Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, November 25, 2012

Despre diferența dintre greșeală și păcat

E ușor de presupus de către un eventual cititor, care ar vedea titlul de mai sus, că autorul a descoperit exact această diferență, și o va explica pe îndelete, cu puncte și subpuncte.:) Ei bine, nu este chiar așa: de fapt, acest articol se vrea un fel de discuțe, de dezbatere, pentru stabilirea diferenței în cauză. 
Faptul că există o diferență este un fel de axiomă; este un răspuns fără cuvinte pe care l-am primit în urma unei/unor înlănțuiri de situații care mă lăsaseră nedumerită în privința sensului lor. Am greșit, sau ceea ce s-a petrecut a făcut parte din evoluția mea ? Dacă o anume situație, cu consecințele ei, se repetă în viața cuiva, trebuie să considerăm că ar fi o greșeală să alegem aceeași soluție, care data trecută a cauzat doar întârziere și suferință ? Sau ar trebui să o alegem tocmai pentru a încerca să schimbăm finalul? 

Ei bine, toate aceste întrebări, și multe altele, au primit un răspuns interior, care s-a concretizat într-o frază de genul: ”Există greșeli, care nu sunt însă și păcate.” Pare un fel de răspuns criptic al subconștientului, în genul acelora care ne apar în vis, sau în urma unor meditații. Dar de fapt, ce este acest subconștient, de care se face atâta caz ? Lăsând la o parte definițiile savante, eu aleg să spun, împreună cu Cayce: subconștientul este sufletul omului. Sau mai bine-zis, zona de graniță, liantul dintre Spirit, sau Sinele Divin, și personalitatea egoică. 
Deci, un răspuns al subconștientului reprezintă, de fapt, un sfat, sau o explicație, din partea Sinelui Divin - trecută prin filtrul propriei noastre structuri și cunoașteri. 

Deci, în cazul de față, putem considera drept o afirmație adevărată aceea că nu toate greșelile sunt și păcate. Lucrul acesta îl simțisem și eu, într-un mod difuz, fără să pot pune în cuvinte. Simțisem doar că, greșelile înfăptuite din prea multă dragoste, nu pot fi chiar atât de ”vinovate”. Ei bine, poate că ”păcat”, adică ”încălcarea legii” - în speță, cea divină - înseamnă, în primul rând, încălcarea legii iubirii. Atunci când acționăm împotriva iubirii, indiferent câte justificative logice avem, de fapt păcătuim ! Și contrariul, atunci când acționăm din dragoste, chiar dacă acest lucru ne poate aduce prejudicii, chiar și în planurile subtile - în speță, propria noastră evoluție spirituală - nu este considerat un păcat. Însă este o greșeală, pentru că orice ne întârzie în drumul mântuirii nu poate fi bun.

Eu atât am putut înțelege, și nu știu dacă am prins exact toată învățătura ! De aceea aș vrea să știu, oarecum, și cum privesc ceilalți această diferență. 
Desigur, discuția ar putea deveni mult mai amplă, dacă ne gândim câte feluri de dragoste există, și că unele sunt prea aproape de pământ, prea egoiste pentru a justifica toate acțiunile înfăptuite în numele lor. De fapt, nu orice dragoste poate justifica întârzierea pe drumul nostru, ci doar acelea care au deja o mare componentă de divin... care se apropie de dragostea necondiționată ! Poate că acest fel de dragoste este el-însuși o cale...

Nu mai spun nimic, aștept doar răspunsuri ! Poate, nu numai de la oameni... Uneori, atunci când o întrebare importantă zace în adâncul nostru, ea își află răspunsul după un anumit timp, parcă de la sine, de parcă am fi știut dintotdeauna. Poate am și știut, dar nu am știut că știm ! Pentru că legătura aceea cu Sinele divin nu este totdeauna limpede, mai există și ”nori”... 

”Soarele nu poate apărea, până ce norii nu se îndepărtează” spune marele Will. Depinde cât durează asta, pentru fiecare...


