Thanks to my anglo-saxon friends, who helped me with their advices during the period when my blog wasn't visible to me. Even a few words, and a try to make things easier to me, mattered a lot to me at that time. We can bring peace and light to the world with a few words only !
Deocamdată, punct. Nu se știe când va mai fi din nou ”și de la capăt”.

Sunday, December 23, 2012

Cum ar putea arăta o societate ideală ?

Poate că nu este acum timpul potrivit pentru această temă, în apropierea Sărbătorilor, dar pentru mine, timpul dezbaterilor vine atunci când am puțin timp - ca să fac un mic joc de  cuvinte. Și deja tema aceasta a început să mă preocupe tot mai mult. Nu este prima dată când mă gândesc, am mai și scris despre asta, în urmă cu câțiva ani, pe când eram mai tânără și mai bine încadrată pe calea mea (acum, știu că am alunecat serios, am avut chiar mari furtuni pe cale). Dar, iată că tema revine, după ce m-am izbit de aspecte concrete ale societății, care nu prea fac casă bună cu un drum spiritual...

Deci, ca să fac o legătură cu postarea prececdentă, simțirea mea, în acord și cu poruncile evanghelice, este că într-o societate ideală nu și-ar mai avea locul banii. Desigur, dacă încep așa, mulți intelectuali bazați pe logica strictă vor întoarce deja capul, și își vor spune că e o pierdere de vreme să mai continue. Însă, și logica asta e doar un instrument, și ne-a fost dată ca să ”gestionăm” corect realitatea pe care o cunoaștem. Am spus bine: ”pe care o cunoaștem”, pentru că logica se bazează numai pe experiențe anterioare cunoscute: legea cauză-efect. Desigur, se pot face și extrapolări, dar tot pe baza datelor cunoscute. De aceea, sistemele de calcul, de exemplu, sunt logice, și din acest punct de vedere sunt superioare rațiunii umane. Dar, numai din acest punct de vedere ! Căci un sistem de calcul nu va putea găsi niciodată o soluție la o problemă cu totul nouă, pentru care nu există date introduse...

Lăsând această mică paranteză, să ne întoarcem la ipoteza mea: aceea a unei societăți în care schimburile nu s-ar mai baza pe o valoare artificial introdusă, ci s-ar face direct în natură. De fapt, nici nu este o idee nouă, acest tip de societate a existat deja în trecutul îndepărtat al umanității, înainte de apariția monedei. Dar, ca să reluăm puțin, ar trebui să înțelegem de ce a fost, sau s-a considerat necesară, introducerea monedei. 
Economiștii spun că era necesar un ”instrument care să mijlocească schimbul economic, din cauza dezvoltării tranzacțiilor”; și pe deasupra, era necesar un „etalon al valorii”, care să permită compararea valorii mărfurilor.
Toate acestea par logice la suprafață, dar dacă vedem cum a evoluat situația, ne dăm seama că acest rol al monedei a fost deturnat în favoarea celor ce dețineau multe monede, și că a impulsionat chiar dorința acumulării de monedei, deci a transformat omul într-un ”acumulator” și consumator”. Cred că exact din acest punct de vedere, banul este considerat nociv de către majoritatea religiilor. Omul a devenit lacom, a ajuns să acumuleze mai mult decât are nevoie, din cauza existenței acestui ”mijloc de schimb cu valoare universală”.

Bine-bine, s-ar putea spune, dar și înainte, cei ce dețineau multe bunuri erau la fel de dispuși să acumuleze ! Hmmm... Adevărat, și nu prea ! Recunosc că, în materie de economie, cunoștințele mele sunt minime, dar simpla rațiune îmi spune că, dacă un om deținea, de exemplu, o mare cantitate de lână, el nu se putea ”îmbogăți” din acest motiv, ci, dacă avea nevoie de ceva, trebuia să aștepte să găsească pe cineva dispus să primească lână în schimbul acelui ceva. Și la fel, pentru oricare alt produs; comerțul era strict modulat de ”cerința pieții”. Din acest motiv, oamenii trebuiau neapărat să locuiască în comunități, de preferință cât mai mari, sau cât mai aproape unele de altele, pentru ca, pentru necesitățile fiecăruia, să se găsească produsul de schimb potrivit.

Era oare chiar atât de rău ? Desigur, existau și dezavantaje: puteai, de exemplu, să aștepți mult până să găsești pe cineva care să aibă nevoie de produsul tău, pentru a-ți da în schimb produsul de care aveai nevoie.  Asta, dacă acea persoană nu ar fi fost dispusă să îți dea pe datorie... 
Dar, pe de altă parte, nu exista nici un pericol ca un anume om să ajungă să dețină cu mult mai mult decât ceilalți, din toate punctele de vedere, și astfel să îi condiționeze pe aceștia. Cineva putea de exemplu, așa cum am mai spus, să dețină multă lână, sau brânză, sau carne, dar el depindea oricum de cerințele celorlalți în legătură cu aceste produse, ca să poată achiziționa alte produse necesare lui - de exemplu, sare. Și ei, la rândul lor, nu e îmbogățeau dacă dețineau sare, pentru că depindeau de cerința pieții, care nu era totdeauna constantă. 
Poate tocmai din acest motiv, nemulțumirea unora de a nu putea stăpâni și controla, s-a tradus prin apariția acestui ”mijloc de schimb universal”, pe care dacă îl aveai, nu mai conta dacă dețineai lână, brânză sau sare, ci puteai să cumperi cu el orice, și puteai chiar să îi împrumuți pe ceilalți cu dobândă, indiferent dacă ei aveau nevoie de produsele tale, sau nu.
Acest ”etalon universal” pare un element foarte controversat pe ansamblul societății, pentru că, la un moment dat, s-a ajuns chiar ca ”etalonul” să nu mai corespundă cu valoarea mărfurilor de pe piață. Puteai deține multe ”etaloane”, dar mărfurile să fie extrem de reduse. Și atunci, cel ce deținea totuși mai multe ”etaloane”, avea posibilitatea de a achiziționa marfa necesară, mai mult decât ceilalți. Și să le-o revândă cât mai scump, îndatorându-i și făcându-i sclavii săi pe viață.  Această situație s-ar numi inflație în zilele noastre, combinată cu împrumut bancar. 

