Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Saturday, September 15, 2012

Cum Îl vedem noi pe Dumnezeu, ce reprezintă El pentru noi? Și, cum ne-am purta noi, dacă am fi El?

Poate că, din mai multe motive, această postare poate fi considerată nepotrivită, sau nu își are rostul. Poate că, într-un anumit sens, ar putea produce confuzii spirituale, încurcând drumul unora, sau aruncându-i în îndoială. Poate... Adică, știu că teoretic e posibil, dar între ceea ce știu teoretic, și ceea ce simt în practică, e o mare diferență.
Deci, ceea ce simt eu este că o dicuție liberă pe o temă arzătoare, și de mare importanță pentru viața noastră, nu ar avea de ce să strice, ba chiar dimpotrivă ! Poate, chiar ar ajuta....De ce să ne temem să gândim, și să simțim noi-înșine ? De ce să fim obligați să acceptăm doar ideile altora - oricât de corecte ar fi ele - despre un adevăr ? Ba, poate că, dacă aceste idei chiar sunt bune și corecte, vom ajunge noi-înșine la ele, și atunci vor valora mai mult : pentru că le-am simți în mod practic adevărate, le-am simți și ale noastre !
Cei care se tem de confruntare, și retează scurt orice discuție pe motivul ”lipsei de respect spiritual”, sau chiar al ”păcatului” sau ”ereziei”, probabil că în subconștient nu sunt nici ei chiar siguri de adevărul lor, și se tem atât de tare să nu rămână ”descoperiți”, fără nici un adevăr valabil, încât se agață cu toate puterile de ceea ce le conferă liniște și stabilitate, chiar confort. Și îi resping cu groază pe cei care pun în pericol acest confort, fie el și spiritual !

De fapt, eu cred că Dumnezeu, oricine ar fi El, și orice formă ar lua,  dacă posedă măcar jumătate din atributele care i se pun în seamă, și dacă, mai ales, reprezintă Perfecțiunea, nu ar putea decât zâmbi îngăduitor la auzul unor păreri copilărești despre Persoana Sa, ba chiar, i-ar încuraja pe cei care doresc cu adevărat, să caute adevărul despre Sine ! Nu îmi pot închipui o Perfecțiune care să tune și să fulgere, și să nimicească cu mânia Sa un biet neștiutor care își dă și el o părere, căutând sincer să se apropie de adevăr. De asta, numai oamenii sunt în stare...:)

Așadar, ce reprezintă oare Dumnezeu pentru noi ? Lăsând la o parte imaginile clasice din cărțile de religie ! Ce simțim noi că ar fi El, sau mai bine-zis, cum am vrea noi să fie El, ca să reprezinte pentru noi imaginea Perfecțiunii ? Și, implicit, cum credem că ar trebui să ne purtăm noi, dacă am fi în locul Lui ? (Asta, lăsând la o parte orgoliile puerile și inutile.)

Desigur, sunt conștientă că nimeni, absolut nimeni, nu ar putea aduce o lămurire completă. Nu suntem încă în starea de a vedea întregul, de a-L vedea ”față către față”. Noi putem doar simți anumite aspecte ale Sale, care s-au manifestat în viețile noastre, și ale celor dragi. Putem pipăi doar o anumită parte a elefantului, ca în acea frumoasă pildă hindusă despre orbii cărora li s-a cerut să își dea cu părerea ce înseamnă un elefant. Și fiecare a spus ceea ce a simțit : elefantul este o coloană ( părerea celui care pipăise un picior), sau : elefantul este o frunză uriașă (cel care îi pipăise urechea); sau : elefantul este un burlan (cel care îi pipăise trompa), etc.

Cam așa suntem și noi acum, sunt conștientă de asta ! Dar, cine știe, poate ne putem completa reciproc imaginile ! Și, în cele din urmă, poate că vom ajunge la concluzia că exact asta și avem : niște imagini pe măsura înțelegerii fiecăruia, care se pot șterge, sau schimba dramatic, cu anii, și experiențele. Principalul este să nu ne facem niște idoli din acele imagini ! Dar, ca să conștientizăm asta, e foarte greu. În zilele noastre, idolii nu mai sunt alcătuiți din pământ și lemn, ci din concepte mentale, care sunt și mai greu de ”dărâmat”!

Ca să încep eu-însămi prin a-mi da o părere, pot spune că, pentru mine, Dumnezeu însemna Iubirea desăvârșită, care niciodată nu trădează, nu părăsește, nu încetează să iubească. Cea care iartă, indiferent de circumstanțe, și care nu poate lăsa nici o ființă să sufere, fie ea oricât de păcătoasă. Cea care ajută oricând și oricum îi stă în putere, chiar și pe cel aflat în mare greșeală. Și, nu îl lasă să se piardă de tot ! Cel care nu poate suporta suferința copiilor Săi - dacă El s-a numit pe Sine Tată.
Desigur, El mai înseamnă și Înțelepciune, și Dreptate, și Adevăr. Dar toate acestea, în lunina Iubirii !