6 comments:

  1. Cred ca singura diferenta intre greseala si pacat este intentia.
    Daca ranim pe cineva ,suparam pe cineva, facem rau cuiva ,dar fara sa avem intentia de a face acest lucru , atunci consider ca este o greseala.
    Pentru ca atunci cand constatam ca am facut ceva rau , chiar daca nu asta am vrut, incep remuscarile ,care este ca un barometru al constiintei nostru.Avand aceste remuscari , cu siguranta nu vom mai repeta aceleasi greseli fata de nimeni.Vom gandi de zece ori inainte de a actiona.
    Gresind cu ceva , nu ne este rusine sa recunoastem ce am facut ,dar , facand ceva rau , cu intentie , atunci nu avem nici remuscari si nici nu vom recunoaste acel lucru.
    Atunci cand ne este rusine de ceea ce am facut si ascundem acea fapta , consider ca este un pacat ,in schimb ,cand gresim ne doare si ne cerem iertare de la cei pe care i-am ranit fara sa vrem.

    Asta cred eu si sunt multumita ca nu am intentii negative fata de nimeni si totusi... ar mai fi cativa (dintre acei care conduc destinele intregii omeniri) care nu merita intentiile noastre pozitive.

    Te imbratisez cu mare drag .

    ReplyDelete
  2. Dragă Ryana, ca întotdeauna, înțelepciunea ta a mai adus o luminare ! Da, e un lucru atât de simplu și adevărat: intenția trebuie să facă diferența. În acest sens, acele greșeli făcute din prea multă dragoste, din dorința de a ajuta, chiar de a ne sacrifica pentru ceilalți, nu sunt și păcate, ci rămân doar greșeli.

    Și desigur, atunci când intervin și remușcările, greșeala este, cumva, ”neutralizată” - dacă nu există și o cale practică de a o îndrepta.
    Însă, chiar și acei care greșesc din rele intenții - adică păcătoșii - chiar și ei pot avea remușcări, se pot căi. Și atunci, chiar și păcatul lor poate fi iertat.

    Mă bucur că te-am cunoscut, că am întâlnit aici oameni frumoși, cu bune intenții ale inimii, și că putem să ne sprijinim unii pe alții din când în când ! Te îmbrățișez !

    P.S. Cei aflați la putere, și cu rele intenții, vor culege roadele acțiunilor lor - mai devreme sau mai târziu. Nu mai știu care înțelept chinez spunea cam așa : ”Dacă un om ți-a făcut un rău, nu îi purta gând rău, așează-te doar pe marginea râului, și în curând îi vei vedea cadavrul trecând.” Desigur că râul semnifica viața...

    ReplyDelete
  3. :) Să nu aşteptăm totuşi cadavru-i trecând...

    Eu privesc puţin diferit atât greşeala, cât şi păcatul.
    În primul rând, orice "greşeală" este rezultatul unei mobilizări, nu poate duce decât la evoluţie, prin conştientizare, interpretare şi îndreptare - în cel mai bun caz.
    Apoi, orice greşeală este făcută numai din neînţelegere. Şi cum nimeni nu s-a născut învăţat, putem considera a fi cel mai firesc lucru. Cu toţii facem greşeli! :)
    Faptul că ne lovim aşa tare de ele, este datorită eului nostru care se simte lezat.

    În realitate, simt eu, nimeni nu ne greşeşte cu nimic, nimeni nu ar putea s-o facă vreodată, in virtutea legii cauzei şi efectului. Întotdeauna şi în absolut orice situaţie, indiferent de gradul nostru de conştientizare sau acceptare, culegem exact şi cu măsura potrivită ceea ce am trimis către ceilalţi, ca şi gând, simţire, acţiune.
    Iar ce pleacă de la noi ca şi greşeală, sau faptă bună, va reveni la noi întreit, mult mai repede acum, ca altădată. Viaţa nu greşeşte niciodată!

    Cât despre păcat, asta consider "a fi în greşeală".
    Adică o orientare greşită pe drumul vieţii.
    Nu există un păcat izolat. Există o înlănţuire de decizii, circumstanţe, care au adus persoana respectivă în acel punct în care a făcut ceva reprobabil. O deviere de la calea cea dreaptă.