Totuși, se spune că inflația e o situație de excepție. Așa este, dar chiar și în condiții normale, în zilele noastre, circulă multe hârtii a căror valoare este doar una de ”indicator”, de ”simbol”. Cecurile bancare sunt un exemplu, ca și alte tipuri de bonuri cu valoare. Desigur, cecurile, ca și alte hârtii, indică ce sumă avem noi în bancă, dar totuși, nu întotdeauna banca deține în mod real această sumă ! Pentru că banii noștri sunt implicați în alte tranzacții ale băncii, împrumuturi și alte achiziții ale băncii, și acest lucru a fost consimțit de noi atunci când am ales să depunem banii la bancă. Dacă, de exemplu, un om foarte bogat ar voi să își retragă toți banii într-o singură zi, de la o singură bancă, s-ar putea ca banca să aibă dificultăți în a-i restitui ! Iar dacă toți cei ce sunt clienții băncilor și-ar retrage banii în același timp, s-ar ajunge la colaps bancar, iar oamenii-înșiși nu și-ar putea recupera decât o mică parte din sume. Tocmai pentru că valoarea acelor hârtii circulante este, după cum am spus, ”virtuală” sau simbolică, atât timp cât banca deține controlul. Adică, societatea însăși, toate schimburile bănești ce au loc, funcționează pe baza unei convenții: ne prefacem că noi credem că avem în bancă exact sumele necesare, iar cei ce cumpara se prefac si ei a crede că au primit exact suma necesara. 
Astfel, sistemul bancar, si acordarea de credite, pot merge inainte, si societatea poate merge inainte. 

Privind astfel lucrurile, s-ar putea spune că nu banii în sine, ci doar depunerea lor în bănci au creat situația actuală. Este un adevăr, în cea mai mare parte. Dar, nu în totalitate ! Întrucât, dacă s-ar fi păstrat schimburile în natură, nu s-ar fi ajuns nicicând la situația de a exista mai multe ”etaloane” decât mărfuri reale. 

Desigur, pentru ca aceste schimburi să funcționeze armonios, ar fi fost necesar un înalt nivel de conștiință - acea trăire creștină a Evangheliei. Oamenii să muncească atât cât pot ei mai bine, să producă ceea ce se pricep ei mai bine, și să dea la schimb celor care au nevoie de produsele lor, chiar dacă, poate, pe moment, ei nu au nevoie de produsele acestora. Cu atât mai mult, în cazul unor profesii indirect productive: medicii, profesorii, artiștii, etc: Aceștia ar trebui să primească produsele de care au nevoie, corespunzător muncii depuse, deși nu sunt ”direct productivi” - însă, munca lor e și ea foarte necesară. 

Deci, această societate ar fi un fel de ”pământ nou”, cum se spune, centrat pe idealurile iubirii creștine. Dacă ar funcționa ? Desigur, însă numai dacă toți cei implicați ar lua aceste idealuri foarte în serios. De fapt, legile acestei societăți ar trebui să fie exact poruncile evanghelice, iar cei care nu s-ar conforma, sau ar încerca să profite (aviz ”hârciogilor strângători”), să fie, pur și simplu, eliminați ! 
Desigur că ar exista probleme, legat de nivelul diferit de conștiință al oamenilor. Cineva ar putea întreba: și ce facem, totuși, cu răufăcătorii, cu cei care încalcă în mod voit aceste legi ? Desigur, la modul ideal, ei nu ar trebui să existe. Dar, dacă totuși ar exista, ei ar trebui judecați de către un tribunal alcătuit din membrii cei mai de seamă ai societății, iar pedepsele să fie între muncă în plus pentru comunitate și excludere.
Desigur, iar ar intreveni problema: cine i-ar supraveghea, cine i-ar constrânge, în cazul extrem în care ei ar fi tot refractari ? Ei, în acest caz, probabil că ar fi mai simplă excluderea !
Desigur, societatea respectivă ar trebuie să se și poată apăra împotriva agresiunilor din afară, sau ale acestor nemulțumiți dinăuntru, dar aici e o problemă care nu poate fi discutată simplu. Poate, într-o altă postare....
Pe scurt, în mod normal, Dumnezeu ar trebui să apere oricum această comunitate.Dar, nu putem ști încă exact căile...

Cred că m-am lungit destul pentru acest timp din apropierea Crăciunului, și ca atare, las la aprecierea tuturor cum ar trebui să arate această societate, și vă urez un Crăciun fericit și îndestulat ! Fie să ajungem să vedem cândva această nouă societate... sau, măcar urmașii noștri !

28 comments:

  1. Craciun in iubire si cetina verde!
    sa ai un An Nou plin de armonie si iertare.
    Multumesc ca ma citesti si ca imi esti prezenta.

    D-zeu sa te cuprinda cu liniste sufleteasca!

    ReplyDelete
  2. Dragă Celestine, și ție același frumoase gânduri, și să ai parte de tot sprijinul de Sus pentru misiunea ta de luminare ! Cum să nu te citesc; eu mă simt aproape de toți căutătorii de drum, iar blogul tău este chiar un far !
    Crăciun în lumină !

    ReplyDelete
  3. Ti-am raspuns pe blogul meu, draga mea buna!
    Sa ne deschidem inimile chiar daca ne e atat de greu si viata e o lectie deloc blajina.
    Sa ne fie un an mai lin si sa ne iubim semenii!
    Te cuprind cu sufletul.