Ei bine, această imagine - cred că suficient de corectă, chiar și în ochii credincioșilor dogmatici - a trebuit să sufere ea-însăși modificări în sufletul și conștiința mea ! Pentru că viața mi-a dovedit că nu e chiar așa... sau, nu înțeleg eu iubirea desăvârșită !

Bun, deci, ca să revin la discuție, până și imaginea aceasta, atât de corectă, a Iubirii divine, a trebuit să sufere modificări. Deci, e posibil ca Dumnezeirea să reprezinte totuși altceva ! Iar iubirea despre care spun Evangheliile să fie doar o modalitate de manifestare pe înțelesul nostru. Sau, mai logic încă: Dumnezeu nu e numai iubire, ci și multe alte lucruri, iar dacă vrem cu adevărat să Îl cunoaștem, nu putem primi doar iubirea...

Dar, ca să răspund și la a doua întrebare din titlu, eu personal nu aș concepe totuși în alt mod dumnezeirea. M-aș strădui să fac totul pentru a corespunde ideii mele despre iubire și perfecțiune.

Iată, aceasta a fost ”imaginea” mea despre Dumnezeire, despre cum ar trebui să fie aceasta. Poate că e puerilă, sau greșită de-a-binelea ! Poate că, în van încerc eu ”să îi dau sfaturi lui Dumnezeu” - deși, nici nu mi-a trecut asta prin cap ! Eu am vrut doar să îmi spun părerea, în numele Adevărului. Asta simt, și nu mă pot pocăi pentru ceea ce simt. Iar El, dacă iubește sincer Adevărul și Dreptatea (și asta am simțit-o), nu are de ce să se supere ! De fapt, o ființă desăvârșită nu ar avea cum să se supere !
Hmmm.... în această lumină, e drept că multe istorii ale Vechiului Testament sunt greu de înțeles...  dar, desigur că El are o explicație ! Poate că așteaptă doar să creștem noi îndeajuns, pentru a ajunge singuri la ea.

Așadar, ca să închei, cred că fiecare are o imagine a dumnezeirii, care reprezintă, de fapt, Dumnezeul în care crede. Dumnezeu l-a creat pe om, dar și omul Îl crează pe Dumnezeu, în sufletul lui, Și Dumnezeul acesta interior se schimbă, evoluează și El o dată cu omul, și experiențele lui !
Nu degeaba spune Iisus la un moment dat: ”În casa Tatălui Meu sunt multe lăcașuri.” Multe, pentru fiecare imagine a Dumnezeirii, urmată cu sinceritate și fidelitate... în toate religiile, și chiar, pentru fiecare om în parte !
Trebuie doar să avem iubirea, și credința. Formele sunt efemere... Și la urma-urmei, ceea ce contează e focul, și nu cenușa, după cum frumos spunea un autor. 



13 comments:

  1. Florina, mi-am permis sa preiau articolul si sa-l public si pe MWB! Sper si cred ca nu ai nimic impotriva!

    ReplyDelete
  2. Mulțumesc, Liviu ! Nu m-am gândit să îți cer asta, pentru că nu eram sigură cât de interesați sunt oamenii de acest subiect. Dar oricum, este doar o temă de discuție, iar părerile sunt absolut libere.
    Mulțumesc, oricum, pentru încredere ! Să ai o duminică minunată !

    ReplyDelete
  3. Deci, tu ai ajuns la un anumit nivel, dar nu ai ajuns la nivelul abandonarii.
    Tu ai vrea sa iti indeplinesti prin Dumnezeu dorintele, si daca nu se indeplinesc, sa ii reprosezi cate ceva...
    Iisus pune accentul pe i si spune ca cine isi va salva sufletul si-l va pierde, iar cine isi va pierde sufletul pentru El, acela si-l va salva...

    37.Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.
    38.Şi cel ce nu-şi ia crucea şi nu-Mi urmează Mie nu este vrednic de Mine.
    39.Cine ţine la sufletul lui îl va pierde, iar cine-şi pierde sufletul lui pentru Mine îl va găsi.
    40.Cine vă primeşte pe voi pe Mine Mă primeşte, şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
    41.Cine primeşte prooroc în nume de prooroc plată de prooroc va lua, şi cine primeşte pe un drept în nume de drept răsplata dreptului va lua.
    42.Şi cel ce va da de băut unuia dintre aceştia mici numai un pahar cu apă rece, în nume de ucenic, adevărat grăiesc vouă: nu va pierde plata sa.
    Matei 10

    ReplyDelete
  4. Da, Îngere, știu că tot ce spui tu e foarte adevărat ! Și, știu că și El știe... În ultima zi, Maica Domnului m-a ajutat să înțeleg cu adevărat situația, și propriile-mi greșeli.