    Şi nu cred a fi păcat de neiertat. Nu din perspectiva divinităţii, desigur, întrucât înţelepciunea şi cunoaşterea Tatălui depăşeşte mintea noastră micuţă, astfel că nu se pune problema ca El să ne ierte. Ci numai să ne curăţăm.
    Însă din perspectivă proprie, da, avem nevoie de iertarea noastră, cât şi de iertarea celor cărora le-am greşit, dacă e cazul. Cea mai importantă însă, este iertarea noastră. Pentru a ne uşura sufletul de povara vinovăţiei.
    Şi întotdeauna există predispoziţii.

    O "greşeală" pentru care, probabil, va trebui să ne justificăm, este încălcarea contractului sufletului pentru o viaţă, de către cineva care a ajuns să-şi conştientizeze menirea.
    Nu ştiu ce se întâmplă în aceste situaţii.

    De aceea este atât de important să încercăm, pe cât posibil, să ţinem drumul drept în viaţă.

    Orice ar fi, să avem fruntea sus, sufletul uşor şi ochii senini!
    Vă îmbrăţişez! @];-

    ReplyDelete
  4. Da, ai o viziune bună, denaide ! Ca întotdeauna...:)
    Și eu sunt de acord cu rolul didactic al greșelilor - deși, atunci când le comiți, ai prefera să înveți în alt fel.:) Dar poate că există lucruri pe care chiar nu le poți învăța altfel... sau, nu suntem capabili, datorită nivelului și structurii noastre !

    Iar definiția păcatului drept orientare greșită, da, merge și asta ! Deși, poate că nu e singura valabilă. Poate că mai sunt și alte definiții, la fel de bune, pentru că în unele cazuri nu poate exista un singur adevăr. Da, el este o orientare greșită, atunci când persistăm în greșeală. E posibil deci ca atunci, greșeala să devină păcat ? Sau, putem persista și din motive mai puțin greșite, și rămâne numai o greșeală ? Cred că asta depinde foarte mult de cazul individual.
    Există însă și păcate izolate, zic eu.
    Oricum, oricare ar fi păcatul, sunt de acord că poate fi iertat ! De către noi, în primul rând. De către Divinitate, da... dar nu știu care este mecanismul exact al iertării. Dacă ea intervine înainte, sau numai după ce am încercat să facem ceva pentru a îndrepta. Sau, dacă această iertare se menține și atunci când noi ne conștientizăm greșeala, sau păcatul, dar nu putem acționa în alt mod.
    Chestia cu „cadavrul” nu voia să spună că trebuie să așteptăm ca acei ce ne greșesc să fie pedepsiți de viață, ca un fel de ”compensație” pentru suferința noastră, ci doar că acest lucru se întâmplă oricum, e în firea lucrurilor, și ar fi inutil să mai cerem și noi compensații atunci când viața știe mai bine ce e de făcut.

    Poate că am fost cm neclară, scuze, dar sunt la muncă, și timpul meu e măsurat. Mulțumesc oricum din suflet pentru că mereu aduci câte o rază de lumină, înțelepciune și liniște !

    Să ai o viață plină de lumina pe care o dăruiești !

    ReplyDelete
  5. _ Re: ...[ Florina R.27 novembre 2012 13:46

    Da, ai o viziune bună, denaide ! Ca întotdeauna...:) ], ...
    ...................
    ...................

    _ "Va rataciti! Pentru ca nu cunoasteti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." _ Matei 22/29;

    _ "Oare nu va rataciti voi, din pricina ca nu pricepeti nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? _ Marcu 12/24; ...