    ReplyDelete
  4. Draga mea Florina

    Eu cred ca vine un timp pentru fiecare :)!
    Te imbratisez cu toata dragostea ce o pot cuprinde si sper sa ajunga inapoi la tine tot binele pe care l faci!
    Chiar daca stiu ca L ai primit deja pe Iisus in suflet,iar pentru mine asta i darul suprem,eu iti doresc sa ai un Craciun in multa ,multa iubire!
    Sa fii binecuvantata!

    ReplyDelete
  5. Craciun Fericit si Binecuvantat!
    Se pare ca sfintenia infloreste mai ales datorita faptului ca societatea nu este ideala...:)
    Lumea este un test, o incercare, un camp de lupta!
    Sa luptam in solda Celui Etern, Celui care se naste! :)

    ReplyDelete
  6. Florina , iti doresc din tot sufletul Sarbatori Fericite , multa sanatate, mult optimism , sa-ti fie viata plina de lumina si de iubire.
    Te imbratisez cu mult drag si suntem cu inima alaturi de tine indiferent unde te afli.
    LA MULTI ANI !

    ReplyDelete
  7. DRagă Larisa, mulțumesc din suflet, ești un suflet cald, și vezi numai binele din ceilalți ! Da, L-am primit pe Iisus, dar am avut și nori în suflet, am și alunecat... Totuși, o anume Forță m-a sprijinit mereu, chiar și atunci.
    Mulțumesc pentru minunatul tău dar de Crăciun, și îți doresc și ție, ca darul ce l-ai primit odată, să nu te părăsească niciodată !
    Te îmbrățișez !

    ReplyDelete
  8. Îngere, Crăciun fericit ți ție, și multă putere și lumină pentru drumul ce îl ai de parcurs !

    Da, această părere, că nu avem nevoie, de fapt, de o societate ideală, am mai auzit-o de undeva, de la un alt prieten tot luminos și îndreptat spre El ca și tine. Și, chiar simt că e adevărată!
    Știi, eu când spun ”societate ideală” mă gândesc la un ideal conform rațiunii noastre umane limitate, pentru că nu îmi pot închipui care ar fi idealul Divinității despre o societate. Uneori, mă gândeam că Platon, cu al său stat ideal, s-a apropiat mai mult...

    Da, conflictele și durerile din cadrul societății actuale sunt, poate, potrivite pentru evoluția noastră. M-am gândit și eu la asta... Și totuși, trebuie să vină o vreme când, oameni mai luminoși, mai aproape de Cer, ar putea construi o societate mai bună. Iisus însuși, când a adus acele porunci evanghelice, a gândit probabil că o societate ideală ar fi numai aceea în care aceste porunci ar fi respectate cu sfințenie. Dar, ce putem ști noi ? Unele lucruri le mai intuim, le simțim, altele ”ni se suflă”... :) Dar, adevărul întreg nu îl vom ști până ce nu vom ajunge și noi întregi.

    Mulțumesc oricum pentru trecerem urări și prietenie ! Un An Nou cât mai bun !

    ReplyDelete
  9. Draga și buna mea Ryana, te îmbrățișez și eu cu drag, și îți sunt alături cu sufletul ! Tu știi foarte bine ce înseamnă comuniunea cu celălalt, cred că tu ai putea fi foarte bine un precursor al acelei societăți ideale.

    La mulți ani și fericiți, alături de cei dragi ție, și un nou an cu bucurie !

    ReplyDelete
  10. Draga Florina,
    Acum cand pasim spre noul an,an al IUBIRII si al TRANSFORMARII ce as putea sa ti doresc decat iubire si drum curat?!
    Te imbratisez cu toata recunostinta si cu toata iubirea si iti doresc deasemenea, sanatate,liniste,armonie,implinire,daruire si tot ceea ce sufletul tau are nevoie!
    La multi ani,draga mea!

    ReplyDelete
  11. La multi ani Florina !
    Imbratisari si multe urari de bine !
    Multumesc Florina !, prezenta ta face mult bine !
    La multi ani !

    ReplyDelete
  12. Dragă Larisa, ești un suflet foarte cald, și extrem de prețios pentru ceilalți ! Și tu ai ajutat oamenii prin cuvintele tale, și ai dăruit mult.
    Mă bucur nespus că lumea blogului cuprinde și ființe ca tine, ca toți prietenii mei dragi, și că mi-a fost dat să vă cunosc - fie și așa, parțial ! :)

    Aceleași bune urări și ție, și un drum luminos !
    Te îmbrățișez !

    ReplyDelete
  13. Maria dragă, la mulți ani și ție,și te îmbrățișez, și mă bucur că nu m-ai uitat ! Și tu faci mult bine prin postările tale sensibile, de suflet, aduci multă liniște și alinare.
    Un an nou cu noi speranțe de mai bine !

    ReplyDelete
  14. Intelepciunii tale sa-i lasam aripile si in anii ce vin...iar eu voi trece ades sa citesc si sa-ti doresc implinirea ce cauti, implinirea cunoaterii, a iubirii, a sanatatii depline.
    La Multi Ani frumosi Florina !

    ReplyDelete
  15. Dragul meu suflețel bun și înțelept, mă bucur că, deși fiecare suntem duse de viață prin alt colț de lume, totuși firele nu se rup ! Voi trece și eu pe la tine ori de câte ori timpul hain îmi va permite :), pentru că găsesc ”acasă” la tine numai lucruri bune pentru suflet !

    Un An Nou cu toate minunile din sacul Moșului revărsate în viața ta îți doresc !