    Problema este că nu e vorba de dorințe, ci de una singură: a-i proteja pe cei dragi. Mă pot abandona în orice altă privință, dar nu în a renunța la a-i proteja. Știu că asta a fost problema de la început, dar nu mă simt capabilă, în această viață. să o depășesc. Sincer, prefer să mor, decât să trăiesc altfel decât așa. Și El știe asta... Și poate că de aceea i-a îngăduit Măicuței să mă ajute pe drumul ales: pentru că altfel nu pot. El ne înțelege limitele...

    Știu că e greu de înțeles pentru cineva care nu are ființe de protejat. Nu putem înțelege doar teoretic, trebuie să simțim ! Dar, a renunța la tine, pentru a crea binele și fericirea celor dragi, e și asta un fel de abandon. Mai ales când știi la ce renunți !

    Mulțumesc oricum că încerci să înțelegi, deși e greu, chiar și pentru tine ! Știi, nici eu nu înțelegeam cândva de ce o persoană se purta într-un anume mod, până ce El nu a îngăduit să simt exact ce simțea acea persoană. Am intrat ”pe lungimea lui”, cum se spune. Și, am fost întoarsă pe dos,cutremurată ! Și, foarte rușinată de mine-însămi, care îl judecasem altfel...
    Concluzia este că toți suntem în mâinile Lui, chiar și cei care se abat. Va găsi El o cale pentru toți !

    O duminică minunată să ai !

    ReplyDelete
  5. P.S. În text nu era vorba de dorințe, ci de a simți iubirea Lui. Atunci când ești pe marginea prăpastiei...
    Dar între timp, am înțeles multe lucruri...până și faptul că nu trebuie să așteptăm de la El reacțiile pe care le-am avea noi. Și, am înțeles, oarecum, și de ce s-a înrâmplat așa, din vina mea...

    ReplyDelete
  6. Frumoase gânduri. Îl vedem fiecare în funcţie de puterea noastră de percepţie şi de natura noastră. Nu El se schimbă în timp ci noi ne deschidem treptat faţă de noi dimensiuni sau ni le rafinăm pe cele deja active. Iar în ce priveşte cum ne-am purta dacă am fi El... poate un indiciu în această direcţie îl reprezintă stările şi impulsurile pe care le avem în rarele momente când suntem mai aproape de noi înşine, când se manifestă acea latură profundă din noi, când suntem dureros de sinceri - nu atât cu alţii cât sinceri ca stare, când suntem conştienţi sau când Îi simţim, fie şi parţial, prezenţa sau graţia.

    ReplyDelete
  7. Foarte frumos și adevărat spus, dragă Lotus ! Noi suntem cei care ne schimbăm, și eventual, mai creștem !

    Și da, rarele momente de grație, când ne simțim pe cât de aproape de El posibil, acelea trebuie să fie indicatorul ! Momentele când ne simțim în pace cu toată lumea, și îi înțelegem pe toți. Și când simțim că nimic nu ne-ar putea tulbura...

    Deși sunt rare, cred că ne putem face o idee - dacă am trăit fie și un singur asemenea moment.

    Mulțumesc pentru trecere, și pentru frumoasele îndrumări ! Drum cu lumină să ai !

    ReplyDelete
  8. Scumpa Florina, daca este ceva ce am inteles pe deplin in aceasta viata, este ca trebuie sa ma incred numai si numai in ce simt eu. Oricat de frumos ar suna toate invataturile lumii, doar atunci cand le simtim cel mai intim, le integram in fiinta noastra.

    De aceea, ceea ce tu alegi ca si cale este minunat, iar sacrificiul este in opinia mea - si a divinitatii :) actul suprem de iubire. Daca nu esti sigura de asta acum, la un moment dat vei fi.
    Trebuie numai sa te impaci cu ideea, astfel, vei ajunge la Dumnezeu. Oricine Il cauta sincer, il gaseste negresit.

    :) Eu "Il vad" la fel cum "Il vezi" tu. Nu ii atribui caracteristici masculine sau feminine, la fel cum nici fiinta noastra spirituala nu are gen. Oricum l-am numi, Tata sau Parinte, Dumnezeu este minunata energie a iubirii.

    @};-
    Am sentimentul profund ca vei cunoaste pe cineva care iti va aduce multa fericire. :)

    Te imbratisez cu mult drag!