    ..._ Cercetati _ 1 Tesaloniceni 5/[19],20,21, ...dupa ce, reusiti, mai intai, ..."sa va ridicati", ...sa puteti ajunge sa mancati _ Matei 4/4, ...sa culegeti fructe(le) [proaspete] din Pomul din Mijlocul Gradinii, ...[daca nu va temeti de moarte] _ Facerea 3/[2],3,[4], ...ca sa vi se deschida ochii _ Facerea 3/5,[7], ...sa fiti ca Mine, ...[si], dupa ce vi se vor deschide ochii, ...[ sa vedeti, daca sinteti goi] _ Facerea 3/7, ...[si], sa auziti, daca aveti urechi ..."de auzit" _ Matei 11/15], ...sa auziti glasul Meu _ Facerea 3/8; Luca 8/8; _ Romania 10/17, ...sa ascultati de proroci si de Mine _ Faptele Apostolilor 3/22; _ Luca 16/29,31, ...[ca], sa puteti intelege Scripturile _ Ev.1/1,[2], ...si, sa aflati Calea Stramta _ Matei 7/13,14, ...cata vreme se zice *Astazi* _ Ev.3/7,13,15, ...[astazi / acum]...in vremea de pe urma, ...care nu a a mai fost ...[niciodata] _ Daniel 12/1, ...vreme(a) pana la care au ramas pecetluite Scripturile _ Daniel 12/4,[9], ...pana la Mine _ Romania 5/14, ...Acela inviat [d]in morti _ Ioan 20/9, ...[astazi / a treia zi / mileniul 3 _ 2 Petru 3/8], ...dar, veti intelege [?!!!] _ Ioan 8/43,45, sau [cumva] ziceti [voi] ca prorocii au gresit [?!!!!] _ Luca 18/8; ...[ _ Matei 13/57; _ Marcu 6/4; _ Ioan 4/44 ], ..-Cei carora le este dat [sa poata] primi Cuvantul Acesta ...-Treziti-va! _ Matei 19/11; ...-Vine dimineata _ 2 Petru 1/19; _ Isaia 21/11,2012.

    _ Mancati din Pomul din Mijlocul Gradinii _ Facerea 3/3, ...ca sa vi se deschida ochii, sa cunoasteti binele si raul / Sa fiti ca Mine _ Facerea 3/5,[7], ...si / sau sa puteti auzi glasul Meu _ Facerea 3/7, ...[si, apoi] ...ca sa fie transformat Blestemul in Binecuvantare _ Facerea 8/21,22; _ Deuteronom 23/5; ...-Cititi si cercetati [intrebati] _ Ioan 5/[24,25],39; _ 1 Tesaloniceni 5/20,21; _ Faptele Apstolilor 3/22; _ Luca 16/29,31.

    _ Incercati sa va orientati, [ca sa intelegeti Scripturile ], ... potrivit "Reperelor in Pustie" din pagina *Mesia*; ...{_ Exodul 4/1,[10],11,2012 }; _ Apocalipsa 3/19.

    = Cu stima. - Mesia _ Ioan 4/[25],26.

    ReplyDelete
  6. Poate că așa este, d-le Mesia, poate că ne rătăcim crezând că greșelile au și un rol pozitiv. Dar cred că totul depinde foarte mult de situația individuală. Poate că unele greșeli sunt doar greșeli, care ne întârzie, iar din altele, chiar învățăm câte ceva.
    Desigur, scopul este să ajungem să ”mâncăm din Pomul din mijlocul grădinii”, dar până acolo, e cale lungă... Și desigur că greșelile ne întârzie pe acea cale. Atunci, înseamnă că toate greșelile sunt de blamat, absolut toate ? Atunci ni se cere să fim chiar perfecți, mici ”roboței” care își îndeplinesc sarcinile indiferent de condiții ? Atunci, înseamnă că însăși umanitatea din structura noastră este condamnată - umanitate, care înseamnă în fond, imperfecțiune. Nu mai duc până la capăt raționamentul, că nu vreau să aduc aici gânduri negative...

    Oricum, vă mulțumesc că ați încercat să ne luminați, că ați vrut, poate, să ne ajutați să ajungem mai repede la acea perfecțiune. Dar uneori, pentru noi, oamenii imperfecți, prea repede nu înseamnă și prea bine...din păcate !

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...