    ReplyDelete
  16. Florina@
    Acum ceva ani in urma nu puteam sa privesc dincolo de ceea ce eu stiam si vedeam a fi.
    Era universul adevarului meu si atat.
    Stim insa ca cea mai mare capodopera a vietii e sa stii sa accepti lumea asa cum e ea.
    O lectie pe care f putini dintre noi o invatam. De asta am dat voie ca aceste bloguri sa existe, ptr ca aici simt ca cine e Om se apropie fara sa-mi judece inadaptarea.
    Frumoase cuvinte ai scris si din inima, cuvinte pe care tu le meriti pentru ca ai invatat sa imbratisezi omul indiferent ca iti e sau nu potrivit tie.
    O lectie pe care sper sa o invat si eu cat mai am de trait pe lumea asta.
    Nu stiu daca mai exista ceva care sa nu fi spus tu, ceva cu care sa-ti intorc gandul cu bucurie si apreciere.
    Mi-ai dat dovada si nu odata, de iubire si curat...
    Nu pot decat sa ma inclin cu respect si sa ma bucur ca existi si ca poti sa pretuiesti un om ca mine, care abia invata sa accepte o lume.
    Binecuvantata sa fii si-n anul in care tocmai ai pasi sa primesti aripi de caldura si liniste!
    Multumesc.

    ReplyDelete
  17. Dragă Celestine, m-ai copleșit cu atâtea gânduri bune, și simt chiar că sufletul tău bun mă supraapreciază ! Sunt un om ca toți ceilalți, care are și umbre...
    Pe de altă parte, ești prea aspră cu tine-însăți, care ai multe calități, și o cale proprie spre lumină ! Eu nu am sesizat deloc acea ”neacceptare” a ta la adresa celorlalți, ba chiar dimpotrivă ! De prima dată când am intrat pe blogul tău, am fost uimită cu câtă căldură întâmpinai niște necunoscuți. Sincer, mie blogul tău mi-a apărut drept un fel de elită a blogurilor cu temă spirituală, și mă gândeam că, poate, accesul e ceva mai restrâns. Dar tu ai demonstrat exact contrariul, și chiar cu multă căldură, ceea ce mi-a arătat că ai înțeles exact esența spiritualității, care înseamnă împărtășire.
    Poate că, la început, ai avut propriul tău univers de păreri și convingeri, ca toată lumes ! Poate că și acum fiecare dintre noi mai avem... și credem uneori că ale noastre sunt cele mai bune ! :) Dar important este să le armonizăm cu ale celorlalți; ceea ce tu faci foarte bine. Secretul este la interior, acceptarea interioară a celorlalți, și de acolo vine firesc și cea exterioară.

    Mulțumesc încă o dată pentru toate cuvintele bune, de care nu mă simt întrutotul vrednică, și îți doresc și ție să ai parte de binecuvântare cât cuprinde, ca să îți îndeplinești misiunea și visele. Pentru că iubirea o ai deja ! Și asta contează cel mai mult: un suflet plin de iubire.
    Te îmbrățișez cu drag, și numai lumină pe 2013 !

    Florina
    (de acasă nu mă pot loga pe google, de aceea postez anonim)

    P.S. Una dintre umbrele mele, după cum vezi, probabil, este că nu pot exprima prea bine ceea ce simt. Parcă am o barieră invizibilă care mă împiedică să pun unele lucruri în cuvinte. Și aici, și în viața reală... :)

    ReplyDelete
  18. Ca sa fie ideala ar insemna sa fim toti la fel,nu?Sa dorim toti o lume fara bani si sa fim nici bogati,nici saraci...dar,din pacate unii vor altfel si cat mai mult...singura posibilitate ca sa se ajunga la o societate ideala este sa aratm fiecare dintre noi,care dorim asta,ca se poate si sa abordam noi intai aceasta schimbare.

    ReplyDelete
  19. Mihaela, ai mare dreptate când spui că fiecare dintre noi ar trebui să înceapă, în sine, crearea acestei societăți ! După cum spunea și Maica Tereza: ”Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” Dacă ne-am strădui să trăim după principiile evanghelice, cel mai important pas ar fi făcut.
    Desigur, partea cu banii nu depinde de noi, dar cine știe ! Poate cu timpul (chiar și un timp foarte lung), ni se vor crea de Sus condițiile pentru așa ceva.

    Totuși, nu cred că o societate ideală implică să fim toți la fel. Asta voia comunismul, la fel și revoluția franceză, și s-a văzut că au fost eșecuri ideologice și spirituale. Noi trebuie să ne păstrăm fiecare specificitatea, iar valoarea fiecăruia să fie criteriul de apreciere în societate.
    Desigur, aici iar ar putea interveni o discuție, legată de ceea ce înțelegem prin valoare, dar pe scurt, pot spune doar că valorile pot fi nu numai practice, sau intelectual-raționale, ci și artistice, spirituale, etc. Cu alte cuvinte, ceea ce aduce fiecare de preț pentru comunitate, indiferent de plan !

    Ei, cine știe, poate măcar urmașii noștri vor vedea începutul acestei societăți ! De fapt, ea apare ideală pentru noi în acest moment, dar poate că nu e chiar „ideală” în sine; poate că e doar o evoluție a societății actuale, iar mai tîrziu, oamenii vor vdea că are și ea neajunsuri, și vor imagina o altă societate „ideală”.

    Mulțumsc pentru contribuție, și pentru înțelepciunea pe care o oferi în postările tale ! Te îmbrățișez !

    ReplyDelete
  20. Ai dreptate în ce spui despre sistemul bancar. Dar asta s-a şi urmărit la un anumit nivel, majoritatea suntem simple victime ale unei minorităţi, sigur că media exacerbează şi în noi dorinţa de bogăţie.

