulțumesc pentru bucuria pe care mi-o aduci întotdeauna! Apariția ta este mereu un prilej de bucurie.
    Crăciun fericit și ție, alături de cei dragi!

    ReplyDelete
  26. Cand anul nou soseste iar
    Domnul sa-ti aduca-n dar
    Zile pline de lumina
    Si gandire pozitiva.
    Sa primesti din partea sa
    Tot ce mintea ti-o visa.
    Iar din partea mea as vrea,
    Pace multa-n casa ta
    Zile multe, fericire
    Si o viata de iubire.

    Iti doresc din tot sufletul
    LA MULTI ANI !

    ReplyDelete
  27. Multumeesc ! La multi ani si tie, si toata pacea si iubirea din lume !
    Te imbratisez !

    ReplyDelete
  28. La Mulți Ani !, cu bucurii, prosperitate și, mai ales, sănătate. Numai bine !

    ReplyDelete
  29. Multumesc, d-le Radu, si la multi ani si dv ! Un nou an mai bun, pe toate planurile !

    ReplyDelete
  30. LA MULTI ANI ! Florina, LA MULTI ANI !

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...