    ReplyDelete
  9. Draga mea denaide, tu întotdeauna spui ceva profund și folositor ! Da, și eu cred în trărea proprie, care este singura ce aduce rezultate valabile.

    Nu știu dacă am ales mai curând o cale sau alta, am avut mai curând impresia că am ajuns într-un punct în care nu puteam face altfel, din cauza limitelor mele. Desigur, sacrificiul pentru cei dragi poate fi și el o cale, dar în cazul meu e mai complcat... pentru că am avut multe neînțelegeri cu El !:) Se pare că eu, totuși, aș fi avut un alt drum... Oricum, acum El a înțeles că nu din rea-voință, ci din neputință am ales astfel.

    Și da, teoretic cred și eu că El nu are gen... dar ce să fac, am primit răspuns doar atunci când m-am rugat manifestării lui feminine ! Poate că El a vrut așa, pentru că eu rezonam mai mult cu Ea... prin felul în care vedeam eu dumnezeirea (acea iubire și compasiune infinită, nedependentă de meritele noastre), și care, de fapt, îi aparține Ei. El mai cuprinde și Justiția, Rigoarea, Echilibrul dintre Bine și Rău, nu doar Iubirea. El nu este doar Tatăl, ci și Judecătorul.

    Oricum, mulțumesc că ești alături de mine, și mulțumesc pentru gândul bun ! Deși, sincer, atunci când am vorbit de iubirea desăvârșită, nu m-am gândit la această formă atât de efemeră și ușor dispensabilă a iubirii omenești. Cred chiar că am depășit, în cea mai mare parte, această etapă...:) Dar, nu mai am pretenția să emit afirmații absolute, pentru că viața mi-a oferit mari surprize, chiar dacă credeam că mă cunosc foarte bine.

    Te îmbrățișez și eu, și îți doresc să primești, și să emani, iubirea pe care o merită sufletul tău bun !

    ReplyDelete
  10. Un articol sublim...Mi-a mișcat inima Florina! Ai evoluat frumos în ultimii ani. Mă bucur enorm pentru tine pentru că ai ajuns să înțelegi ce înseamnă cu adevărat D-zeu. Namaste!:))

    ReplyDelete
  11. Cristian, e;ti un suflet luminos, ;i vezi numai frumosul din ceilalți ! Da, poate că am evoluat - în orice caz, m-am maturizat - dar drumul meu a fost cu multe cotituri, și chiar ocoluri prin abis... Abia de curând am ieșit la suprafață !

    Știi, nici acum nu cred că știu exact ce înseamnă Dumnezeu, pentru că am ajuns să cunosc, și să accept, doar anumite atribute ale Sale. Dar cu timpul, fiecare mai învățăm... Și oricum, poate că e bine să ne însușim fie și un singur atribut al Său. Și aceasta poate fi o cale.

    Namaste și ție ! Să rămâi mereu pe drumul bun !

    ReplyDelete
  12. Foarte utile observații!
    Așa cred și eu - dacă Dumnezeu este omniscient, omnipotent și toate cele care au fost scrise („scapate” publicului) prin carțile de la inceputuri, cu siguranță nu i-ar fi scăpat nimic din vedere - mă refer aici la rostul întunericului.
    Mi-a plăcut foarte mult întrebarea: cum ne-am purta noi, dacă am fi El?. Mi-a plăcut și pentru că este întrebarea care mă însoțește mereu și mă ajută să-mi amintesc cum să privesc și să înțeleg oamenii atunci când partea mea umană (ego-ul) mai încearcă năzbâtii..
    Foarte fain articol! Felicitări! >:D<

    ReplyDelete
  13. Mulțumesc, Adina, pentru apreciere ! Întrebarea aceasta m-a urmărit multă vreme, în toate situațiile în care mă simțeam nedreptățită, sau sufeream. Mă gândeam cum aș fi procedat eu, dacă aș fi fost în locul Lui, pentru a-i învăța sau a-i îndrepta pe oameni. Mărturisesc că nu mi s-a părut deloc ușor, și nu-I invidiez sarcina.
    Sunt conștientă că eu, ca și oricare dintre noi, am fi făcut multe greșeli, din cauza slăbiciunilor noastre. Dar ne-am fi străduit oricum să urmăm ”linia” de bază: poruncile evanghelice. Asta ne-ar fi ridicat puțin...

    Încă o dată, mulțumesc pentru bunele păreri, deși ești mult prea generoasă în aprecieri. Acest articol este doar expresia unei frământări, a unei căutări.
    Îți doresc numai lumină pe drumul tău de ajutorare a semenilor, care este, de fapt, tot o cale spirituală !

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...