    Nu ştiu cum ar arăta societatea ta fără bani. Ar trebui să fie o integrare extrem de armonioasă şi să-i zic divină în cadrul ei pentru a găsi permanent fiecare ceea ce are nevoie. Altfel, nu numai că tu trebuie să aştepţi până găseşti un cumpărător pentru lâna ta, dar trebuie şi ca acel cumpărător să aibă în exces cartofii de care ai tu nevoie. Deci deja două condiţii, şi negăsind pe cineva care să le îndeplinească simultan, ai putea schimba lâna pe vibratoare (haha, ce zici, vor exista ele în societatea ta?) şi apoi vibratoarele pe cartofi. Că-s mai rotunzi şi mai groşi. :D Ei bine, banii scurtează acest drum, din acest motiv sunt mai comozi.

    Pe mine nu banii mă deranjează ci felul în care oamenii îi privesc. Dacă toţi bărbaţii ar rămâne brusc impotenţi atunci prostituţia ar înceta să mai existe. Sau ar putea să defileze zeci de Pamela Anderson nude pe lângă tine că degeaba. La fel şi cu banii, zic eu, problema stă în primul rând în noi şi nu în bani, îi putem folosi şi înţelept. Ăsta e un punct care merită notat şi la care merită reflectat.

    În societatea ta ideală în care eu schimb lâna pe vibratoare şi vibratoarele pe cartofi, s-ar putea să observ că femeile sunt tot mai frumoase şi mai senzuale şi încep să caute vibratoare. Drept care aş putea face un stoc de astfel de jucării. Parcă ceva începe să semene cu societatea noastră...

    De fapt, dacă ne gândim mai adânc, nu banul în sine este problema, după cum nici vibratoarele sau cartofii. Problema este trocul. O societate care se bazează pe troc (indiferent că mijloacele prin care el se realizează se numesc file de CEC, monede sau produse) poate crea germenii unei economii ca cea de azi. Şi atunci societatea pe care mi-o imaginez eu este una în care accentul nu se va pune pe troc ci pe dăruire. Sigur că, la nivel exterior, un anumit gen de schimburi va exista. Dar, chiar dacă la exterior el va semăna cu un troc, în profunzime va fi cu totul altceva. Un model analogic este cel cu iubirea: iubirea autentică este cea care se dăruie şi oferă libertate, nu cea care face troc cu sentimentele. La fel şi faptele bune, nu ajuţi pe cineva pentru a-ţi adăuga nişte "indulgenţe" la activ ci o faci din altruism, dacă tot vrei să o faci, altfel mai bine te abţii, cu Dumnezeu nu poţi face troc.

    În concluzie, o schimbare în acest sens ar trebui să vină nu din afară, prin eliminarea banilor, ci din interior, prin schimbarea calitativă a modului în care oamenii se raportează nu doar la bani ci la tot ce îi înconjoară. Această schimbare din interior va fi cea care va permite apariţia unei societăţi ideale. Cum anume se vor realiza efectiv, fizic, schimburile în acea societate, prin produse, bani sau vreun alt echivalent al lor, asta nu ştiu. Dar chiar de s-ar face prin bani, atunci n-ar mai conta prea mult, omul fiind eliberat de pasiunea grosieră pentru ei...

    ReplyDelete
  21. Lotus, ai spus niște lucruri esențiale, și de bun-simț ! De fapt, tu mi-ai clarificat un aspect care ”nu mergea” în societatea mea ideală. Bine am spus undeva (deși în alte cuvinte) că orice societate, oricât de ideală la un moment dat, tot va avea nevoie să fie îmbunătățită, pentru că vor apărea aspecte neprevăzute, care o vor face să nu mai fie atât de ”ideală”.
    În cazul de față, persistența ”trocului”, așa cum ai spus tu, ar fi dus inevitabil la nedreptăți și inegalități. Probabil că ar fi existat și atunci oameni care ar fi intuit ”direcția pieții” și ar fi făcut stocuri de mărfuri necesare. Exemplul cu vibratoarele e simpatic :), dar foarte realist !
    Apropos de asta, se cunoaște exemplul unui filosof (să fie oare Tales din Milet ?) care a vrut să dovedească faptul că un om care are cunoașterea esoterică asupra vieții și universului, ar putea căpăta putere și în lumea reală, dacă l-ar interesa aceasta. Numai că, pe un asemenea om, nu prea l-ar interesa... El vorbea, de fapt, despre sine, întrucât oamenii îl ridiculizau pentru că, deși atât de înțelept, era sărac, la limita subzistenței.
    Ei bine, el a prevăzut, cu ajutorul unor calcule astrologice, că în toamna acelui an va fi o mare recoltă de măsline, și atunci a reciziționat toate presele de ulei din Milet. Normal că, venind recolta, toată lumea a avut nevoie de prese... și astfel filosoful a ajuns omul cel mai bogat din cetate ! Dar averea s-a dus repede, distribuind-o celor în nevoie, și el a ajuns repede în starea de mai înainte. Însă, a demonstrat astfel că acea stare era dorită de el, care nu vedea relevanța bunurilor pământești.

    Ca să ne întoarcem la troc, cred că tu ai descoperit esența răului din toate societățile, din toate timpurile ! Banii sunt doar un mijloc pentru acest troc, ca și mărfurile în sine.
    Tocmai de aceea Iisus a introdus conceptul iubirii necondiționate - ”necondiționat” însemnând că acest principiu trebuie să se aplice în toate aspectele vieții. Nu putem spune că iubim când dăm o marfă la schimb, oricât de corect ar fi schimbul ! Dacă presupunem, de exemplu, că omul cu care schimbăm are nevoie de marfa noastră, dar el nu are ce ne trebuie nouă, atunci nu ne-ar mai rămâne decât să nu-i dăm. Sau, să-i dăm pe datorie...Iar dacă nu ne-ar putea plăti nicicând acea datorie, să îi întoarcem spatele, și data viitoare să nu mai vrem să auzim de el. Și atunci, iubirea creștină ar fi cam șchioapă...

    ReplyDelete
  22. Care ar fi atunci soluția ? Desigur, o soluție pentru o societate cu un nivel de conștiință extrem de avansat, în care iubirea ar fi legea... Aceasta ar fi, nici mai mult, nici mai puțin, decât să producă fiecare după posibilități, și să ia după necesități.
    Adică, fiecare să își facă munca lui, datoria lui, cât mai bine posibil, ”ca pentru Dumnezeu, și nu ca pentru oameni”, iar produsele să fie proprietatea întregii comunități. Iar când oamenii ar avea nevoie de ceva, să ia după necesități.
    Desigur, ar fi aici loc de nuanțe: cei care ar avea merite mai mari, a căror valoare pentru comunitate ar fi ridicată, ar putea să ia un produs înaintea celorlalți, cu condiția ca unul dintre ”cei mici” să nu aibă o nevoie vitală de el. Tot iubirea ar trebui să dicteze și aici...

    Da, cred că o asemenea societate ar fi chiar raiul pe pământ ! Oamnenii să muncească cu drag, pentru întreaga comunitate, fără să aștepte o răsplată imediată, și apoi, când au nevoie de ceva, să meargă la magazine și să ia, pur și simplu, ceea ce au nevoie. În acest caz, nici nu ar mai exista ”vânzători”, ci doar ”păstrători” de produse. Desigur, ar fi posibil și schimbul direct între indivizi. Cu adăugirile de mai sus privitoare la schimburi ! Adică, atunci când cineva ar avea nevoie de ceva, cel care ar avea acel ceva, i l-ar oferi, pur și simplu.Și el, la rândul lui, când ar avea nevoie de altceva, ar găsi acel produs, poate de la acel om, poate din altă parte !

    Această societate, cu adevărat ideală, nu ar ”funcționa” decât atunci când, după cum bine spui, oamenii s-ar schimba atât de mult în interior, s-ar rafina, încât ”legea Domnului ar fi înscrisă în inimile lor” după cum spune un prooroc. Nu ar exista atunci leneși sau profitori, sau zgârciți, sau cu inima închisă. Nimeni nu ar putea refuza un aproape în lipsă, nu pentru că s-ar teme de ceva, ci pur și simplu, pentru că l-ar durea sufletul pentru el. Și, nimeni nu ar putea lua un produs înaintea altuia care ar avea mai multă nevoie de el. La fel, nimeni nu ar putea ”trage chiulul” de la muncă, pe cuvântul că nu s-ar observa o zi, pentru că oricum tot nu e plătit...

    Da, aceleași reguli care trebuie aplicate la nivelul relațiilor interpersonale - după cum bine ai observat - trebuie să funcționeze și în societate. Nimeni nu e fericit atunci când are o relație de genul ”dă-mi ca să îți dau”. :)Nici chiar cu Dumnezeu, sau, cu atât mai mult ...

    Mulțumesc pentru că te-ai aplecat asupra cestei teme, și chiar ai adus o clarificare importantă ! Fie ca, măcar unii dintre noi, să înceapă să pună bazele acestei societăți ! Cu bani sau fără, trebuie început ”de la interior”, de la schimbarea mentalităților, după cum bine ai spus !

    Să ai un nou an plin de împliniri, bucuria inimii, și claritate a minții ! Să ne fie la toți cu binecuvântare !

    ReplyDelete
  23. Câteva precizări.

    Eu am plecat de la premiza că o societate ideală ar implica o mutaţie la nivel de conştiinţă în ce priveşte membrii ei. Consider că acesta este elementul esenţial, mai departe nu m-am gândit foarte mult cum ar arată exterior acea societate şi implicit cum s-ar realiza schimburile în ea. Probabil că s-ar face într-un mod care ar fi în acord cu necesităţile şi structura acelei societăţi, tu spui direct în produse, nu te contrazic, în orice caz lipsa egoismului, a ataşamentului faţă de bunuri materiale, a posesivităţii etc ar face ca orice formă de schimb să devină benignă.

    Diferenţe probabil ar continua să existe, nu cred în ideea egalităţii plate, aşa cum o vedeau comuniştii. La nivel de esenţă toţi suntem egali fiind copii ai lui D-zeu dar asta nu înseamnă că suntem traşi la xerox, unora ne plac merele, altora perele, mai departe nu suntem toţi la fel de evoluaţi, de aici unii merităm mai mult iar alţii mai puţin, inclusiv în ce priveşte cele materiale. Acesta este şi motivul pentru care unora Dumnezeu le dă mai mult (genul sunt mai bogaţi) iar altora mai puţin, vezi şi exemplul lui Iov. Deci inclusiv la nivelul bunurilor materiale diferenţe ar continua (cred eu) să existe, pentru că fiecare ar primi după merit, iar acest merit nu poate fi evaluat prin simpla măsurare a "productivităţii", productivitatea este tot un concept al societăţii de consum, Dumnezeu vede mai departe de atât, în inima ta. Aşa cum văd eu lucruile, într-o societate ideală fiinţe de genul lui Isus sau al sfinţilor ar fi cele mai "bogate" şi preţuite, chiar dacă nu produc neapărat ceva bunuri fizice utile societăţii. Dar aceste diferenţe care ar exista nu ar genera probleme deoarece într-o societate ideală nimeni nu ar mai avea lipsuri. Doar sistemul actual este astfel gândit încât creează deficit, creează lipsuri şi sclavie, în Univers există de fapt de toate pentru toţi, Soarele dă căldură pentru toată lumea şi nu poţi spune că nu te poţi încălzi pentru că mai sunt alţi 10 pe lângă tine care îi fură căldura, Dumnezeu dacă ne-a creat are şi cu ce să ne îmbrace etc. Pe scurt, nu ştiu cum anume ar fi configurată o astfel de societate dar intuiesc că lipsurile materiale cu care ne confruntăm acum nu ar mai fi deloc o problemă acolo iar faptul că unii ar avea mai mult iar n-ar fi o problemă, pentru că bogăţia nu ar mai fi privită ca acum.

    Nici eventualele persoane rău intenţionate n-ar fi o problemă. Există un proverb care spune ce se aseamănă se adună. S-a făcut odată un experiment, nu mai reţin exact dar să zicem 100 de maimuţe au fost duse pe o insulă izolată şi hrănite cu banane murdare în fiecare zi. La un moment dat o maimuţă mai inteligentă a spălat bananele înainte să le mănânce. Treptat alte maimuţe i-au urmat exemplul şi s-a ajuns că 50 de maimuţe le spălau şi 50 nu. Echilibrul s-a păstrat aşa o vreme, până când şi a 51-a maimuţă a început să le spele, după care foarte repede toate cele 100 de maimuţe îşi spălau fructele. Într-o societate în care 99 de oameni ar fi buni, altruişti, iubitori, optimişti, amabili, atenţi, sociabili, politicoşi etc, o persoană rău intenţionată la un moment dat s-ar ruşina de ea şi s-ar vindeca, altfel (dacă răul ar fi prea mare în ea) nu ar putea trăi acolo, nu s-ar simţi bine între asemenea oameni, ar fugi de acolo singură... Din păcate acum este cam invers, Pământul nu este o planetă albastră ci una întunecoasă pe care apar ici-colo mici sclipiri, mici luminiţe izolate. Totuşi, potenţialul benefic al omului este infinit.

    În încheiere îţi mulţumesc pentru urări şi, în caz că nu l-ai văzut, îţi recomand un film frumos: Pay it Forward. :)

    ReplyDelete
  24. Lotus, am înțeles foarte bine la ce tip de societate te-ai gândit, și sunt de acord cu tine ! Și eu am spus mai sus, într-un comentariu, că nu cred în egalitate, iar între membrii acestei societăți ar trebui să existe totuși o ierarhie, însă bazată pe merit, pe valoare. Iar această valoare nu ar fi determinată doar de productivitate, sau de IQ (după cum se vehiculează în zilele noastre), ci și de ”încărcătura” spirituală a persoanei. De fapt, acesta ar fi primul factor, și abia apoi celilalți.

    Spuneam undeva mai sus că eu cred că statul imaginat de Platon se apropia de această societate ideală, pentru că el punea la conducerea acestui stst ”aristocrația”. Însă aristocrația lui nu era aceea știută de noi, ci era o aristocrație spirituală, bazată pe înțelepciune și cunoașterea realităților atemporale. Ei erau ”oamenii de aur”. Apoi, veneau ”oamenii de argint”, filosofii, sau cei aflați în drumul spre înțelepciune. Și ei erau o elită, deși se aflau sub îndrumarea spirituală a primilor, cărora le aplicau ideile în societate. Următoarele trepte erau reprezentate de ” - ”oamenii de bronz” - agricultorii, și de ”oamenii de fier” - negustorii.
    Desigur, nici acest stat nu era cu totul și cu totul ideal, pentru că se susținea un fel de comunitate de bunuri și de familii (familia nu prea exista, copiii erau ai tuturor), și în plus, chiar și această stratificare perfectă putea degenera, în sensul că, de la un timp, era posibil ca oamenii de argint să nu mai înțeleagă exact sensul învățăturilor oamenilor de aur, și să înceapă să le aplice automat. Aceasta ar fi fost prima etapă a decăderii, care ar fi dus la decâderea statului aristocratic, și apariția statului ”timocratic”, în care conducerea ar fi fost asigurată doar de oameni onorabili, dar nu și înțelepți. Următoarea etapă a degradării ar fi fost ”oligarhia”, în acre cei bogați ar fi preluat puterea (vreo asemănare cu zilele noastre ? :) ) , apoi democrația, în care conducerea ar fi revenit poporului, celor de jos. Totuși, Platon nu era deosebit de încântat de această ”conducere a poporului” lipsit de înțelepciune, de cunoaștere, și în care nimeni nu își asuma vreo răspundere. ”Avantajul lucrului în grup este că ai pe cine să dai vina”, spune și Murphy. :) Desigur că, după un timp, din această ”masă amorfă” s-ar fi ridicat totuși un om cu personalitate mai puternică, care ar fi spus: ”Eu știu ce trebuie făcut, pe mine să mă urmați.”Și așa, ar fi apărut tirania, ultima și cea mai coruptă formă de guvernare.
    În istorie, cred că se pot găsi cu ușurință toate aceste faze de evoluție... Dacă ne gândim doar la Hitler și apariția nazismului, care este o ilustrare perfectă a ultimei ”faze de evoluție” descrisă de Platon.

    Pe scurt, acest stat era destul de aproape de ideal, dar nu chiar perfect: http://iscrestnow.blogspot.fr/2009/02/platon-si-statul-ideal.html

    ReplyDelete
  25. De curând, mi-a venit ideea să caut ceva și despre ”Utopia” lui sir Thomas Morus, și am avut surpriza să descopăr că... domnia-sa se gândise exact la tipul de stat pe care l-am imaginat și noi aici ! Adică, oamenii trebuiau să aibă un înalt nivel de conștiință, banii erau înlăturați, producția de bunuri era pentru toată lumea, iar conducătorii cetăților (după el, fiecare cetate trebuia să fie condusă de doi consilieri) luau de la conducerea centrală atâtea produse câte erau necesare cetăților lor. Pentru unii mai mult, pentru alții mai puțin, dar nu se supăra nimeni, pentru că era pentru toată lumea. Ideea autorului era că oamenii au tendința să acumuleze necontrolat doar atunci când există teama de o eventuală lipsă.Însă, atunci când se știe sigur că există destul pentru toată lumea, oamenii vor lua, în mod firesc, doar atât cât le trebuie.
    El rezolvase și problema apărării acestei țări de eventualele amenințări externe, la care eu nu găsisem încă o soluție. :) Și anume, el spunea că, surplusul produselor acestei țări ar fi trebuit totuți transformat în bani, cu care s-ar fi plătit o armată de merecenari, numai pentru apărare.
    Eu aș spune că nu ar fi fost nevoie de asta, ci pur și simplu, anumiți oameni să fie instruiți ca soldați, încă din tinerețe, iar acest surplus să le fie oferit direct.

    Dar desigur, îmi place mai mult ceea ce spui tu despre maimuțele de pe insulă :), pentru că reflectă exact evoluția umanității. Noi toți am fost astfel de ”maimuțe”, iar marii învățători ai popoarelor, culminând cu Iisus, ne-au învățat cum ”să ne spălăm bananele”. Dar procesul e lung și dureros... Desigur, atunci când maimuțele care își spală bananele predomină numeric, treaba merge mai ușor, dar, chiar și așa, tot necesită un oarecare timp.
    Până când toți vom atinge acel nivel înalt de conștiință, desigur că societatea va fi doar imperfectă, departe de ideal, și va conține atât aspecte bune, cât și mai puțin bune.
    Să ne gândim doar la socialism și comunism: ele s-au vrut o aplicare a ideilor lui Platon despre ”comunitatea de bunuri”, precum și ale Utopiei lui Morus, dar a ieșit o aplicare plată și trunchiată, din cauza lipsei ”spiritului” prezent în aceste opere. Atunci când înlăturăm spiritul - se știe că în comunism se promova ateismul, și atunci valorile spirituale profunde ale celor doi inițiați nu puteau fi înțelese - rămâne doar o ”schemă”, valori perisabile și ușor degradabile. Ei nici nu au înțeles prea bine această comunitate de bunuri... care era bazată pe iubire, pe un înalt grad de conștiință, și mai ales, pe conservarea valorilor. Atunci când pui intelectualul pe aceeași treaptă cu muncitorul necalificat și cu vânzătorul, ba chiar îl desconsideri, pe motiv că nu este ”direct productiv”, germenii distrugerii sunt aproape !

    Dar, m-am lungit prea mult! Mă bucur că am putut schimba idei pe această temă atât de importantă, și totuși, atât de nerezolvată !
    Fie să ne vedem cu toții într-o societate mai bună ! Și mulțumesc încă o dată pentru intervenții !

    P.S. Nu am văzut filmul, dar voi încerca să îl vizionez când voi avea mai mult timp, mulțumesc !

    ReplyDelete
  26. Florina mea draga!

    Cand doua pasari se intalnesc pe un ram si cuprind acelasi cer, fara nevoia de cuvinte...
    Cand 2 fiinte vii intr-o lume a polisemanticii si foneticii isi gasesc loc in cuvant, desi limba vorbita le e straina;
    Cand 2 maini se impletesc in recunoastere si emotie fara de cuvinte...
    Atunci se numeste ca Universul vorbeste o limba universala: IUBIREA

    Eesti cel mai frumos om pe care l-am intalnit in virtual, cu sau fara de cuvinte, asta o simt si nimic nu imi poate contesta asta.
    Nu sunt inca pregatita sa ma iubesc si sa iubesc pe toti la fel, indiferent de lectiile si alegerile fiecaruia...
    Mai amde trecut niste praguri.
    Insa faptul ca tu ma apreciezi si ma ai in suflet, curata tot ce ar stirbi frumosul din mine.
    Iti multumesc din suflet ca poti fi atat de buna si sper sa intelegi cata iubire poti emana in sufletele altora, acolo sa te opresti cu sufletul, cand simti ca nu-ti esti de-ajuns.
    Pentru ca ceea ce daruim altora e insusi darul pe care finalmente ni-l daruim noua insine.
    Te cuprind cu mare respect si admiratie!
    Pace in suflet.

    ReplyDelete
  27. Si pentru ca vorbeai de o societate ideala... iata un film cu o idee originala care in simplitatea lui a atins multe in mine :)
    ai sa gasesti mai multe filme de suflet aici, dar pe primul din ele ti-l recomand tie si cititorilor tai.
    Te imbratisez cu iubire!

    http://mihaelacelestine.blogspot.ro/2011/05/filmele-mele-de-suflet.html

    ReplyDelete
  28. Celestine, ești un om frumos, și m-ai copleșit ! Omul frumos este acela care vede numai binele din ceilalți.

    Mulțumesc pentru aceste cuvinte care, așa cum spui, mă vor încălzi atunci când voi simți că nu-mi sunt de ajuns ! Și, am destule momente...

    Nici eu nu sunt pregătită să îi iubesc pe toți la fel, ci doar încerc. Ce-i drept însă, simt că îi pot înțelege pe toți, pentru că, în fiecare descopăr câte ceva din mine. Din mine cea de acum, sau cea care am fost...
    În tine am descoperit mult din mine, dragă prietenă, deși tu ai și unele lucruri în plus ! Ai o strălucire aparte, ai așa, puterea de a ajunge departe, în timp scurt! Departe spre ceruri, adică.
    Eu sunt mai înceată, trebuie să mă mai opresc, să văd unde mă aflu... :)

    Iar acea acceptare interioară a fiecăruia de care spuneam, vine cu timpul, în mod firesc... și poate, după ce trecem noi-înșine niște praguri... când nimic omenesc nu ne mai este străin ! Atunci apare compasiunea.

    Te îmbrățișez și eu cu iubire, și... te rog un lucru: nu mă mai admira ! Sunt doar un om, care are și umbre... pe care și le cunoaște foarte bine ! Și, mă simt norocoasă că mi s-a dat să întâlnesc alți Oameni.

    Cu mult drag, îți doresc să găsești o cale frumoasă, după sufletul tău !

    Și da, voi încerca să urmăresc din filmele tale de suflet, cu primele ocazii de timp liber. Chiar dacă e atât de puțin !

    ReplyDelete

LinkWithin

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...